64 matches
-
Cosânzene.// Zdrobită-n praf, murea arama,/ Și codrul chiotea, viteazul;/ Iar tu, frăține, mare meșter,/ Biruitor frângeai zăgazul/ Și-nbujorându-te la față,/ Treceai prin văile afunde,/ Înconvoindu-ți îndărătnic/ Mărețul tău grumaz de unde.// Slăvite fărmituri a vremii,/ De mult v-am îngropat văleatul.../ Neputincios pari și tu astăzi/ Te-a-ncins cu lanțuri împăratul/ Ca unda ta strivită, gemem/ Și noi, tovarășii tăi buni,/ Dar de ne-om prăbuși cu toții,/ Tu, Oltule, să ne răzbuni!// Să verși păgân potop de apă/ Pe șesul
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
feciorii lui și de către toate rudele lui, de niminea bântuială să nu aibă în veaci”11). Hrisovul acesta domnesc este dat „în scaunul cetății București, în luna lui Iulie 26 de zile, și de la Adam până la această scrisoare, curgerea anilor văleat 7141, semnat Io Matei Voevod Basarab”12). În anul 1640, Dobricenii se vând rumâni Mănăstirii Arnota și astfel, ca rumâni ai mănăstirii, ei reușesc să scape de maglă. Matei Vodă însă „din cămara domniei sale” a plătit această moșie cu 950
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1401909217.html [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
tot mai greu, barosul mai răzbește-n stei - dar ce-i și mai afund de stratul cel bogat? de sufletu-mi barbar, cătând în infinit adânc? tot << aur sterp >> de fi-va, ori lacrima de punc, vor spune vestitorii neprihănitului văleat. Referință Bibliografica: ELOGIU << AURULUI STERP >> / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 247, Anul I, 04 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ELOGIU << AURULUI STERP >> de ION MARZAC în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_aurului_sterp_.html [Corola-blog/BlogPost/356179_a_357508]
-
mi-e sufletul, nu spun de Anume când, și nici din care price, Veți bănui trei ursitori calice, Ori, zilnice, împrejurări imunde. Poate-un mister, la mijloc, se ascunde, Sau mi-o făcui cu mâna mea, veți zice, Dacă-n văleat nu s-a brodit să-mi pice Măcar hatâruri grabnice și scunde. Vai, harpiile nopții inamice Nu pregetă în preajmă să-mi abunde, nici cât să dorm vreo două-trei secunde! Și, uite-așa, mă deapăn infelice... De-aș fi orfeu
Poezie by Gheorghe Azap [Corola-website/Imaginative/7174_a_8499]
-
a noii legi. De altfel, retroactivitatea unei reglementări legale constituie o stare organică, intrinseca a acesteia, neputând fi dedusa pe cale de interpretare și, cu atat mai putin, din interpretarea unei omisiuni, fără a contraveni principiului "actus interpretandus est potius ut văleat quam ut pereat". Împrejurarea că, în speță, instanța de fond a considerat că cererile de deschidere a procedurii insolvenței, nesoluționate până la data intrării în vigoare a noii reglementări, intră sub incidența acesteia nu pune în discuție neconstituționalitatea textului dedus controlului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/150294_a_151623]
-
contrară, în sensul celor susținute de autorul excepției, ar constitui, potrivit punctului de vedere al Guvernului, "o încălcare a spiritului prevederilor art. 67 alin. (3) din lege și a principiului general de drept lt; lt;actus interpretandus est potius ut văleat quam ut pereat gt; gt;, consacrat și de art. 978 din Codul civil". Referindu-se și la jurisprudența și doctrina de specialitate, Guvernul arată că acestea "sunt constante în a susține această interpretare, neexistând îndoieli în ceea ce privește faptul că votarea planului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/148866_a_150195]
-
contrară, în sensul celor susținute de autorul excepției, ar constitui, potrivit punctului de vedere al Guvernului, "o violare a spiritului prevederilor art. 67 alin. (3) din lege și a principiului general de drept lt; lt;actus interpretandus est potius ut văleat quam ut pereat gt; gt;, consacrat și de art. 978 din Codul civil". Referindu-se și la jurisprudența și doctrina de specialitate, Guvernul arată că acestea "sunt constante în a susține această interpretare, neexistând îndoieli în ceea ce privește faptul că votarea planului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/148937_a_150266]
-
dealul de est al satului la circa 200 m de hotarul cu satul Furești. Primul document scris, legat de Dobrești, este despre o proprietate a unui căpitan de oști Dobrici de la care localitatea și-ar fi luat numele. Este datat văleatul 6893 (anul 1384), deci cu doi ani înainte de urcarea pe tronul Țării Românești a lui [[Mircea cel Bătrân]]. Actul a fost semnat de voievodul [[Radu I|Radu Basarab]], tatăl lui Mircea, înscăunat după ce fratele său Dan a fost omorât de
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
