186 matches
-
poeme de factură modernă, cu un peisaj liric variat, mai ales baroc. Remarc și metafore comune, tocite, cu lună, stele, și alte marafeturi, care nu-și mai găsesc locul în poezia actuală, saturată de asemenea imagini. De asemeni prea mult vaiet în aceste poezii, iubirea- ca temă universală- nu mai are aerul romantic de altădată. Nu toți sunt originali, dar tind să fie ghizi spre versul elevat, cultivând cu respect caracterul etern al artei fără canoane. Găsim la ei câte ceva din
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1414136021.html [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
clopotul de pe punte. În difuzor se aude vocea căpitanului.) Vocea căpitanului: - Om la apă! Aruncați colacul de salvare! Dreptaciul: - Mă duc să văd ce se întâmplă. Poate au nevoie de o mână de ajutor. (Iese precipitat. Se aud zgomote. Strigăte. Vaiete. Plânsete. Apoi se lasă liniștea. Se aud doar valurile mării precum o simfonie.) SCENA X (Intră în scenă Dreptaciul. Trist. Este ud.) Dreptaciul: - Vai de soarta noastră! A dispărut unui dintre noi... (Își șterge lacrimile cu batista.) - Câți vor mai
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-acum un an. această dulce primavară i-a prins pe toți nepregătiți și, bucuroși de vreme bună, i-a zăpăcit, i-a scos din minti. când își vor
AU ÎNFLORIT SALCÂMII IAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1431409026.html [Corola-blog/BlogPost/359840_a_361169]
-
este o altă temă a poetului, evidențială de autoarea eseului. În limbaj liric, omul poate deveni arbore, pasăre, stea și chiar soare. Natura dobândește trăsături, însușiri, simțuri antropomorfice, florile vorbesc, suspină, stelele râd, luna e supărată, soarele râde, copacii se vaietă ș.a. Panseul pascalian „Omul e o trestie. Dar e o trestie gânditoare” - este edificator pentru această osmoză. În sfârșit, autoarea subliniază noutatea liricii vierene care constă în simplitate, naturalețe. „Este vorba de o simplitate aparentă, o simplitate care are putința
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE by http://confluente.ro/Cartea_in_care_ma_oglindesc_album_memorial_cel_care_se_apropie_in_memoriam_grigore_vieru_insemnari_si_eseuri_recen.html [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
grăsuț, acesta-i adevărul, dar încă verde că bradul. - Da, dar până și bradul se mai pleacă în fața furtunilor. - Lasă că peste tine nu vor mai trece așa de multe. Uite, ai rămas doar cu prâslea și te mai și vaieți. Am zburat cu toții că păsările cerului pe unde am văzut cu ochii, nici unul nu am rămas în cuib. Ce-o să faci cu un apartament cu patru camere la trei înși și, mai ales, când o zbura și prâslea? - Poate că
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1385537094.html [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
care ne‑ai povestit matale și nici caii lui tataie. Avem uneltele astea de care ne folosim în grădină. Câteva sape și cazmale și o coasă. Atât! Cu ce muncim pământul pe care‑l vom primi? - Ha! De aia te vaieți tu, muiere ce ești! Avem brațe, băi fiule. Eu cu tata, tu cu ăl mic, cu mă‑ta. Și mai plătim oameni la recoltat... - Iartă‑mă, tată! Nu arăm cu brațele, cât am fi noi de vânjoși. Iar tataie nu
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_14_.html [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
deschis înainte, autoarea nu știe dacă va călca peste petale de flori sau pe spinii care-i vor scrijela tălpile. Dar vocile care o cheamă sunt mai puternice. Pentru mai multă plasticitate, poeta folosește ca figură de stil, licența poetică: “Vaiete mii din tină ieșind, / strivesc sub a mele picioare” (Ce datu-mi-ai, Doamne!) Năzuința spre Înalt o susține și o înalță de subțiori precum aripile de înger. Din sferele în care Ioana Stuparu visează a cânta laolaltă cu îngerii
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_carte_a_sfintei_lumini_ioana_stuparu_sfesnic_tarziu_cronica_de_cezarina_adamescu.html [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
praful radioactiv de pe iarbă, de pe copaci. Lumea a mai uitat de radiații. Praful radioactiv a intrat în pământ. În pământ!?... După douăzeci de ani de la tragedia de la Cernobâl, un doctor din București, ținând o conferință de sănătate, zicea: - Toată lumea se vaietă: Ciornobâl-Ciornobâl! Dar știți că doar unu la suta dintre cancerele din țara noastră sunt cauzate de Cernobâl? Restul cazurilor sunt de la chimicalele nenorocite care au invadat viața noastră de toate zilele, începând cu legumele și fructele date cu pesticide și
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1395903693.html [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
