48 matches
-
tratament critic aplicat prolificului scriitor român încă de la debut este cauzat și de uriașa disproporție dintre ambiția creatoare, permanent biciuită de lecturi grandioase insuficient digerate, și modestul produs artistic, parazitat și paralizat de un verbalism excesiv. Scrierile lui, ivite din vălurelele siajului semănătorist, demonstrează o dată în plus că inerția unor reflexe de receptare continuă și după spargerea marelui val. Gazetar cu ochiul atent la evenimentul senzațional, întemeietor și director de reviste mai mult sau mai puțin longevive, printre care și România
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
de culoarea albăstrelei, pe pereții căruia se înghesuie volute de ipsos și suluri suflate în aur, acolo a stat Miss America, îmbrăcată în costumul ei de spandex roz, și a cerut cheia. