76 matches
-
Familie > ȚI-AU ÎNFLORIT SALCÂMII, MAMĂ Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului ȚI-AU ÎNFLORIT SALCÂMII, MAMĂ Măicuța mea, sunt toți salcâmii-n floare Și-i plin drumeagul ce dădea-n văioagă, Of, dac-ai ști câte-amintiri mă leagă, Iar ochii-mi plâng și sufletul mă doare. Parfumul lor îmi răscolește-n gânduri Și mi le poartă-n voie prin eteruri, Te rog, dac-au ajuns la tine-n ceruri, Prin ele
ȚI-AU ÎNFLORIT SALCÂMII, MAMĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1462215870.html [Corola-blog/BlogPost/381764_a_383093]
-
care mă propulsează din curbă în curbă.Toată muzica, în tandem cu scârțâitul cauciucurilor, se prăvălește în prapastie, odată cu un amestec de criblură și pietricele. Pit-stop. Nimeni nu știe încă de ferma asta de după Sinaia. E pierdută undeva într-o văioagă, la o aruncătură de băț de șosea. E ținută de o familie de greci rătăciți în război, care au preferat prunele și merele portocalelor și smochinelor. Souvlaki-ul e de excepție. Nu există ceva mai plăcut decât soarele de prânz de la
Toamnă târzie de 1969 by https://republica.ro/toamna-tarzie-de-1969 [Corola-blog/BlogPost/338026_a_339355]
-
urască! PLOUĂ-N MAI Cresc depărtările, Detună crestele, Mugesc pădurile, Lunecă zările, Se zburlesc tufele: Vin avântate Ploile, ploile! Umbresc cărările, Croncăne ciorile, Își pleacă, florile, Mândre petalele. Dăngănesc clopotele, Sar balamalele Din toate porțile. Fug sumețite Fetele, fetele! Urlă văioagele, Zboară poloagele, Gem costoroabele, Se-nchină babele, Răpăie streșinile, Cântă ulucele, Stau toate-n panică Galinaceele. Se scaldă-n șanțuri Rațele, gâștele. Au pierit, oare, Muștele, muștele? Se prăvălesc apele, Apele slobode! Vin, vin la vale Cu-nverșunare, Rupând în
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1448124694.html [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
publicat în Ediția nr. 1293 din 16 iulie 2014. UN DRUM AL MEMORIEI REFLECȚII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA Altă proza notabilă este „Calul” - de un realism crud, în care, Florea Gheorghe își duce animalul bătrân la moarte, într-o văioaga și acordându-i o ultimă favoare: îi dă apă să bea pe saturate din jgheabul de la fântână, cât poftește, fără să-l mai suduie. Cu o falsă mânie însă, de fapt, o rămășită de tandrețe pentru animalul care-l slujise
CEZARINA ADAMESCU by http://confluente.ro/articole/cezarina_adamescu/canal [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
bănuiește, pe parcursul povestirii, deznodământul groaznic pentru cal, pentru că ... Citește mai mult UN DRUM AL MEMORIEIREFLECȚII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDAAltă proza notabilă este „Calul” - de un realism crud, în care, Florea Gheorghe își duce animalul bătrân la moarte, într-o văioaga și acordându-i o ultimă favoare: îi dă apă să bea pe saturate din jgheabul de la fântână, cât poftește, fără să-l mai suduie.Cu o falsă mânie însă, de fapt, o rămășită de tandrețe pentru animalul care-l slujise
CEZARINA ADAMESCU by http://confluente.ro/articole/cezarina_adamescu/canal [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
coborât din releul de oțel pe care l-a escaladat mai degrabă ca să își confirme statutul, veselia grupului coboară treptat în nuanțe de concentrare îngrijorată. Campingul odată părăsit, comitetul se afundă în pădurea brăzdată de râpe tot mai adânci. Iarna, văioagele astea devin inegalabile pârtii de sanie. Valurile de pământ cresc pe măsură ce panta generală se înclină spre nord. Gașca trece cu respirația tăiată pe lângă poieni cu rugi de zmeură și de mure, în care orice fâșâit de frunză primește interpretări de
