49 matches
-
pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost de la geneză până azi, își murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. Meditația IV (Pribegia prin pustie) Ne-am refăcut cu chiu cu vai după cumplitele-ncercări
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
lovit. A înțeles doar că mai sunt cel puțin doi agresori care-l loveau cu sălbăticie. Era aproape de starea de leșin. Ploaia îi spăla sângele, care-i curgea din rana produsă de a doua lovitură în cap, risipindu-l în vălurelele de apă ce traversau trotuarul spre rigolă. Primul atacator l-a prins de păr, încercând să-i ridice capul. Nu a reușit prea mult, dar i s-a părut că nu mai suflă. A strigat la ceilalți doi. - Ajunge, băi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_8_marian_malciu_1327438590.html [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1807 din 12 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Muncă, relaxare și chef S-a înserat de câteva ceasuri Și luna se scaldă în vălurele pe lac; Codri-s întorși cu vârfu-n adânc; Sunt tablouri nocturne și-mi plac. Miroase aromă de tămâioasă prea coaptă Și de gutui cu puf galben amărui; Câtă parfumărie-n cămări răcoroase! Doamne, să le spun, acum, mai am cui
MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1449905810.html [Corola-blog/BlogPost/370312_a_371641]
-
insinuează din subsol spre suprafață, acaparând, precum o caracatiță, totul. Ați privit vreodată cum vine apa, în valuri mici, pătrunzând într-un spațiu închis ori deschis pe care pune stăpânire? De cele mai multe ori fără zgomot, ea alunecă în cercuri, formând vălurele care înaintează amenințător până la picioarele noastre goale. Unde să te ascunzi? Pentru că, oricât ai fugi, oricât te-ai înălța, ea vine și vine și vine și crește, ajungându-ți la genunchi, la brâu, la piept, la gât ... până te înghite
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Legendele_egiptului_re_nviate_n_vuiet_de_tsunami_recenzie_la_cartea_rosei_lentini_tsunami_si_alte_poeme_traducere_euge.html [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
bătut de cea dintâi brumă a toamnei. Luna plutește în ceruri, printre vârfurile de brazi, ieșind dintre norii rari ce fug repede, răsfirându-se în lumina de argint. Trestiile îngălbenite de pe lac șoptesc, atingându-și ușor pămătufurile, apa tremură în vălurele încrețite. Pe dealurile din jurul mănăstirii, de pe locurile arate, din când în când, o pasăre zvâcnește prin lumina de aur a lunii, câte un iepure fuge speriat, un stol de grauri se pierde în zare în fâlfâit de aripi. La marginea
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
admirând peisajul fantastic de final de vară. Mergeam încet și mai opream pe alocuri, pentru a putea să admirăm priveliștea de basm ce învăluia unele zone și anumite locuri ce păreau necălcate de piciorul omului. Râul sălta vesel în mici vălurele peste pietre și ne-am dus să ne răcorim picioarele și mâinile în apa limpede. Din locul acela am văzut o suprafață mai întinsă, cu câțiva copaci uriași, care păreau a fi un fel de paznici printre stogurile de fân
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1477340724.html [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
am tras literalmente ușa după noi. Lumea de dinafară nu mai exista. Eram doar noi doi cu tot timpul la dispoziție, unul la dispoziția celuilalt, fără nimic care să ne distragă atenția de la noi înșine. Ca un lac imens, cu vălurele,sticlind sub soare, marea se așternea oglindă la picioarele noastre. Iubeam tot ce întâlneam în cale, dar mai cu seamă ne iubeam. Acolo am sărbătorit și primul nostru revelion împreună. Doar noi doi. Cu room-service. Ne priveam în ochi și
STICLA DE ŞAMPANIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Sticla_de_sampanie_mirela_borchin_1382940597.html [Corola-blog/BlogPost/342024_a_343353]
-
pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost de la geneză până azi, își murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. MEDITAȚIA IV (Pribegia prin pustie) Ne-am refăcut cu chiu cu vai după cumplitele-ncercări
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_meditatiile_lui_moise_george_petrovai_1342195001.html [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
este subțire și puțin îndreptat în jos. Piciorușele sunt foarte puternice și au o culoare roz. Penele sunt moi și pufoase, în partea superioară a corpului au nuanțe roșiatice-cafenii, iar în cea inferioară cafenii-cenușii. Tot corpul e acoperit de minuscule „vălurele”, mai accentuate pe marginea aripilor și la capătul cozii, care fac pasărea să pară vărgată. Deasupra ochilor firele de puf iau o nuanță albă, uneori nu prea accentuată. Masculii nu diferă la exterior de femele, și nici tinerele păsări de