se revărsau în toată camera „alo-uri” foarte nervoase. Moș Ion luă calm receptorul și spuse blajin: Tu ești, bă, Iliuță, tată? Ce te-a apucat, bă tete? Tocmai când îmi veni băiatul acasă? Cî-mi spuse Mihai. Începi să te vaieți tocmai când suntem ocupați. Nu înțelegi că veni băiatul cu nemțoaica lui? Au și o fetiță, bă. O dulceață bucălată. O mănânci de drag. S-o auzi cum gungurește nemțește... Danke, danke. Și tu?.. Mă bucur, bă, mă bucur...Da
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
clopotul de pe punte. În difuzor se aude vocea căpitanului.) . Vocea căpitanului: Om la apă! Aruncați colacul de salvare! Dreptaciul:Mă duc să văd ce se întâmplă. Poate au nevoie de o mână de ajutor. (Iese precipitat. Se aud zgomote. Strigăte. Vaiete. Plânsete. Apoi se lasă liniștea.Se aud doar valurile mării precum o sinfonie.). Scena 11. (Intră în scenă Dreptaciul. Trist.Este ud.). Dreptaciul: Vai de soarta noastră! A dispărut unui dintre noi. (Își șterge lacrimile cu batista. ).Câți vor mai
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/O_stafie_tulbura_speranta.html [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
s-a oprit Purtând o lună albă pe tărie Și-alt soare peste sufletul zdrobit. Dar țipă corbii prinși între destine Strivind tăcerea-n liniștile ei Acolo unde-s diminețile senine, Iar visele se-neacă-n ochii mei. ASTĂZI TE VAIEȚI Astăzi te vaieți, știu că nu ți-e bine Am fost departe, recunosc și zic; Ce-ai vrea să fac dacă deodată-mi vine Să stau prin cafenele câte-un pic! Dar vino într-o clipă și te-așează La
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/cerasela_jerlaianu_1484280021.html [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
Purtând o lună albă pe tărie Și-alt soare peste sufletul zdrobit. Dar țipă corbii prinși între destine Strivind tăcerea-n liniștile ei Acolo unde-s diminețile senine, Iar visele se-neacă-n ochii mei. ASTĂZI TE VAIEȚI Astăzi te vaieți, știu că nu ți-e bine Am fost departe, recunosc și zic; Ce-ai vrea să fac dacă deodată-mi vine Să stau prin cafenele câte-un pic! Dar vino într-o clipă și te-așează La masa noastră plină
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/cerasela_jerlaianu_1484280021.html [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
știe să se poarte cu femeile ... era transferat disciplinar de la Dej, pentru niște intervenții nelegale, cum se întâmpla pe atunci. Anei i-a convenit de doctorul rece, distant, numai s-o ajute ... nu a vrut să strige, nici să se vaiete, pentru ce, că vroia să scape de ceva frumos, care a scăpat de sub control și se transformase în ceva urât? Injecția primită pentru declanșarea nașterii avea efecte mult prea dureroase. Era în toiul nopții, singură într-o sală faianțată, rece
GEMENII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Gemenii.html [Corola-blog/BlogPost/357049_a_358378]
-
ouă, că îmi spargeți ouăle! Băi, vărule, ai grijă cum te-nghesui în mine, că îmi spargi ouăle! Băi, fraților, ouăle!... Băi, doamnă, aveți grijă la ouăle mele! Băi, fraților, ouăle!... Aoleu, ouăle mele! Băi, oameni buni, ouăle!... Cum mă văietai eu acolo, numai ce o auzii pe pupăza din spatele meu: -Dar nu îți e rușine, nesimțitule?! Ce tot o ții într-una cu ouăle dumitale? Nu vezi că aici mai sunt și oameni educați, țăran prost, care ești?! Să-ți
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1445845505.html [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
-și cos, din frunze, altițe. În broderia urcușului greu, O toamnă începe cusutul pe dos, Și frunzele gem, suspinând-n apogeu, Pământul le îmbracă generos... Ah, toamnă, copleșești ființa, Culorile-ți stropite sunt de călimară, Rodește-n tine vița, se vaietă sămânța, Vreau să te iau cu mine în primăvară. CÂNTEC DE TOAMNĂ Copacii resemnați își leagănă destinul, În crengile, ce plâng, că-i toamnă, Și vine jalea, frunzele declamă Un cânt duios, ce-atenuează chinul; Iar verdele e pictor, în
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1444371634.html [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
fost percepută de destinatarul acestor cuvinte, aflat în acel moment în biroul său și nicidecum într-o sală de așteptare la un medic, după cum afirmase anterior. I-a răspuns cu ușoară compasiune, mai mult din curiozitate: - Ce naiba, nea Costică, te vaieți ca o muiere! Lasă-l în mă-sa, ce treabă ai mata cu el? - Tu știi cum se pune problema... Sunt șeful lui direct. Ce vrei, s-o trag și eu din cauza imbecilului? - Și ce poți face dacă treburile au
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_14_.html [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
peste vreo două zile... Te caut eu. Hai să ne-mbrăcăm. Poate reușește prostul ăsta să conducă mașina. Mișu își mai reveni, cât de cât, după ce se bălăci prelungit în curte. Aerul proaspăt i-a prins bine, dar se mai văieta reținut. Se jena de fete, deși ele încercau să-i evite privirile ori să aducă vorba de petrecere. Așteptau, gata îmbrăcate, să se hotărască el dacă scoate mașina ori ba. La un moment dat, Jana i-a adus de la bucătărie