Elogiul maidanelor by https://republica.ro/elogiul-maidanelor [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
să-mi adauge căldură. Sunt sub flori. Am fost și sub muguri și în crengile negre. Aștept acum verdele vieții, frunzele. Iar pașii se duc și mă duc, iar pământul se lasă călcat, răcorindu-mi privirea. Mă bucură reavănul țărânii văioagelor umbrite. În mijlocul lor, o mică reptilă cu pielea viu colorată îmi urmărește pașii. Pământul mustește, iar eu, în fiecare zi, sunt tot mai însetat. Iar setea mă face prizonierul izvoarelor. De parcă aș fi o marionetă. Așa o fi umbra mea
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474268373.html [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
că ea mă silește pe mine, fiind marioneta marionetei mele. De cine râde lumea? De mine, sau de ea? Pașii mă poartă prin aceleași locuri umbroase. Ba nu, sunt altele. Și tot atât de materne. Doresc maternitatea? Nu știu, dar caut aceleași văioage întunecate. Și iat-o! S-a desprins de mine, o mână apoi alta. Și pielea se lasă sărutată. De mâini? Iar marioneta nu-i. Nici lumea. Sunt eu și mâinile ei. Mă gustă și-mi redau umbră. În locul marionetei sau
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474268373.html [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
Ea... Zilele trec. Și pașii mei și verdele frunzelor e tot mai intens. Negrul matern dă viață și mereu dispare. Iarba-l ascunde. Verde, verde și iarăși verde. Și pașii mei flămânzi de maternitate. Doar ei. O găsesc prin aceleași văioage. Cu aceleași curgeri cristaline. Și pașii se bucură. Sărut cu tălpile răcoarea pământului. Și Geea-mi privește sărutul. Îi simt înfiorarea și tulburarea izvoarelor. Mă înfior la rându-mi. Și tălpile. Iar marioneta? Nu-i. Eu sunt. Zi cu zi am
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474268373.html [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
spațiu și timp. Și nu vreau să fiu o umbră. Nu vreau să am umbră. Dar vreau să fie ea. Ea, umbra mea. Umbra care să-mi ascundă neputința. Iar pașii mei să-și găsească răcoarea în maternitatea umbrei. Când văioagele vor dispărea sub verdele vieții. Când curgerile vor înceta. Eu însumi să pot fi Ea. Sau Ea să-mi dea umbra care să-mi apere maternitatea. Și pretutindeni să găsesc răcoarea. Răcoarea sufletului însetat. Și trupului înfierbântat. Și tălpile fierbinți
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474268373.html [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
-mi dea umbra care să-mi apere maternitatea. Și pretutindeni să găsesc răcoarea. Răcoarea sufletului însetat. Și trupului înfierbântat. Și tălpile fierbinți de căutare. Și dorințelor mele. Și bărbăției mele. De aceea trebuie să-mi bucur încă tălpile de răcoarea văioagelor umede. - Doamne! Ce este? Negrul se întrerupse brusc. Pete de aur și lumină laolaltă cu cele de un negru strălucitor, arămiu și roșu. Și toate-s în mișcare. Se mișcă maternitatea? Nu. nu-i ea. E o salamandră ce-și
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474268373.html [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
talpa piciorului meu s-abate peste culorile-n mișcare, strivind cu disperare și spaimă. Spaimă de culori. Nu mai vreau culori, vreau puritatea negrului matern. Și talpa continuă a strivi. Urzicături dureroase-o străbat. Mă cutremur și cad. Pe fundul văioagei e bine. Mă cufund în răcoarea pământului. Deasupra e cerul. Și frunzele. Da, frunzele. Se înroșesc brusc și cad, acoperindu-mă de foarte multe frunze. Și cerul pălește, iar frunzele continuă să cadă. În trup, răcoarea pătrunde tot mai adânc
