63 matches
-
-ntorc din Egipet De unde am adus Marele Sipet Cu toate Răboajele Tărâmurilor Atlantide Peste care Oceanul tălăuzind se deschide Până la Templele Timpului zălogit în cele trei piramide. Zice-voi: sfârșit-am pâinea, un veac am încheiat Pe Tărâmurile celui dintâi văleat -De-un ciorchine de strugure mustind rămas-am beat -Am ajuns Marele Fecior Făt-Frumos din Focida Care, ca fluturele, părăsindu-și crisalida, Care, ca fluturele, ispășindu-și omida: Eu sunt Furga Murga Samurcaș Cu Feciorul Țugulea Mătușii din Amorgos alb cât
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
din Köln, din Toboso... Decenii spre șapte-ndărăt mi-au rămas, Căznite în febră nocturnă; Estimp, o dârloagă, de-i zicem Pegas, Mi-au stat lângă poartă, dejurnă. Și totuși, în treacăt, ciordind câte-un mit Din vastele landuri celeste, Văleatul acesta, bizar și mâhnit, Mi-l, încă, propag prin tempeste. Căznitele zile grăbite mi-s, prea Și-n vânt hazardate ca fumu-s. (Găselnița asta, mă prind că nu vrea S-o bage la devlă Postumus!)
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
au făcut ca numele instituției să treacă asupra satului în suprafață de 135 de kilometri pătrați, din care mai mult de jumătate o constituie terenurile forestiere. Domnitorul Moldovei, Mihai Racoviță, care a înfrânt trupele imperiale habsburgice năvălitoare în 1716 îla văleat 7224), își imortalizează victoria prin construcția monumentului Stâlpul lui Vodă pe teritoriul așezării Vama. Cei 143 de ani cât a durat stăpânirea habsburgică inevitabilă asupra Bucovinei î1775-1918), columna a fost lăsată intenționat în paragină, ca și toate mănăstirile, de altfel
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
i cadența, întineresc. Iată ce ajunge Oltul lui Goga, cel sentențios, greu de obidă nevorbită: „Multiscusita minții limbă/ Nu-mi spune clipa năzdrăvană/ Ce mi te-a scos de mult în cale,/ Ființă mașteră și vană!/ Uitat-am ziua și văleatul/ Ce-au înfrățit pe vremi, odată,/ A mele stihuri de aramă/ Cu proza ta cea nesărată.” Destinatarul presupus este Octavian Codru Tăslăuanu, co-director al Luceafărului, împreună cu Goga și Al. Ciura. Între Goga și Tăslăuanu a existat o vremelnică răceală, pe
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
Simona Vasilache La Curtea Veche, cărți vechi. De neam (bibliofil). Printre ele, bune surate pierdute în gîlcevile lor de altădată, o bucoavnă gîlcevitoare: Arhondologia Moldovei - Amintiri și note contimporane, a lui C. Sion. Văleat 1892, Iași, Tipografia Buciumului Român. O carte rea, la vremea ei, înțepată și pusă pe cîrteală, care nu l-a amuzat deloc, bunăoară, pe Călinescu. Acum, dacă o iei din nou la răsfoit (în ediția veche sau, mai probabil, în
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
aici în întregime: “Întâiul Rege-aci, în brazi sub creste / Și-a prăznuit în piatră biruința / Și-asemeni lui Manole din poveste / La temelie și-a zidit credința.// De-atunci șireag cincizeci de ani trecură, / Paloș de sânge le-a roșit văleatul / Și-un vis slăvit de-a veacurilor gură / S-a izbândit de-a lungul și de-a latul.// Bătrâne Domn, când vin să-ți văd lăcașul / Îți cer povața Ta să-mi reînvie / Eu, Regele, nepotul și urmașul / Al treilea
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
cu ăștia nu glumești. Dacă ieșim și din iarna asta fără răscoală, e mare minune! - grăi papagalul. — Răscoalele ca răscoalele, da’ să ferească Dumnezeu de lăcuste, că pe astea n-ai cum să le oprești - zise Ximachi. Mai ții minte văleatul 7125, primăvara, ce grozăvie a fost? Stăteam la fereastră cu nevastă-mea și ne uitam în curte, la câine. Aveam o mândrețe de câine din Anatolia, Taifun îi ziceam. Ei, și dulăul cum a simțit primejdia, a dat să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cosânzene.// Zdrobită-n praf, murea arama,/ Și codrul chiotea, viteazul;/ Iar tu, frăține, mare meșter,/ Biruitor frângeai zăgazul/ Și-nbujorându-te la față,/ Treceai prin văile afunde,/ Înconvoindu-ți îndărătnic/ Mărețul tău grumaz de unde.// Slăvite fărmituri a vremii,/ De mult v-am îngropat văleatul.../ Neputincios pari și tu astăzi/ Te-a-ncins cu lanțuri împăratul/ Ca unda ta strivită, gemem/ Și noi, tovarășii tăi buni,/ Dar de ne-om prăbuși cu toții,/ Tu, Oltule, să ne răzbuni!// Să verși păgân potop de apă/ Pe șesul
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
