55 matches
-
Acasa > Strofe > Valori > VĂLUREAZĂ -MĂ TU VĂLURITA MEA VIAȚĂ Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016 Toate Articolele Autorului și dă-mi un semn din mingea prunciei așa să nu mă doară petrecerea ei apoi fă-mă melc
VĂLUREAZĂ-MĂ TU VĂLURITA MEA VIAȚĂ de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380701_a_382030]
-
fă-mă melc să mă culeg din lianele turnului meu Marea ma iubire coboară-mă apoi pe o acadea să caut o chivuță să-mi ghicească din busuioc apoi să învăț consoanele v vălurit v val v viață Referință Bibliografică: VĂLUREAZĂ -MĂ TU VĂLURITA MEA VIAȚĂ / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1953, Anul VI, 06 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
VĂLUREAZĂ-MĂ TU VĂLURITA MEA VIAȚĂ de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380701_a_382030]
-
de licorile binecuvântate ale Basarabiei. Contemplându-și eroii, P.H.L. justifică într-o paranteză, din nou, dar altfel, titlul pe care ar vrea să-l dea povestirii sale: Valul negru. Este o referință la obsesia „vizuală” a Profesorului: părul ei negru vălurind pe umeri și pe omoplați, precum coama unei iepe de rasă. „Pletele ei emană o senzualitate strălucitoare!” - exclamă scriitorul, notând din nou, în aceeași paranteză, datele esențiale ale narațiunii sale: întâlnirea cu Teodora devine concretizarea visurilor din tinerețe ale Domnului
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
opera altui poet. Ulterior, ca editor al integralei Tonegaru, am stat multă vreme pe gânduri dacă să introduc sau nu în ediție un articol polemic la adresa liricii lui Ion Caraion, în momentul respectiv redactor la Scânteia tineretului. Cultul lui Nichita, vălurind până la grădinițele de copii, a marcat, odată mai mult, primitivismul cultural al unei societăți însetată de celebrități, pe cât de vulnerată în eul profund că nici un român n-a luat până acum premiul Nobel. Cum însă se pare că, de la o
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
nu puteam să mă confund/ Decât pe jumătate// Și nu puteam fără să știu/ Că de murit e cel mai greu/ Pe mal mă aștepta umil/ De aer trupul meu". Dacă pilonii rimei țin treaz versul liber, ritmându-l și vălurind cadențele, departe de acel anarhism liric atât de productiv în zilele noastre, desființând orice barieră între proză, poezie, reportaj - și altele încă - dacă, așadar, un anumit tradiționalism marchează în Figuri de stil modalitatea lirică, nu mai puțin sfada cu tiparele
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
mahalale. Dar e nebun dacă mai crede că aceștia Își vor aduce aminte de el. Cinci ani. Nimeni nu-i ținut minte atâta vreme. — Scumpa mea, dar ce morbidă ești! Mabel Warren reveni cu dificultate la realitatea imediată, la cafeaua vălurind În ceașcă, la masa care se clătina ușor și la Janet Pardoe. Janet Pardoe făcuse botișor, protestase și se necăjise, dar acum trăgea cu ochiul la un evreu care Împărțea masa cu o fată banală - În opinia domnișoarei Warren - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de fericire și să ne recunoaștem propriul suflet în lumina Iubirii. Digul " Știați că și pietrele au îngerii lor?" Așa își începu bătrânul povestea. Era o după-amiază senină de vară, soarele luneca spre asfințit și, până departe, apa lacului strălucea vălurind lin, până la poalele muntelui. Lacul fusese dintotdeauna aici îmi spuneam ca să oglindească brazii, să zboare deasupra lui păsările și, mai ales, să ne dea nouă răcoare vara, apă rece cu parfum de cetină, pește bun și dulce în vacanță. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Din palmă hrănii claviatura - stol de clape Sub bătăi de aripi, plesnete, croncănire, În vârful degetelor stând, le-ntinsei mâna aproape, Și noaptea se freca de coate sub mâneci în răsucire. Și era întuneric. Și un heleșteu cu apa amară Vălura, unduia. - Și păsări din specia te iubesc Păreau mai curând să omoare, decât să moară, }ipătoare, negre, cu clonțul dur, diavolesc. Și era heleșteul. Și întuneric era. Pluteau Oale uriașe cu dohotul miezului de noapte. Și val după val pe
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