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_4_marian_malciu_1327258076.html [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
unde zăcea, dar cel mai trist era că trebuia să plec acasă să mă schimb. Uitasem că piciorul mă durea, pentru că văicărelile lui tataie adunaseră în jurul nostru toți copiii de pe malul gârlei și câțiva țărani mai curioși. -Ce te tot vaieți, tataie, ca o “muiere pe malul șanțului?” Te doare pe tine sau pe mine? l-am întrebat enervată. -Bre, da proastă mai este nepoata asta! i-a spus Marin, rânjind ca un dulău înfometat. -Lasa-ne în pace, măi neică! i-
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_ix_mihaela_arbid_stoica_1335190456.html [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
Frunzele- mpietrite macină tăcerea. Stai aici în mine, frunză, ca de piatră, Inima prin toamnă la tine să străbată, Pasămite, noi cu toamnele vorbim, Cănd flatați de pietre, ca pietrele iubim. Cand încărunțesc copacii până mor, Toate se opresc, se vaietă, de dor, Si cand geme timpul, în nisip și - n hau, Nici un om nu e, cum poate fi de rău... Lilia Manole Referință Bibliografica: IUBIM CĂ PIETRELE / Lilia Manole : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2109, Anul VI, 09 octombrie
IUBIM CA PIETRELE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1475981762.html [Corola-blog/BlogPost/369106_a_370435]
-
Cu roți roșii și-un refren, Murmurat prin jgheaburi: Unde ești, te duc te-aduc, Cântă să m-adoarmă, Să mă simt un fel de cuc, Însă fără alarmă. Cand și când, la ore fixe, Să sune țignalul, Să mă vaiet cu prefixe C-am luat personalul. Să apară controlorul, Biletul să-mi ceară, Eu să fac pe călătorul Adormit în gară. Și atuncea, indignat, Să tragă semnalul, Să m-azvârle maniat, Să urc singur dealul. Să mă lase într-o
FĂRĂ ȘINE SAU PERON de DORA PASCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1464703348.html [Corola-blog/BlogPost/369281_a_370610]
-
avea cu tatăl sau, l-a privit în ochi și i-a zis cu severitate: - Vasile... indiferent cum a fost tata socru la viața lui, ți-a dat șansa la o viață, de care acum nu ai motive să te vaieți. A crescut 13 copii, nu i-a fost ușor, fapt pentru care era imposibil să nu greșească. Îți fac bagajul... și dacă vrei să mai ai trai cu mine, mâine pleci la Slobozia. Vasile s-a recules, și-a dat
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/dan_petrescu_1434380064.html [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
său, s-au apucat să taie și ei porcul. Când a vrut Ignat să dea cu securea în capul porcului, nimerește pe tatăl său și-l omoară! El, ce să facă? L-a omorât, l-a omorât!... Începe a se văieta că a greșit de și-a omorât tatăl?!” Această greșeală este de fapt cea care a dat voie manifestării unui nou și puternic ritual de sacrificare, practicat în pragul de înnoire a timpului, înainte de Crăciun. Moartea părintelui este cea care
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1419014387.html [Corola-blog/BlogPost/371754_a_373083]
-
un târziu, bunica îl întrebă pe Milan: - Dar turcul acesta cine este? - Este Ismail, pe care l-am crezut camaradul meu de oaste! Dar, iată, venise aici în țara noastră să-mi dea foc la casă! - Iertare, bunule Milan! se văieta jalnic, în limbă străină, Ismail. Nu știam că e casa ta. Puteai să-mi iei viața, dar te-ai îndurat de sufletul meu! Milan veni la nefericitul turc, îl îmbrățișă, apoi îi zise: - Te iert! Dar să nu mai dai
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1438833536.html [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
ridicară bârna, scoaseră omul de sub ea și-l duseră afară, unde de-abia mai sufla. Dar omul strigă: - Flavia, soția! Clementine, Cesare, fiicele mele! - Ce-i cu ele ? întrebă Theodoros. - Sunt în odaia cealaltă! Focul le-a închis acolo! se văieta stăpânul casei. Cei doi misionari, alertați, căutau o cale de a intra în acea încăpere a casei, negăsind vreuna. Atunci se întâmplă o minune. Un om sări în ajutorul lor, cu mare hotărâre și putere, strigându-le: - Numai prin acoperiș
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1432015240.html [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
fel și Dumnezeu le binecuvântase casa cu înțelegere și armonie. Se mulțumeau cu puțin și prețuiau liniștea din casă... - Bine, Cristi. Ești convins că ai procedat corect dar, dacă vei ajunge la regrete cândva, să nu te aud că te vaieți! - Nu, mamă! Nu voi regreta niciodată. Dar ce a zis vericul tău? - Ce să zică? E supărat că ai refuzat să te duci la tribunal și preferi să stai șofer pe mașina aia. Altă dată nu te mai ajută! - Nu
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_vietii_2_marian_malciu_1337801325.html [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]