lui [[Mircea cel Bătrân]]. Actul a fost semnat de voievodul [[Radu I|Radu Basarab]], tatăl lui Mircea, înscăunat după ce fratele său Dan a fost omorât de țarul bulgar Sișman. Două documente originale (în care apar Boțești, Cornet, Glâmboc, Valea Lenții), văleatul 7095 (1587) din domnia lui [[Mihnea Turcitul|Mihnea Voievod]], sunt legate de o proprietate a unui cetățean din Dobrești, numit Lepădat. La recesământul din 1810, ordonat de armata de ocupație rusă, satul era împărțit în două, Dobreștii de Sus și
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
au dat la biserica din Broșteni, unde se prăznuiește hramul sfântului ierarhul Necolai, unde și preot dintăieș-dată a fost la această sfântă biserică, în cursul anilor, de la alcătuirea lumii, 1790 iară de când s-au făcut biserica din Broșteni la acest văleat 7286 (1778)”." Tradiția locală vorbește de un haiduc pe nume Moglan, care a contribuit la construcția edificiului de lemn, oferind bani și haiduci ca mână de lucru. O parte mai mică din sumele necesare au fost obținute de la enoriașii din
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
părintelui Iustin Marchiș, originar din satul Calna. Prima mențiune documentară a satului: 1325, cu numele Kalna. Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, valoros monument istoric, datează din anul 1671. Pe portalul ușii de la intrare a fost incizată inscripția: "„văleat 1671 i cra[li]e Arde[a]lu c[r]aiu Mihai Apafi”". Păstrează urme din pictura murală, realizată la o dată necunoscută. A fost restaurată în anul 2000. În anul 1658 satul avea preot, ceea ce presupune existența unui lăcaș de
Biserica de lemn din Calna () [Corola-website/Science/315510_a_316839]
-
coaste și care nu mai are decât șapte locuitori. S-a păstrat, prin tradiție, că înaintașa ei mult mai mică, a fost la locul numit „Vârtoape”. Momentul înălțării lăcașului existent, se consideră că este în miezul secolului al XVII-lea, văleatul stăruind poate în pragul de sus al ușii de vest, îngropat sub tencuială. Dimensiunile îi sunt modeste: laturile lungi de 8m, înălțimea de 1,70m, iar forma arhaică, o navă dreprunghiulară cu partea de vest și est nedecroșate, poligonale cu
Biserica de lemn din Gialacuta () [Corola-website/Science/321065_a_322394]
-
e zugrăvi acea[s]tă sf[â]ntă bi[seri]că și s-au isprăvit [în lu]na lui sep[t]e[m]vrie 11 zile”". Tot în naos este evocată și invazia tătară din 1717 și apar semnăturile zugravilor: "„Văleat din tătărime 1717. Zugravi fiind Muntean[u] Ra[du din U]ngureni și Ma[n] Niculae de la Poian[a] Po[r]cului.”" În 1834 a fost construită tribuna de pe vestul naosului, al cărei parapet a fost repictat în același an
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz () [Corola-website/Science/316149_a_317478]
-
un document din secolul al XV-lea, Nicolae, fiul lui Ioan I Cândea, apare menționat ca Nicodim, antroponim cu profunde rezonanțe monahale, iar pe o piesă tombală adusă la Râu de Mori de la Cetatea Colțului era consemnat numele egumenului Ghenadie: „văleat 7013 [1505 n.n.] m[ai/artie] 28, popa chir G[hena]die”. În acest caz, încăperile din turn, dotate cu sobe cu horn, au putut suplini, măcar parțial, rolul unor chilii; altele, greșit identificate cu ruinele unei vechi curți nobiliare
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea pe malul râului Râșca și al pârâului Bogdăneasa. Prima sa atestare datează din anul 1779, ea figurând pe un „Octoih” al bisericii, tipărit la Râmnic în 1776, cu însemnarea: "„În văleat 7287 (1779) să se știe că această sfântă carte au cumpărat Dorofteiu Solcanu și cu feciorii dumisale, Toader, Constantin (...) Și s-a așezat în biserică în satul Bogdănești, să fie în vecia veacului. Amin”". O altă atestare a vechimii acestei
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
de-a pururea nestrămutată întru acea biserică, iar carele va îndrăzni a străina de la această biserică să fie neertat de Domnul Iisus și de Maica Domnului și de sfinții arhangheli și de toți sfinții până ce îl va întoarce iarăși înapoi. Văleat 1836 iunie 26”". Un pomelnic pictat pe lemn datează din anul 1845, el având următorul text: "„Acest pomelnic este al lui Petru Ilie, Solcanu Ion, Bogdănești, 1845”". Construită pe malul râului Bogdăneasa, biserica a fost afectată de desele alunecări de
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
o însemnare, în partea sudică, a meșterilor ce au ridicat monumentul: „Să știi di când am fost sluga lui...(indescifrabil) și am scris în luna mai în V(ă)l(et) 72 (indescifrabil)...”, iar pe altă grindă apare însemnat anul „văleatul 7280” (probabil 1772). Existența unei biserici la Păulești, mai veche decât certificarea anterioară, este dată și de următorul document datat la 1722 prin care un preot, Ion face o însemnare pe o carte bisericească: ”...din 7230, iulie 24”... prin care
