3,007 matches
-
țării lor. La doar două zile distanță între două comemorări (întâi a Reginei Maria, pe 18 iulie, apoi a soțului Reginei, Regele Ferdinand I, pe 20 iulie) trebuie să izbutim să ridicăm de pe ochii istoriei vălul uitării și să așezăm vălul iubirii. Regele Ferdinand I, nedrept și pretimpuriu, la numai șaizeci și doi de ani, pe 20 iulie 1927, a fost așezat dincolo de zăbranicul timpului, spre a coborî în necropola regală a bisericii episcopale de la Curtea de Argeș, și a urca în viața
FERDINAND I, REGELE LOIAL. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/_ferdinand_i_regele_loial_aurel_v_zgheran_1374492815.html [Corola-blog/BlogPost/364227_a_365556]
-
înghețate? Pământule-mamă, de câte milenii, Cântecele mele îți scaldă întinderile? Pământule, Iubitule, De-atâta vreme îți cutreier cărările! Iubesc această Lume Încă din zorile Creației, Când în aurora sa Viața mea semăna cu o floare. O, mare, mare acoperită de văluri, Sufletul poetului dansează, Căci a străbătut Lumea Cu ochii și cântecele sale, Cu bucuria l-a-nconjurat Din toate colțurile Universului. Poetul murmură: „Iubirea mea, privește! Am construit un templu În vârtejul și-n zgomotul vieții. Vino, Iubire! Să trăim în nemărginirea
MAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1406441586.html [Corola-blog/BlogPost/357493_a_358822]
-
destinul, doar că m-a stins un tremur, mă ierți frumoasă doamnă? Să-ți fiu inel nu clopot am strâns în brațe luna, din rugul ars din soare am prins tăcerea-n flori, s-a dezvelit și cerul strângând din văl cununa, doar că m-a stins un fulger, mă ierți de două ori? Să-ți fiu etern nu jale am scos din flăcări focul, din luturi de cenușă făcut-am chip de fum, mi-am strâns durerea-n zale spălând
DOAR CĂ M-A STINS... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1462532401.html [Corola-blog/BlogPost/380495_a_381824]
-
Și înțelegi că nu mai are rost... Căci dincolo de poartă-i lumea mare, Ce alte legi cunoaște și alt sens... Și libertatea de acum te doare Și-ncerci să crezi în termenul '' consens ''... Privirea ta ținută-n adormire, De grele văluri, de un bun dresor Este durere și nedumerire Când vrea să vadă dincolo de nor... Iar gândul tău, ce îl credeai poet, Se-mpiedică de tot ce-i iese-n drum! Și teama-și face loc, încet, încet.. Și te-ai
PERUŞUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Perusul_lucia_secosanu_1326893229.html [Corola-blog/BlogPost/360684_a_362013]
-
în istorie. Cunoaștem faptul că Biserica are o alcătuire, o constituție teandrică, ea unind timpul cu veșnicia, istoria cu supraistoria ori cu metaistoria. „Ea este locul unei „mișcări” veșnice a Înălțării și a Cincizecimii care unește Cerul și pământul prin „vălul” Sfintelor Taine, locul unde Sfântul Duh face cunoscută prezența și Trupul cel slăvit al Mântuitorului” - potrivit afirmațiilor teologului Olivier Clement. Modurile de existență a Lui Dumnezeu se comunică Bisericii, Ea este cea aleasă fiind plină de Treime, spune Sfântul Vasile
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_caracterul_istoric_al_bisericii_si_statului_.html [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
Eu, avid, Burete care se închide Când porii toți mi se deschid... Dar din eterul vremii sparte În visul meu lung cât un vers, Ai apărut Tu, de departe, Multiplu-Ți unic și revers. Ca o strânsoare lapidară, Fimbrii cu văluri m-au cuprins: Tu, forma mie similară Și totuși altfel, m-ai atins... Tu stea, o sută sau o mie Cu sumedenie de cili Ce-au început să mă conscrie, M-ai sărutat intern, subtil... M-am smuls cu totul
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Toamna_fatala_romeo_tarhon_1333255932.html [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