tot mai greu, barosul mai răzbește-n stei - dar ce-i și mai afund de stratul cel bogat? de sufletu-mi barbar, cătând în infinit adânc? tot << aur sterp >> de fi-va, ori lacrima de punc, vor spune vestitorii neprihănitului văleat. Referință Bibliografica: ELOGIU << AURULUI STERP >> / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 247, Anul I, 04 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ELOGIU << AURULUI STERP >> de ION MARZAC în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356179_a_357508]
-
feciorii lui și de către toate rudele lui, de niminea bântuială să nu aibă în veaci”11). Hrisovul acesta domnesc este dat „în scaunul cetății București, în luna lui Iulie 26 de zile, și de la Adam până la această scrisoare, curgerea anilor văleat 7141, semnat Io Matei Voevod Basarab”12). În anul 1640, Dobricenii se vând rumâni Mănăstirii Arnota și astfel, ca rumâni ai mănăstirii, ei reușesc să scape de maglă. Matei Vodă însă „din cămara domniei sale” a plătit această moșie cu 950
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
au tâmplat moartea” din cauza unei „boalfe” „la grumazi în chip de tragăn”. Gheorghe Duca Vodă, așezat de un cronicar între victimele lui Șerban Cantacuzino (otravă, plasată prin intermediul unor „leși”), a murit de „cataroi”. El și-a văzut moartea venind: „Sosind văleatul 7193 eară cel de la Hristos 1685, în luna lui martie în 24 de zile, într-o marți sara spre miercuri cătră Blagoveștenie, la al treile ceas de noapte, l-au lovit de palidz, adică cataroi (Neculce ne spune și de ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi cuprinde pe Neagoe Basarab, Doamna Despina Milița, Theodosie și Ruxandra, iar pisania - pusă în 1760, dar reproducând, verosimil, un text mai vechi - spune că „Această Sfântă biserică făcutu-o-au Io Neagoe Basarab și doamna Despina, luna iulie 30, văleat 7030 [1522]”, deși Voievodul se stinsese cu un an mai înainte), Doamnele în haine de ceremonie (care le ofereau prestigiu și fixau o ierarhie a vizualului), așa cum apar în tablourile votive din bisericile zidite de Domni - participau la concretizarea aparenței
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și stârnea - în omnipotența lui - depresii (zisese Evanghelistul: „Nu știți nici ora, nici ziua, nici locul”) și dezechilibre. Ignorând de obicei femeile, cronicile noastre ne dau puține amănunte despre trecerea lor „dincolo”. Parcimonioși peste poate, cronicarii adesea doar constată „trecerea”: „Văleatul 7019. Fevruarie, miercuri în săptămâna albă, au murit Maria, doamna lui Ștefan Vodă, fata Radului Vodă, îma lui Bogdan Vodă...” (Grigore Ureche). Anonimul Bălenilor, cititor al lui Ureche, înregistrează și el știrea, dar la fel de laconic: „întru aceste vremi și muma
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în succesiune a unor scrieri întregi, cu rare situații în care se mai pot constata amestecuri. După moartea lui N. Costin (1712) este desemnat de domnitor să redacteze cronica oficială a Moldovei - De a doua domnia lui Nicolae Alexandru Vodă, văleat 7720. Izvoarele lui A.U. au fost Letopisețul anonim al Țării Moldovei (1661-1709), letopisețul lui N. Costin, însemnările și corespondența domnitorului, mărturiile unor boieri, știri din actele oficiale, de prin „gazeturi” și „avizii”. Cronicarul se arată informat și asupra mersului
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
care A.U. era familiarizat. SCRIERI: A doua domnie a lui Neculai Alecsandru Mavrocordat V. V. în Moldova, în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, II, publ. M. Kogălniceanu, București, 1872, 119-173; De a doua domnia lui Nicolae Alexandru Vodă, văleat 7720, în Ioan Șt. Petre, Axintie Uricariul, București, 1944, 77-179; Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei, I-II, îngr. și introd. Gabriel Ștrempel, București, 1993-1994. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit., XVIII, I, 110-120; Giorge Pascu, Istoria literaturii române
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
Aceasta este anentuită, spre apărare de vrăjmași dăruită. Io Mihail Racoviță voievod, cu mila lui Dumnezeu, Domn și oblăduitor Țării Moldovei, ridicat-am această sfântă cruce întru pomenirea lucrurilor ce s-au întâmplat la a trie domnia domniei mele. La văleat 7224 (1716) începând piternica împărăție turcească războiu cu nemții la leat 7225 (1717), trimis-au și nemții de la Ardeal pe un căpitan anume Pivoda cu o samă de cătane ș-a luat pre domnul muntenesc anume Neculaiu Mavrocordato din scaunul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