Din care bea numai lumină. Legenda unui alt Sisif La ceasul vinețiu al nopții, Se strecura în catedrală Să fure sensul din imagini Și dispărea cu tolba plină. Înfățișările prădate Își regândeau alcătuirea Crescând pe ziduri și coloane, Până se vălura de seară, Când hoțul se-ntorcea cu frica Să cerceteze-mputinarea. Însă umblând prin vistieria Reînnoitelor contururi, Prindea s-auda gâlgâirea Din adâncimea arătării, Și se-arunca din nou bezmetic Să-i captureze nentelesul. Dar chiar golita, marea frescă Îi aducea
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai “măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu al sufletului de copil s-a preschimbat în poezie și mai târziu, pe când era elevă a Școlii
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
de grâu - în pălăria tatei prima gaură 41 miriște arzând- pene arse de uliu purtate de vânt 42 malul râului- în salcia uscată muguri de stele 144 43. pe prispa casei de vorbă cu greierii - fusul tot mai plin 44. vălurind apa dansează cu stelele- vântul de noapte 45. tot printre cărți - nu și-a luat vacanta șoarecele 46. în paltonul nou - copil desenând pe țărm un soare uriaș 47. Gaura nouă - șoarecele a lucrat iar în schimb de noapte 48
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
simt suflarea rătăcită-n mine Pe buze sarea ta săpându-și vad Însângerat amurg... și seara vine Cu trena prinsă-ntr-un inel de jad Un orizont pictat de curcubeie Încet, încet apus pe-un braț de maci Și pânze-albastre vălurind condeie Căci fără de cuvânt... suntem săraci. Sculptând miraje-n semne de-ntrebare Eu scriu și tac, arzând în mine dor. Însângerat amurg pe-un țărm de mare Se-nvârte-n gol, stingându-se ușor. ÎN CÂTE AMURGURI În câte-amurguri sărutat
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
frunze arămii îndemnându-mă să le răscolesc spre a găsi ghiocei și castane. Fără să-mi pese că din buzunare îmi zboară cheile mașinii, țigările, iPhone-ul și banii, am alergat într-un suflet către întâlnirea cu petele de lumină vălurind pe asfaltul crăpat, exact că atunci, ca atunci... Dar vai, prea repede a trebuit să mă întorc... Micul tăpșan era neschimbat, mirosul putreziciunii roditoare, fulgerul vrăbiilor că atunci, ca atunci erau, laolaltă cu norii, umbrele și pașii mei de uriaș
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului 1 pe prispa casei de vorbă cu greierii - bătrână torcând 2 vălurind apa dansează cu stelele- vântul de noapte 3 tot printre cărți - nu și-a luat vacanță șoarecele 4 în paltonul nou - copil desenând pe țărm un soare uriaș 5 Gaura nouă - șoarecele a lucrat iar în schimb de noapte 6
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > UN CHIP PE RETINĂ Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 686 din 16 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Vălură a drumului aspru al umbrei alunecă risipind îndoieli îndepărtări oglindiri rănile gândului acoperite cu plasturii din iarbă fragedă un chip pe retină în ultimul abur înjunghiat de brațul luminii e suflet etern. Referință Bibliografică: Un chip pe retină / Gheorghe Șerbănescu
UN CHIP PE RETINĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364796_a_366125]
-
uluci. cine-i străină ce pe cărare urca, ce dor o poartă la ceas târziu de seară pe căraruia-ngustă pășește, parcă zboară, să fie oare-un om ori poate-i doar năluca. și râset de copii cuprinde locul și râsul vălurind îmi iese iute-n cale miroase-a fan cosit și-a lapte din șuștare și mama-n tuciul vechi doar întețește focul. și cruce-și face-ntâi, privirea-i se aprinde Și lacrimi curg parau la piept când mă cuprinde
CĂSUŢA DE PE DEAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362069_a_363398]
-
O! mi-am zis, dacă viața ar fi un covor de flori cu petale catifelate peste care să poți călca cu ochii îndreptați spre cerul albastru, cu mâinile ridicate ... Trag în piept mireasma blândă a florilor, adusă de un vânticel vălurat prin preajmă. Aerul lui cald, unduitor, îmi dă o stare de plăcută amețeală. Câteva păsări ciripesc, cântă legănându-se pe ramuri. Din gâtlejurile lor mici țâșnesc triluri în cinstea primăverii sosite. Razele soarelui vibrează ca râsul îngerilor fericiți, printre ramurile