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474268373.html [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
frunze. Și cerul pălește, iar frunzele continuă să cadă. În trup, răcoarea pătrunde tot mai adânc. Tot mai adânc. O simt alunecându-mi de-a lungul picioarelor. Iar frunzele cad. Și crengile sunt goale. Tot mai goale și negre, de parcă văioaga s-ar fi urcat spre cer. Iar eu tot mai rece. Frunzele cad și iar cad, de parcă ar vrea să-mi dăruiască pe veci maternitatea. Și dorm, așteptând o nouă înflorire a negrului matern. -------------------------- Gheorghe Andrei NEAGU Focșani, 15 septembrie
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474268373.html [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
nr. 1293 din 16 iulie 2014 Toate Articolele Autorului UN DRUM AL MEMORIEI REFLECȚII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA Altă proză notabilă este „Calul” - de un realism crud, în care, Florea Gheorghe își duce animalul bătrân la moarte, într-o văioagă și acordându-i o ultimă favoare: îi dă apă să bea pe săturate din jgheabul de la fântână, cât poftește, fără să-l mai suduie. Cu o falsă mânie însă, de fapt, o rămășiță de tandrețe pentru animalul care-l slujise
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1405499628.html [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
îi trebuia pielea calului, singurul lucru care mai putea să-l obțină de la animalul său. Și la final, când calul este deja jupuit, niște ciobani (și ei oameni destul de aspri și încercați de luptele cu lupii), care trec pe malul văioagei și asistă la teribila scenă, ceea ce-i face să exclame, mirați și scârbiți în același timp: -„Ia uite, băăă, răzbătu în văgăună strigătul cuiva, unu’ belește un cal! Cu-țu, naaa!...Na, bobica, naaa!”...” Scena este de o duritate deosebită. Îmi
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1405499628.html [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
e ca o făptură, doar că nu vorbește. Dar flăcăii cunosc bine freamătul fiecărui pai de grâu sau foșnetul foilor de porumb răsucite cu umbrele lor lungi sub săgețile soarelui, poezia câmpiei, Ei știu pe de rost toate coastele dealurilor, văioagele și râpele, străjuite de salcâmi înalți și drepți, cu coroane bogate. De altfel, întreaga priveliște participă, e vie, sub soarele suveran: „Alături, foaia lată și verde a unui fir înalt de porumb tresări deodată și începu să fâșâie singură, pâlpâind
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1405499628.html [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
am descifrat semnificația mistică. De pildă, până am plecat la liceu, am fost acasă păstorul oilor și al vacilor familiei. Mergeam pe islaz și, cât pășteau vitele, mă jucam cu alți copii pe un platou care se termina cu o văioagă adâncă de vreo zece metri, prin care curgea un pârâu. Într-o zi, cred că aveam abia vreo șapte ani, am căzut în prăpastia aceea. Deși m-am prăbușit de la o mare înălțime, iar în vale erau bolovani mari, am
jurnalist, scriitor, fondator al revistei Credinţa ortodoxă by http://www.zilesinopti.ro/articole/15186/ioan-enache-jurnalist-scriitor-fondator-al-revistei-credinta-ortodoxa [Corola-blog/BlogPost/98418_a_99710]
-
către Ulmeni, sit ce cuprinde urmele unei așezări din perioada Latène și o necropolă din mileniul al IV-lea î.e.n.; și datând din secolul al III-lea î.e.n., ale cărei urme vizibile sunt constituite de o gorgană înconjurată de o văioagă. Celelalte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: din centrul satului Spanțov, ridicată între 1867-1868; și (1934) din același sat.
