237 matches
-
își amintește trecutul: Când deschise ochii, timpul nu mai avea măsură; era fără opreliște și se lăsa tot văzut parcă de foarte sus. Întâmplările se amestecau, aproape, departe, unele nu se mișcau din ceața aceea lăptoasă cu sticlă pisată. Văzu vălmășagul războiului, oameni murind, lume venind peste lume, dar toate astea erau dincolo, ca umbrele, pluteau ca în vis și n-o atingeau". Cornel Ungureanu, într-un studiu mai vechi, vorbește despre "proza etnografică", "descriptivă" a Mayei Belciu, impresionat desigur de
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
dat privirea-adîncă, Grea de presimțiri, în viitor? în noroc și în iubire încă Să nu credem noi amăgitor? Pentru ce, Destin, ne-ai dat senzații, Unu-n altul să privim profund, Ca să iscodim în ce relații Noi ne-aflăm în vălmășagul crunt? Ah, și-atîta lume-abia-și cunoaște Propriul suflet, fără rost umblînd, Și nădejdi o lasă și o paște Suferința, fără veste,-oricînd, Și exultă iar, cînd aurora Bruștei bucurii mijește-abia; Ni-e refuz doar nouă-amîndurora Fericirea reciprocă de-a Ne iubi
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
text intitulat " Starea criticii literare, azi" și publicat de România literară în nr. 2/2005, domnul Nicolae Breban vorbește despre câteva lucruri, mai puțin despre starea criticii literare azi. E puțin importantă o asemenea incongruență din partea unui scriitor convins că vălmășagul aluvionar al vorbelor e tehnică narativă, iar stilul prolix are ștampila harului. Contează la fel de puțin faptul că în textul domniei sale cacofonia, dezacordul și forțarea lexicului (vezi "atracțiozitate", ca să dau doar un exemplu) coabitează voios, nepedepsit. Lucrul cu adevărat semnificativ este
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
ochii noștri, Pandrea, una din victimele de marcă ale tiranicului regim ce i-a mutilat și scurtat viața, apare drept un critic acerb al acestuia, un critic cu atît mai demn de crezare cu cît s-a văzut prins în vălmășagul evenimentelor, cu cît, fără a fi fost, așa cum l-a apreciat în pripă cineva, "gînditorul marxist de extremă stîngă", a avut o vremelnică deschidere spre "extrema" în cauză, aidoma atîtor faimoși anticomuniști din Occident, de la André Gide la Henri Bernard-Lévy
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
transparență. Ceea ce frapa era ieșirea din canon: avântul anarhic de porniri și cutume încă necoagulate; reproducerea vocabularuui străzii, care nu căpătase încă destul acces în sanctuarul epic; sintaxa frazei inedită, care desfidea normele în vigoare. Aici, în această narațiune a vălmășagului, motivul icarului prăbușit, care mă preocupă, transpare în forme extreme. în ambele sfere (biografie + operă) este atins superlativul în antiteză. Derapajele pe planul vieții îl înscriu pe Céline în catgoria retrograzilor, care nu pregetă să repete un discurs cinic și
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
S-au fost atât de viață pline, Și azi se sting așa ușor. În tot, se simte un fior. O jale e în orișicine. E vremea rozelor ce mor - Mor în grădini , și mor și-n mine. Pe sub amurgu-ntristător, Curg vălmășaguri de suspine, Și-n marea noapte care vine Duioase-și pleacă fruntea lor...- E vremea rozelor ce mor. (Macedonski) acid “De cele mai multe ori, indiferent ce cuvinte alegem să rostim, spunem același lucru despre noi. Există o frecvență unde nu putem
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
de el. De atunci mă tot gândesc cum aș fi putut să-l fac să Înțeleagă că nu trebuie să ai Încredere-n oameni. HALLOWEEN Spre noiembrie Întâi, Lume multă, agitată. Într-un val de bucurie E Canada prinsă toată. Vălmășaguri de culori - Zi de joc și sărbătoare: Halloweenu-i nebunie Pentru mic și pentru mare. Peste tot, Dracula-n frunte - Măști din lumea cu strigoi, Cu stafii și cu vedenii Ce-și arată dinții goi. Zarvă, zarvă și iar zarvă - Cete
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
al cuvîntului în epoca noastră atît de încercată de criza limbajului, urmare, consideră d-sa, a prăbușirii credinței: Pînă la urmă orice fel de viață ai duce, izbăvirea rămîne în preajmă cu condiția să nu uiți capacitatea rostirii. În tot vălmășagul de vorbe, în lumea vorbăriei e imposibil să nu găsești odată cuîntul, cuvintele care să te spele de lăturile de fiecare zi. Care nu-ți vor deschide neapărat cerul dar te vor trezi din somnul igienei dobîndite prin detergenți". Om
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