promit „marea cu sarea”, doar în perioada campaniilor electorale. Apoi, liniște... câte o găină mai zburătăcește, din când în când, cotcodăcind pe uliți. Vitele, câte au mai rămas, se întorc de la pășune, spărgând liniștea, cu dangătul de doagă al talăngilor. Vălul înserării îi strânge pe locuitori în case. Pustietatea și bezna stăpânesc ulițele. Sigur, există iluminat public, dar din lipsă de fonduri, acesta funcționează sporadic. Paza obștească, înarmată cu câte o bâtă ruptă din vreun salcâm, își încheie rondul la crâșmă
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1443708900.html [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
de ani lumină” - va mai adăuga o cărămidă la baza „socialismului multilateral dezvoltat”. Gânduri răzlețe, la ceas de seară Astăzi, după un sfert de veac de la evenimentele care au zguduit Europa răsăriteană, când patima și ura s-au stins sub vălul tămăduitor al timpului, privesc în urmă cu detașare și pot analiza cu o relativă obiectivitate, ce am câștigat și ce am pierdut în toți acești ani. În primul rând, am pierdut anii tinereții, cu energia și optimismul ce îi caracterizează
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1443708900.html [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > BINE AI VENIT, FRUMOASĂ IARNĂ! Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 318 din 14 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bine-ai venit, frumoasă Iarnă! Coboară iarna de la munte În văi adânci, câmpii și râpe, Cu vălul alb ca de mireasă Gătită e, senină și frumoasă. Mătasea fină și-a întins Peste pământul necuprins, Flori de cais și de cireș Dansează lin în univers. De sub stele, de sub flori, Va crește grâul roditor Și ghiocelul, lăcrămioara Iar vor
BINE AI VENIT, FRUMOASĂ IARNĂ! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Bine_ai_venit_frumoasa_iarna_.html [Corola-blog/BlogPost/356388_a_357717]
-
somn și la toate rugămințile mele de a se duce în pătuț, primeam un neașteptat refuz. Bosumflată și cu adierea unei exasperări pe care credeam că o va depăși ușor, își va stinge însă curând mugurii încruntării și va lăsa vălul cald și argintiu al luminii să-i mângâie obrăjorii. Bucuria împlinirii rugii pe care o avea ticluită încă înainte s-o murmure cu ceva nazuri, aluneca cu pași ușori și lini, așijderea iuțimii cu care razele soarelui vor împresura și
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Ultima_poveste_pentru_anamaria_de_ion_dorel_enache_andreiasi.html [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
în poemul: „N-am știut că ești femeie”. Receptiv la farmecul feminin, poetul trăiește voluptatea unui erotism învăluit în căldura instinctuală, subliniată la nivelul moralității într-o veritabilă cură anagogică într-o refulare conștientă prin domesticirea instinctelor iubirea capătă un văl de nostalgie ca în poemul „Pomul speranței” (pag. 14) și „Te aștept” (pag. 15). Prozele se remarcă prin știința de a crea atmosferă prin notații ale amănuntului aparent nesemnificativ, dar expresiv în sugestia unui sentiment de evadare, de relaxare, de
MIRCEA GORDAN – FĂRĂ VOIA MEA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/antonia_bodea_1459143195.html [Corola-blog/BlogPost/366107_a_367436]
-
de dulcile lor alintări. Vă închipuiți că ciudații mei confrați și prieteni mi-au stârnit curiozitatea de a cunoaște acest loc fermecat, să gust și eu din miraculoasa licoare a muzelor, unde te servesc cu inspirația... la tavă. Bănuiam că vălul de mister este o glumă literară, dar nu puteam să-i refuz pe acești valoroși mucaliți, creatori de poezii și romane interesante, într-o locație originală. Dar pânza surprizei s-a destrămat atunci când am fost condus la subsolul blocului unde
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1428423826.html [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
trandafirii și-au rupt din petale / pentru a-ți săruta piciorul gol.”( Atât de albă). „sufletul ei? Rodica Cechirdan iartă! / Iartă / că abia azi ne-am amintit ce frumos zâmbea” ( Iartă-ne, Rodica!) Ființa pereche, mama, iubita, a dispărut în vălul cețos al timpului, lăsându-i pe cei dragi în brațele durerii și deșertăciunii. „te-aș fi născut floare / de-aș fi putut”/... „te-aș fi născut cer strălucind de stele” / „te-aș fi făcut Dumnezeu / de-aș fi putut să