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
cais, În livada vieții mele, ești poema ce n-am scris. Parfumatele ocheade strâng toți fluturii din crâng Și-n eterică simțire, îngeri în petale plâng. Cad priviri însingurate - două lacuri clipocind - Și scânteie-n clar de lună spre iubire vălurind. Se cutremură dorințe prin cotloane sidefii, Murmur sfânt ne primenește rătăcirile târzii; În tăcerea de pe buze, sfere de lumini se strâng, Iar sub gene-nzăpezite stele-n doruri se răsfrâng. Mii de șoapte de iubire, și fantastice culori Mugurind alintu-n
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
astfel de descrieri abundă, poate tocmai din dorința de a reconstitui cât mai fidel geografia locurilor acelor vremuri. Iată ce spune autoarea, despre bogățiile Țigăneștiului: „Fabuloasa bogăție din timpul verii parcă dezleagă băierile inimii, când privești lanuri galbene de grâu vălurind în adierea vântului, întinderile mari de porumb respirând vigoare prin verdele intens, floarea soarelui râzând în soare până unde vezi cu ochii. Aerul proaspăt, roua dimineților, macii arzând în soare și florile veselindu-se în iarbă, cântecul ciocârliei răsunând în
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
acum. Păcat că repetabilitatea anumitor clipe fericite nu este înscrisă de divinitate în tabloul trecerii noastre grăbite printre pietrele reci ale acestui Pământ, ci rămâne doar în sfera memoriei personale a ființei umane!... Exact ca în versurile lui Mihail Lermontov: „Vălură valuri mereu după valuri, Marea-n surdină sunând; Șirul de oameni urmând. Valul în voie sub soare aleargă Rece și liber în veci; Oameni-n suflete cred... și ce dacă? Nu sunt decât valuri mai reci!” Ce să vă mai
ДО СВИДАНИЯ, МОСКВА! (LA REVEDERE MOSCOVA!) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370509_a_371838]
-
cu mușcătură de cobră regală“, spre a ține la distanță pe Poet (Erou liric / epic) față de bazinul „cu peștii de pradă“ ai caligrafierii nemaipomenitei povești / opere. Dintre artele poetice ale volumului Piscina cu pioneze Stradivarius (2013), eroul cu „sânge incendiar“, vălurind reliefurile epico-lirice ale „poveștilor“ lui Nicolae Sârbu, mai observă «angoasele cu flori în mână», prin „deșertul de dulcețuri“, care-i face semne „discrete“ spre a-ngenunchea pentru a fi „încălecat de cămilă“, nu spre a trece împreună prin urechile acului
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
frunze arămii îndemnându-mă să le răscolesc spre a găsi ghiocei și castane. Fără să-mi pese că din buzunare îmi zboară cheile mașinii, țigările, iPhone-ul și banii, am alergat într-un suflet către întâlnirea cu petele de lumină vălurind pe asfaltul crăpat, exact ca atunci, ca atunci... Dar vai, prea repede a trebuit să mă întorc... Micul tăpșan era neschimbat, mirosul putreziciunii roditoare, fulgerul vrăbiilor că atunci, ca atunci erau, laolaltă cu norii, umbrele și pașii mei de uriaș
ATUNCI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362720_a_364049]
-
500 de kilometri, fiind delimitată la nord de orașul Denia iar la sud de promontoriul Cabo de Gata. Întinse ca niște degete răsfirate, care parcă vor să înșface marea, lanțurile de stâncă calcaroasă ale Sistemului Betic avansează dinspre interiorul țării, vălurind relieful arid, uscat și sfărâmicios, cu vegetație compusă preponderent din mărăcini cu aspect spinos, rezistenți la intemperii. Adeseori versanții sunt traversați de liniile paralele ale ”bancalelor”, moșteniri de pe vremea maurilor, apte să ofere cât de cât loc adecvat culturilor agricole
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai „măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu al sufletului de copil s-a preschimbat în poezie și mai târziu, pe când era elevă a Școlii
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai “măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu al sufletului de copil s-a preschimbat în poezie și mai târziu, pe când era elevă a Școlii
MARTIE 2014 (COLECŢIA LIRIK) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353672_a_355001]