pentru odihnă veșnică (în sfârșit!...). Așa s-au scurs în destinul bisericii Trei Ierarhi atâtea destine omenești, prin acele dramatice întâmplări și misterioase împrejurări, încărcate de patimi și păcate omenești, care întunecă și luminează strania sa aură ISTORICĂ. Cu un vălmășag de sentimente ciudate mă gândesc acum la starea actuală a bisericii. În ultimii ani, ornamentele exterioare ale zidurilor s-au deteriorat din ce în ce mai mult, fapt ce a determinat factorii decidenți să ia măsuri de refacerea lor. De aceea, biserica a fost
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
pentru odihnă veșnică (în sfârșit!...).Așa s-au scurs în destinul bisericii Trei Ierarhi atâtea destine omenești, prin acele dramatice întâmplări și misterioase împrejurări, încărcate de patimi și păcate omenești, care întunecă și luminează strania sa aură ISTORICĂ......................................................................................................................... Cu un vălmășag de sentimente ciudate mă gândesc acum la starea actuală a bisericii. În ultimii ani, ornamentele exterioare ale zidurilor s-au deteriorat din ce în ce mai mult, fapt ce a determinat factorii decidenți să ia măsuri de refacerea lor. De aceea, biserica a fost
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > POLEN Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului POLEN Aleargă toamna frunzele-n pădure, Le răvășește-ntruna pe poteci, Prin vălmășagul lor te văd cum treci, Dar nu știu care gând o să te fure. Spre ruginiu și galben să-ți apleci Privirea, ce de ele să se-ndure. Vor verdele din ochii tăi să-l fure, Dar n-o pot face, dacă pleci
POLEN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382236_a_383565]
-
a semnificațiilor trandafirului. Lăsînd-o pe altă dată, nu spun decît că roza lui Macedonski, din cele mai cunoscute rondeluri, nu-i decît o impresie. O mișcare parfumată, urmînd o stare de spirit. În sus, sau în jos. "Pe sub amurgu-ntristător/ Curg vălmășaguri de suspine,/ Și-n marea noapte care vine/ Duioase-și pleacă fruntea lor... E vremea rozelor ce mor." Contururi vagi, fără petale și spini, din care se reține, într-un tablou al execuției de toamnă, impresia de mulțime aplecată. Nimic
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
bizar. XLII A fost a mea, a ta-i acum, și știi Că o iubeam; mă așteptam să doară, Dar că acum de drept îi aparții, E-o pierdere ce-aproape mă omoară... Dar tot vă iert, și-n gânduri vălmășag Îți zic: era firesc să o alegi, și tu Iubești precum iubesc; și că-mi ești drag știind, la fel, ea-n grabă-ți se dădu... Te pierd, o pierd, ferice dar de voi, Că v-ați găsit! Câștigul e
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
făcându-se că nu știe, ceea ce știau amândouă, istovite de permanenta stare de veghe care le ținea treze una lângă alta, fără nici o slăbire, fără nici un răgaz. CAPITOLUL 2 După aceste semne și după altele, între ele s-a statornicit vălmășagul unui război mai rău și mai înverșunat decât cel al armatelor și generalilor. Pentru că era tăinuit și prefăcut. Pentru că soacra-i făcea toate voile, ca unui copil. O răsfăța, n-o punea la treabă, nu-i vorbea urât. De ce? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
obiecte colțuroase, care începuseră să se-ngrămădească în calea lui. La sfârșitul acestei lupte, când răzbi în capătul scărilor, era îndârjit de-a binelea. Abia se mai putea potoli, dar se stăpânea, pentru că știa ce are de făcut. Împotmolit în vălmășagul din sală, zări un chelner cu-o tavă enormă cu halbe. Ameți. Nu mai pusese nimic în gură nici apă, nici mâncare dinainte de-a urca pe locomotivă. Tot drumul cât fugise până-n oraș, ceea ce-l chinuise cel mai înverșunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se strecură grăbit și atent prin rambleurile înalte. Peste față și mâini, frunze reci, aspre și zimțate. La lumina reflectorului, umbre de oameni și câini. Fragmente de mâini și picioare pâlpâind uriașe. Nu deslușea clar petele întunecate desfăcute din celelalte vălmășaguri, înnodate, săltând în jurul vagoanelor, dar știa ce erau înainte de-a le auzi vocile și-și dădu seama și ce greu îi va veni. Reflectorul izbucni orbitor. Mătură acoperișul atelierelor; scăzu, ezită buimac, apoi se lăsă în jos, scormonitor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
m-a adus, în noaptea Anului Nou, în casa asta de bulgar. Dacă nu săream din tren, aș fi fost acum departe, poate aș fi ajuns în țară... Dar nu-mi pare rău. Mulțămită mie, două sărmane ființe omenești, în vălmășagul aprins al marelui război, aruncate acum laolaltă sub același acoperiș, izbuteau să fure vieții, pe apucate, partea lor de fericire umilă". Pirin-Planina a fost neîntârziat recenzată în Bulgaria, de către dr. I. S. Penakoff, în ziarul de limbă franceză La parole