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Exegeza_ea_tot_ea_absolut_valentina_becart_1374516088.html [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
din cer rubine, un peisaj pictat în ramă. privesc la geamul solitar și-ascult prelungile suspine de foi de plop ce cad arar, priviți în zare, toamna vine. vine încet ca o mireasă, adusă pe aripi de vânt, are un văl de frunză deasă, cu rochia până-n pământ. priviți în zare, toamna vine, păunii lunii sboară blând, se-adună strugurii-n ciorchine și greierii se-aud cântând. cu mantii galbene și rupte, doar plopii tristelor alei, sub vraja toamnei reci și
PRIVIŢI ÎN ZARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1439707984.html [Corola-blog/BlogPost/374783_a_376112]
-
virtute creștină din cele trei, vreau să mă feresc de dragoste ca de diavol. Pentru că aduce un strop de bucurie într-un ocean de amaruri. E bine că autoarea nu a identificat și nominalizat personajul, deși el se întrezărește sub vălul mătăsos al iubirii. Chiar și dacă nu vrei, îți dai seama de identitatea personajului. După detalii. Iubitul este EL. Așa a fost din toate timpurile. Fiecare femeie are câte un EL al său. Care o face să sufere enorm, care
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri_secvente_sufletesti_cezarina_adamescu_1333215822.html [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
Acasa > Versuri > Iubire > A CÂTA OARĂ Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului A câta oară, dorul meu te cheamă Când seara-și deschide ochii de aramă Și-n vălul albastru pictează crăițe Curând estompate de-a nopții velințe. A câta oară, dorul meu te cheamă Când visul din lacrimi își face năframă În adânc de lumină deschide chemări, La vreme când noaptea învolbură cărări A câta oară, dorul meu
A CÂTA OARĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1462625877.html [Corola-blog/BlogPost/384945_a_386274]
-
întâlni pe Dumnezeu. Dar, odată ajunși la Templu, pe pardoseala unde călcau numai bărbații evrei, atitudinea lor (comportamentul lor dinaintea lui Dumnezeu) este din nou complet diferit. Fariseul merge în față pe dalele templului lui Israel în apropiere de „primul văl” (la intrarea „Sfintei Sfintelor”) și stă „în picioare”, drept ca litera I, sigur de el. Se roagă „în sine”: am putea aproape spune că face un solilocviu, că se ascultă pe sine. Cu toate acestea, rugăciunea începe bine: „Mulțumesc Ție
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 by http://confluente.ro/Despre_pilda_vamesului_si_fariseului_stelian_gombos_1345800982.html [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
Cantacuzino Enescu, către fiica ei: Vrei ca iubirea să ardă ca o flacără veșnică? Atunci nu te consumă pentru ea. Arzi, dacă vrei, dar să o faci precum astrele ce strălucesc, fără să devină cenușă. Spre încântarea iubitului, îndepărtează-ți vălurile, lasă în plină strălucire frumusețea ta, potolește-i setea cu fructul trupului tău, dăruiește-i inima și, lăsându-te în voia lui, întărește-i elanul! Dar, la flacăra mângâierilor, nu te lăsa pustiită de partea ta de divinitate!" Devoratoare-i
SCRISOAREA NR.141 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1354959651.html [Corola-blog/BlogPost/351588_a_352917]
-
fapt de seară, Eu îți ascult povața, a nu știu câta oară... - Te rog, eu, surioară, la nimeni nu mai spune, Că pentru-a ta tristețe și soarele apune. Chiar, dacă multe lucruri nu poți să le mai vezi, Alungă vălul negru și-n oameni o să crezi. Îți simt durerea-n suflet, că nu mai ești ce-ai fost, Dar, tu, în lumea asta, ai un drum lung și-un rost, Chiar dacă drumu-ți pare mai greu și pustiit, De când îl plângi