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
sub copaci că un balaur " Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. "Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe malu-i verde Și privesc cum apă curge și la cotiri ea se perde, "Cum se schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos, " Cum adoarme la bulboace, săpând malul năsipos.”" (Vasile Alecsandri - Malul Șiretului) "„Lunca, lunca, draga lunca! răi frumos al țării mele, "Mândră-n soare, dulce-n umbră, tainica la foc de stele! "Ca grădinile Armidei, ai un farmec
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
a servi ca intermediar între gândire și sunete în astfel de condiții încît unirea lor ajunge necesar la delimitări reciproce de unități. Unirea aceasta dintre gândire și materia fonică este asemănătoare contactului aerului cu suprafața apei, din care se nasc vălurelele: schimbarea presiunii atmosferice produce ondulații la suprafața apei care rezultă tocmai din îmbinarea aerului și apei ca a semnificantului și semnificatului în semn. Sau, lî fel de bine, limba poate fi comparată cu o foaie de hârtie, care nu poate
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
dorește să cunoască în prezența ambiguității care apare ca o frontieră între natură și artă: "Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe malu-i verde/ Și privesc cum apa curge la coturi ea se pierde,/ Cum se schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos,/ Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos." Apare atitudinea estetică fericindu-se într-o soluție care nu îndepărtează misterul și permite tranziția prin realul dogmatic al imaginarului și al posibilului imaginar în contextul unui real plauzibil. Creația
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
descoperit culcușul pietros și m-am întins în pantaloni și cămașă, scoțându-mi doar pantofii. Mi-am proptit capul de stâncă, astfel încât să pot privi orizontul marcat de o linie întunecată și de una argintie. Apa plescăia sub mine asemenea vălurelelor iscate de înaintarea înceată a unei bănci. De ce plecase James, de ce hotărâse să plece tocmai acum? Să fi fost vreo rațiune imediată, pe care aș putea-o înțelege și eu, sau totul făcea parte din acea existență rotitoare a vărului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care le ducea la chioșcul său pentru a-și Începe ziua de lucru; celălalt se afla În drum spre serviciu la spitalul ce ocupa o Întreagă latură a vastului campo deschis. Pe apele lagunei trecu alene o barcă mică și vălurelele pe care le iscă se unduiră pe canal În sus și se jucară cu cadavrul, Împingându-l Înapoi spre zidul debarcaderului. Pe când clopotele băteau ora cinci, o femeie din una dintre casele Înălțate deasupra canalului cu fața spre campo deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
emoția și logica, structura și povestirea sau istoria ei nu fac parte din lumi separate. A descoperi diversitatea nu presupune să anulezi unitatea, dimpotrivă. Totul poate fi transcens. Structurile imuabile ale viului nu neagă istoria evenimențială, dar o reduce la vălurelele de la suprafața apelor. Acestea sunt însă întotdeauna mai adînci. Societățile tradiționale se bazează pe o ordine implicită, durabilă ; societățile actuale valorizează inovația și cultivă novomania, un cult al noului, al schimbării, sunt societăți fracturate, scufundate în imanent și în singularitate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dac-ar avea puterea. Acolo ea plutește ca un fluture prin grădini de o frumusețe minunată, bea mierea trandafirilor și doarme în caliciul unui nufăr înflorit pe lac, unda o leagănă dulce, mai blând decât o mamă: Iar din bătaia vălurelelor se înalță melodii necunoscute, ca și când ar cânta mii de copii împreună încet, cât se poate de încet și de dulce. Iar deasupra concertului acestuia suav, vibrează armoniile grave ale vântului ce se pierd prin arbori parcă sunt mii de harpe
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
tratament critic aplicat prolificului scriitor român încă de la debut este cauzat și de uriașa disproporție dintre ambiția creatoare, permanent biciuită de lecturi grandioase insuficient digerate, și modestul produs artistic, parazitat și paralizat de un verbalism excesiv. Scrierile lui, ivite din vălurelele siajului semănătorist, demonstrează o dată în plus că inerția unor reflexe de receptare continuă și după spargerea marelui val. Gazetar cu ochiul atent la evenimentul senzațional, întemeietor și director de reviste mai mult sau mai puțin longevive, printre care și România