Biserica de lemn din Păulești () [Corola-website/Science/323445_a_324774]
-
Mihaiu a murit. Sărăcin și fiul său Fărcașu și nepotul său Iancu și mama lui Sărăcin, Mărghita, și jupnița sa, Dorca, și a lui jupân Mihai, Anca, au terminat biserica în numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în luna iulie 21, văleat (?)". Textul, reprezentând o cronică inedită a construcției, are meritul de a releva efortul ctitoresc al familiei Sărăcin din Sălașul de Sus, ce mai importantă familie nobiliară locală și a doua ca importanță în districtul hațegan după cea a Cândeșilor de la
Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326920_a_328249]
-
a făcut-o robul lui Dumnezeu, Doamna și Șteflu [Ștefu?] din Agârbiciu și pentru sufletul lui și pentru sufletul ei și pentru sufletul copiilor și pentru sufletul părinților să fie spre pomenire. Și a închinat această icoană hramului Adormirea Precestei. Văleat 7063 [1555] săvârșită. Pe panoul central al icoanei domină, într-adevăr, scena Adormirii Maicii Domnului, cu trupul Mariei întins pe un catafalc, având în jurul lui figuri de apostoli, dintre care au fost identificați, la capul Fecioarei, Petru cu sfeșnicul în
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
fost copiată în anul 1802 de Fotache Ciurea. Actualmente, vechea inscripție este parțial deteriorată, putând fi cu greu descifrată. Inscripția de pe monument are următorul text: ""Din mila lui Dumnezeu, Io Mihai Racoviță Voevod, Domn și oblăduitor a toată Moldavia, la Văleat 7224 (= 1716) al treilea rând al Domniei Mele, ridicat-a puternica Împărăție turcească oaste asupra Nemților, și la aceastea mestecături multă pradă s-au făcut bietei țări a Moldovii despre partea Nemților, poftindu-i și chemându-i osamă de boieri
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
și cel nou, primit în urma mutării la castelul Bran, "Sfânta Maria". Se află înregistrată pe lista monumentelor istorice sub codul: . Construită de "iobagii" din Luieriu - "așa era menționat în fișa monumentului întocmită cu ocazia mutării bisericii la castelul Bran" - în ""văleat 1731 în luna mai 17"" a slujit comunitații din Luieriu până când, în urma construirii unei noi biserici de zid, a fost strămutată, în anul 1939 la castelul Bran. După anul 1947, ajungând să fie nefolosită și neîngrijită, biserica se deteriorează iar
Biserica de lemn din Luieriu () [Corola-website/Science/320311_a_321640]
-
politice. Începutul ridicării lăcașului datează în anul 1787 ” 22 a lunii iunie” ( N. Iorga, 1906), prin ” osteneala și dania bunilor credincioși”. Ca mărturie al acestui episod stă o inscripție bilingvă, română cu alfabet chirilic și latină, aflată în altarul bisericii: ” Văleatul ...s-au osfințit jertvelnicul Domnului și Mântuitorului nostru. Ii(su)su H(risto)su întru uspeniia preasf(i)ntei de D(umne)zeu Născătoarei și Fecioarei Mariei în Abrudfalva, în vremea stăpânirii preaputernicului Îm(părat) și craiului Domnului Iosifu al
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
cu trei laturi și o navă de dimensiuni modeste, supraînălțată, spre apus, printr-o clopotniță scundă. După jumătate de secol, edificiul a fost supus unei ample renovări, atestată de pisania fragmentară a tâmplei: ,Când s-au...această biserică au fost văleatul 1790 prin stăruința și...lui popa Gheorghie, paroh...satul.... Și s-au zugrăvit la anul 17(?) martie în...”. Acestui șantier i se datorează lărgirea spațiului interior (a fost intercalată o travee), supraînălțarea turnului, înzestrat cu un foișor în console și
Biserica de lemn din Rădulești () [Corola-website/Science/316766_a_318095]
-
înscrisă pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-B-03466), a existat o altă ctitorie obștească din bârne, renovată în preajma marii răscoale conduse de Horia, Cloșca și Crișan; pe un stâlp al cerdacului fusese prinsă o cruce de lemn pe care era săpat “văleatul 1784 august 23“ și “popa Nicolae“. Acel edificiu, menționat atât în tabelele conscripțiilor din anii 1733, 1750, 1761-1762 și 1828-1831, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), era situat în vecinătatea bisericii actuale. Și mai veche a fost ctitoria
Biserica de lemn din Tomnatecu de Jos () [Corola-website/Science/321118_a_322447]
-
fundamentale ale lăcașului. Din primele studii s-a înrădăcinat datarea din 1532 făcută de Tit Bud . Datarea s-a datorat probabil citirii greșite a inscripției de pe ușă, deși Ioan Bârlea a făcut în 1909 o citire mai corectă a ei: "văleat 1665". Vechimea lăsată de Tit Bud s-a perpetuat până la Aurel Bongiu, care a propus citirea anului 1667 în inscripția de pe ușă. Datarea dendrocronologică a stabilit în 1997 că biserica de lemn este mai veche cu aproape trei decenii, lemnul
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]