Comuna Spanțov, Călărași () [Corola-website/Science/301126_a_302455]
-
Este o casă tipică zonei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, construită pentru oameni mai înstăriți. De forma dreptunghiulara, dispusă perpendicular pe stradă, este clădita pe o fundație de cărămizi, combinate cu piatră de rău, pereții groși fiind clădiți din văioage alternate cu cărămidă arsă. Este înconjurată de un târnaț în formă de U, în partea dinspre stradă, pe lungimea casei și în spate, susținut de 14 stâlpi de forma octogonala. Componentă casei este de 3 încăperi, în primul spațiu se
Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” () [Corola-website/Science/331373_a_332702]
-
multe sate (în diverse județe); Alba denumește un județ, două pîraie și două sate; Albești numește o movilă, două pîraie și treisprezece sate (în județe diferite); Aluniș (sau Alunișu, Alunișul) denumește nu mai puțin de optsprezece sate, o culme, două văioage, trei vîlcele și patru vîrfuri de munți sau de dealuri etc. Numele de locuri cunosc o antonimie sui generis, subsumată funcției de individualizare și identificare. Este vorba de nume care evidențiază opoziții de mărime, vechime, situare geografică etc. între topicele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu susțin această presupunere. Apropierea de fag se poate face în satele romînești de lîngă pădure, pentru care fagul este „arbore ocrotitor“; de la fag s-a creat denumirea locuitorilor satului, de făgărași, spre deosebire de făgași (evitîndu-se astfel și omonimia cu făgaș „văioagă“), așa cum locuitorii altor sate se numesc, în loc de vlădeni, vlădăreni. Pădurile fiind de fag, era necesar un diminutiv, derivat cu sufixul -aș de la colectivul făgar (cf. Fogar de la 1300, care redă, prin corespondența fonetică obișnuită, fonetismul romînescului făgar), o altă posibilă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tuciuriletuciurii-made-in-policiori-18442.htm) VI. ARGILELE ȘI CĂRĂMIDĂRITUL 1. Cărămidari / cărămizari erau rromii proveniți din ursari, vătrași și rudari, care În mod tradițional se ocupă de confecționarea cărămizilor din lut, nearse, care se numesc diferit: - chirpici, În Moldova, Oltenia, Dobrogea și Muntenia;văioage, În Banat și Transilvania. Cărămidarii călătoreau de primăvară până toamna, pe distanțe mari, În caravane de câte 20 de familii, În căutarea lucrului. Meșterii rromii recunoșteau argilele bune pentru cărămizi, după culoare, consistență, chiar și după miros. Proporția de argilă
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
fata 23 pe bluză, peronul Călărași-Turda în unitatea zîmbet a ființei, cozile de rechin, marele elicopter, volută în hangare militare, scump, pe prețul betonărilor, cîmpurile îl plătesc! Cîmpia Turzii gesturi cu genți, insipide evidențele pînă la spaima prăpastiei peisaj, văi văioage mobilier de transport și nu te deplasezi în spațiu și deloc în sistem, constantele tot înțelesul și toată autoritatea, concretețea arta în tot tămbălăul, dealuri sărace pămîntul transilvan Ioan Alexandru, halta Ploscoș dificile amănunte de gîște, oi, unu-doi miei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tot oameni de duminică, nașterea de lume fără deschidere în spațiu, mai rabzi? aparenta depărtare, aparentul șir de plopi, pasul șovăielnic, legenda călătoriei cît este convenție, nori la șosea în pantă sub rezerva agitațiilor de vorbe, palatul lui Cuza pe văioagă, Ruginoasa telefonul, ai mai scris o strofă, îți spun că este de fantezie, iapă gestantă, oaie cu miel! Ora 14,15, la peronul gării Pașcani, în punctul literatură cu necesitate, tartina cu pastă de pește, sînt de la casa de copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ora 20,13. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT nu e nimic, ne scapă împiedicîndu-se de noi, corectitudinea condiționată unica ridicolă, umplem căciulile de zăpadă, zăpezile topite din greu, Țara Mutată pe Alb culmi cu vîrful Bătrîna pentru Munții Gurghiului, vîsle în văioage bat dealuri și munți, aval de Deda aer încețoșat cu două biserici, Aluniș dacă ești din munte nu mai știi altceva, de la șes munții sînt basm, Moș Cocoș Cocoloș, grădina raiului nu formă este, ci bunătate de gust, ceață surie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]