ÎNCĂ MAI EŞTI FRUMOASĂ! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Inca_mai_esti_frumoasa_georgeta_nedelcu_1327356839.html [Corola-blog/BlogPost/360336_a_361665]
-
astă seară Sunt plină de dorinți ce nu le știi Ai să le afli numai într-o doară De îndrăznești alăturea să-mi vii Iubește-mă acum, și vei vedea Că la trezire,-n mii de dimineți Nu va fi văl, nici urmă de perdea Să ne separe-n multe mii de vieți Iubește-mă acum, îți sunt ofrandă Si devorează-mă-n fiece noapte Spre zori, în fața casei, pe verandă Ne-om desfăta dupa amor, prin șoapte. 12 februarie 2016
IUBEŞTE-MĂ ACUM de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1478840216.html [Corola-blog/BlogPost/383032_a_384361]
-
din tine-un înger, blând ca ziua de magie, Când în viața pustiită râde-o rază de noroc. Am văzut fața ta pală de o bolnavă beție, Buza ta învinețită de-al corupției mușcat, Și-am zvârlit asupră-ți, crudo, vălul alb de poezie, Și paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. Ți-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal, Din demon făcui o suntă, dintr-un chicot, simfonie, Din ochirile-ți murdare, ochiu-aurorei matinal. Dar
VENERE SAU MADONA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marius_mircea_ganea_1461941607.html [Corola-blog/BlogPost/363589_a_364918]
-
de poezie, Și paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. Ți-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal, Din demon făcui o suntă, dintr-un chicot, simfonie, Din ochirile-ți murdare, ochiu-aurorei matinal. Dar azi vălul cade, crudo! dismețit din visuri sece, Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț Și privesc la tine, demon, și amoru-mi stins și rece Mă învață cum asupră-ți eu să caut cu dispreț! Tu îmi pari ca o
VENERE SAU MADONA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marius_mircea_ganea_1461941607.html [Corola-blog/BlogPost/363589_a_364918]
-
în istorie. Cunoaștem faptul că Biserica are o alcătuire, o constituție teandrică, ea unind timpul cu veșnicia, istoria cu supraistoria ori cu metaistoria. „Ea este locul unei „mișcări” veșnice a Înălțării și a Cincizecimii care unește Cerul și pământul prin „vălul” Sfintelor Taine, locul unde Sfântul Duh face cunoscută prezența și Trupul cel slăvit al Mântuitorului” - potrivit afirmațiilor teologului Olivier Clement. Modurile de existență a Lui Dumnezeu se comunică Bisericii, Ea este cea aleasă fiind plină de Treime, spune Sfântul Vasile
CÂTEVA PUNCTE DE VEDERE CU PRIVIRE LA RELAŢIA DINTRE STAT – BISERICĂ, ÎN ROMÂNIA, ÎN CADRUL DISCURSULUI SOCIAL – ISTORIC, CONTEMPORAN, PRECUM ŞI ÎN CONTEXTUL REVIZUIRII CONSTITUŢIEI... de STELIAN GOMB by http://confluente.ro/Cateva_puncte_de_vedere_cu_pr_stelian_gombos_1370257898.html [Corola-blog/BlogPost/346230_a_347559]
-
Hristos, se împlinește prin Trupul lui Iisus Hristos, devine fratele și comoștenitorul său, se conformează trupului său, primește o slavă mai mare ca aceea a lui Moise, după cum a afirmat Pavel, arătând că, spre deosebire de Moise, care se acoperea de un văl, noi îi contemplăm fața descoperită a slavei lui Dumnezeu” . Alipit Domnului Iisus Hristos prin botez, creștinul este chemat să-și însușească sentimentele Mântuitorului, vis-a-vis de slavă. Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos nu căuta slava care vine de la oameni , ci și-
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_a_ii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
marea ei amărăciune, având în vedere că povestea tristă a fetiței o obsedase continuu, toată seara și a două zi până a ajuns acasă... Când Emanuela intră în satul părinților ei, în satul ei natal, parcă i se luă un văl de pe frunte, o greutate de pe umeri, sufletul tresăltându-i plin de o bucurie imensă... Avu senzația că dintr-o dată grijile îi dispăruseră. Era ușoară, fericită și nerăbdătoare. Nici nu mai auzea zgomotul motorului și nu i se mai păru că
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]