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
așa, cel mai iubit fiu al poporului, prin comparație cu bicisnicii care i-au urmat!... Ura enormă și limpede din decembrie 1989, fluxul ei canalizat social și direcționat către o țintă precisă s-au pulverizat în milioane de firicele și vălurele, o spumă albă, de apă mică. Printre necazurile și lamentațiile prezentului, trecutul deloc îndepărtat începe să fie întrezărit într-o lumină dulce, blândă, odihnitoare. Un fel de eden socialist, din care au dispărut foamea, frigul și frica, întunericul din apartamente
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
că hainele de pe el îl apărau de frig ca și cum acesta nici n-ar fi existat, iar apoi... Viscolul dispăru. Și copacii. Se afla pe o plajă cu nisip. Dinaintea lui se întindea o mare albastră, luminată de soare, care făcea vălurele peste clădirile albe, sfărâmate. De jur-împrejur, răspândite până departe pe marea aceea frumoasă, prea puțin adâncă, departe de tot; spre colinele năpădite de ierburi, se aflau rămășițele unui oraș cândva impresionant. Peste tot plutea nimbul unei epoci incredibile, iar tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu universul de dinaintea creației, cînd duhul lui Dumnezeu plutea peste ape. O să-l pictez pe peretele din spate, de jur împrejurul celor trei ferestre. — O, vai, dar asta e o suprafață foarte mare. — Da, dar o s-o fac în albastru închis cu vălurele argintii. Știința modernă crede că haosul primordial era compus din hidrogen. Nu pot picta hidrogenul, așa că mă voi menține în linia vechii noțiuni ebraice de univers cuprins de ape. Și grecii credeau că totul e făcut din apă. — Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cel mai priceput - un bărbat robust, de șaizeci de ani, care urmase cursuri serale de scrierea reclamelor. Cu mîna lui iscusită și o răbdare grijulie, acoperea zidul albastru închis, pe care se afla fereastra ogivală înaltă, cu un model de vălurele argintii. Ceilalți lucrau la detalii mai puțin delicate, dar se străduiau la fel de mult ca el, cu excepția fetei, căreia nu-i stătea capul la înălțimi, ci se așeza în strane mai tot timpul, desenîndu-i pe ceilalți. Toți o îndrăgeau pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
secolele se adunaseră aici în straie de mătase, pînză, blană, pene, lînă, văluri, nailon și piele. Părul le era încrețit în stil afro, retezat în stil roman sau strîns în creștet în stil Pompadour, drept ca la Sfinx sau în vălurele ca la peruci. Găseai decorații de toate felurile și o anume doză de nuditate. Lanark își căută cu privirea hainele, dar nu le găsi. Simți că se odihnise bine, dar Rima încă dormea, așa că se hotărî să nu se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fete pe pernele în jurul ringului, și dintr-odată o văzu foarte clar pe Libby. Stătea sprijinită de percuționist, un bărbat între două vîrste, purtînd ochelari cu rame de baga. Trupul ei tînăr grațios și grăsuț vibra dorindu-l și mici vălurele se ridicau împingîndu-i umărul în subsoara lui și un sîn de coasta lui. Lanark merse repede și zise: — Libby, te rog, tu... tu ai fost? — Niup! spuse ea cu o grimasă dezgustată. Bineînțeles că nu! — Totul îmi scapă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jos cu mare interes, ținîndu-se de creanga unui arbust țepos și strîmb. O pală puternică de vînt rece împrospătă aerul. Iureșul se transformase în talazuri și gîlgîituri, și în drumul dintre necropolă și catedrală gonea o spumă albă, urmată de vălurele și valuri puternice, cu pescăruși care se scufundau și țipau deasupra. Rîse cît putu de tare, urmărind potopul cu ochii minții, îndărăt, în mersul lui de la rîul de unde pornise, la rîul care își lățea albia spre mare. Obrazul îi fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cafenie. Zburase stângaci spre mameloanele colinelor îndepărtate. Curând, hainele de pe ei deveniră jilave. Își priveau cu nesaț fețele și nu le venea să creadă: căci erau acum multicolori, și culorile de pe frunțile, nasurile, pomeții și buzele lor tremurau în asaltul vălurelelor de aer umed. Puteau vedea cum se-nchid și se deschid stomatele frunzelor. Zăreau prin transparența frunzelor și tulpinilor cum suie un lapte alb către inflorescențe. Distingeau în petale, ca prin niște pielițe fragede, vase capilare, nervi, glomerule sudoripare. Unele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]