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
mobilurile ascunse ale lui Sebastian, singurătate care se degajă din tot filmul, singurul care emană afecțiune este acest tînăr. Finalul anticlimactic produce nu decompresia dorită, ci, dimpotrivă, supralicitează nota de absurd a întregii povești. Babluani nu prinde din tot acest vălmășag uman nicio altă poveste, această simplitate însoțește o anumită precaritate a construcției personajului. Știm foarte puțin despre georgian, orizontul unei alte vieți abia se conturează, vine parcă de nicăieri și dispare în anonimatul creat în jurul său de regizor, care nu
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
oboseală e curiozitate, care speră. Orașul mare e locuit. Parizienii sînt al doilea medalion. Oameni mai mult alerți decît grăbiți avînd, în tot ce fac, o ușurință a lunecării. În amoruri, în călătorii, în plimbări. Petice de libertate pe care vălmășagul lumii le ocolește. Pe urmă muzeele, casele locuirii istorice. Luvru, Carnavalet, Cluny. Și altele, enumerate la plural: Muzee. Musée de l'homme. Parisu-ntreg e-așa ceva. Între plimbări, popasuri. La UNESCO, bunăoară, reținut de Margareta Sterian ca reper. Acolo, "imaginea
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
considerăm atunci că aruncă mănușa întregii noastre critici care a ieșit de sub "mantaua" lui Maiorescu, mai tuturor criticilor noștri însemnați, "conduși de spiritul lui raționalist, de logică, de principiul unei autorități tolerante, de disociere noțională, de smulgere a literaturii din vălmășagul luptelor politice, urmînd calea proprie a realizării pur estetice", după cum se rostea, inclusiv anticipator, E. Lovinescu? N-ar fi prea mult? Sau chiar cu vorbele clientului nostru: "Cît adevăr și cîtă mistificare sălășluiesc în aceste purtări spectaculoase?". "Recitalul" lui Alexandru
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
de supărare, eu chem hârzobul..." NIȚĂ: "Eu n-am nevoie de minuni în parohie!" ILINCA: "O să-i fie mai bine aici decât în Rai!" PITAC: Numai zdrențărosul ăsta de sfânt ne lipsea!" BABA RADA: "Uită el de călindar..." (Pe acest vălmășag CORTINA care se ridică după câteva clipe. În prima odaie, așezați la masă, Popa Niță și Dumitraș cinstesc foarte veseli. În odaia din stânga, la altă masă, Sisoe scrie, foarte concentrat. Este îmrăcat cuviincios, cu cămașă albă si anteriu negru descheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și de infernul ista” - gândea Costăchel, gâfâind epuizat. Stai! - a răsunat porunca gardianului din ghereta porții. S-au oprit în mijlocul drumului sub rafalele zloatei. Începând din față, numărați! - a ordonat cerberul. Unu... doi... trei... se auzeau glasurile deținuților, pierdute în vălmășagul vântului nemilos... De o săptămână atmosfera devenise violentă. Vântul pătrundea până la os. Deținuții nu aveau unde să se adăpostească. Târnăcopul și lopata au devenit obiecte de tortură. Roaba... calvar. Din adăposturile lor, gardienii urlau ca scoși din minți: „Mișcați-vă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
suntem fragili...” Și cam așa reflecta Marius adesea, atunci când privea în sufletul său, suflet în care se dădea în permanență o luptă aprigă între prefăcătorie și adevăr, adică între ceea ce-i răcnea mintea și ceea ce-i șoptea inima, iar, din vălmășagul mare de idei, cu niciun chip nu putea desprinde o soluție atinsă de claritate, care să alunge zbuciumul și neastâmpărul neplăcut din ființa sa. Însă el nu scăpă nicidecum, căci fantomele împotrivirii, părăsindu-l doar pentru o scurtă perioadă de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând - deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia că înaintează-n casă ca într-o peșteră în negură, unde nu poți niciodată ști dacă ai să întâmpini fiara sălbatică, sau, dimpotrivă, dacă ai să găsești doar un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Pe de altă parte, deși invidiam gândăceii pentru lipsa lor de probleme, dinaintea mea se ridica un mare semn de întrebare. De fapt vălurea un noian de asemenea semne și n-aș spune că mă puteam orienta prea clar prin vălmășagul ăsta de incertitudini și variante. Mai că aș fi oftat și eu ca virtuoasa Cateluța, dar nu prea-mi ieșea ca lumea nici măcar actul ăsta. Ce era de făcut? Urgențele foamea, de exemplu le rezolvasem. Dar mai departe? Puterea obișnuinței
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]