va dezvălui acum. Poate altă dată. Cine știe? Cu aceste gânduri am pornit în urma bătrânului, care, după obiceiul lui, odată cu ultimul cuvânt a și pornit înainte, spre biserica Sfântul Nicolae Domnesc, vorbind de hotărârea mitropolitului și a marilor boieri de la „văleat 7250 (1742)” privitoare la o casă a lui Gheorghie și soției sale Maria, jinduită de egumenul mănăstirii Cetățuia, care „să scoală stându-le împotrivă, arătînd el un zapis scriind c-au cumpărat Macarie ce-au fost egumen la Cetățuie un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de vie la Șorogari. Spune-mi, te rog, despre care dintre Ghiculești este vorba și de ce apare acel interval între ani, dragule? Cu îngăduința sfinției tale, am să citesc ce scrie în carte la subsol: „Întrucât cifra unităților lipsește din văleatul tuturor rezumatelor, data actului a fost restabilită după intervalul în care Grigore Ghica a deținut dregătoria de mare vornic al łării de Jos...” Cu alte cuvinte, „doi dintr-o pălitură”! Și numele complet al vel vornicului Ghica și perioada cât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de gânduri m-a trezit tot glasul bătrânului: „Și acum ce ai rămas așa pierdut? Mergi mai departe!” Am tresărit și mi-am amintit că tocmai citisem un „suret de pe o carte sârbească de giudecată de la Moisii Moghila voievod, din văleat 7139 (1631), iunie 15.” Am răspuns repede înșirând cuvintele fără să mă gândesc. La fel de neașteptată mi s a părut și întrebarea bătrânului ce a urmat imediat: „Despre ce judecată este vorba, fiule?” Apoi, am citit aici că monahii de la mănăstirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bătrânului mi-am dat seama chiar că nici lui nu i-ar fi plăcut să continuăm dialogul pe acest ton. Atunci am luat altă vorbă: Iaca ce scrie la sfârșitul acelui suret, sfințite: „S-au tălmăcit de Gheorghei Evloghie, la văleat 1789, iunie 12.” „Asta înseamnă că au trecut peste 150 de ani de când a fost scrisă cartea de judecată. Hai, însă, să ne întoarcem din nou la vremea lui Miron Barnovschi voievod.” Tocmai mi-am purtat privirea, părinte, pe Testamentul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Cernăuților, jeluind Ion hatmanul precum acel sat este a dumisale drept ocină de moșie. Și tâplându-să de au lipsitu...din țară, de au fostu înstrăinat 9 ani, de pe vreme ce au venit țariul moschicescu cu oștile aici în țară, din văleatul 7219 (1711) până acum la văleatul 7228 (1720)... Deci, viind...acum în țară, au jeluit la domnie mea, ...cum că i-au luat Lupul vornicul acel sat Boianul de l-au ținut până acmu fără nici o dreptate, și-ncă i-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sat este a dumisale drept ocină de moșie. Și tâplându-să de au lipsitu...din țară, de au fostu înstrăinat 9 ani, de pe vreme ce au venit țariul moschicescu cu oștile aici în țară, din văleatul 7219 (1711) până acum la văleatul 7228 (1720)... Deci, viind...acum în țară, au jeluit la domnie mea, ...cum că i-au luat Lupul vornicul acel sat Boianul de l-au ținut până acmu fără nici o dreptate, și-ncă i-au mai luat multe ce au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Et hanc etc., capsans etc. Et hanc dixit et asseruit dictus testator fuisse et esse suam ultimam voluntatem et ultimum testamentum, quam et quod valere voluit iure testamenti, et și iure testamento non valet, non valeret et seu non valebit, văleat et valere voluit dictus testator iure codicillorum, et și iure codicillorum non valet, non valeret et seu non valebit, văleat et valere voluit iure donationes causa morțiș vel cuiuscunque alterius ultime voluntatis quo, qua et quibus magis et melius de
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
testamentum, quam et quod valere voluit iure testamenti, et și iure testamento non valet, non valeret et seu non valebit, văleat et valere voluit dictus testator iure codicillorum, et și iure codicillorum non valet, non valeret et seu non valebit, văleat et valere voluit iure donationes causa morțiș vel cuiuscunque alterius ultime voluntatis quo, qua et quibus magis et melius de iure valere, subsistere et tenere potest et seu poterit. Capsans, irritans et anullans dictus testator omne aliud testamentum, codicillum, donationem
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și plăcerea;/ Atâta-i de supusă și de bună/ Încât li-i dulce traiul împreună.” 882 Cu toate acestea se recunoaște faptul că succesul oricărei căsnicii ține de înțelepciunea bărbatului de a se supune consoartei: „De vrei să-ți faci văleatul fără teamă/ Fă cum te-nvață dânsa și se cheamă,/ Cred eu, că nu mai poți să rătăcești,/ Ci îndrăzneț cu fruntea sus pășești,/ Așa-i de credincioasă și-nțeleaptă./ Tu dacă vrei să umbli cale dreaptă/ Ascultă totdeauna vorba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]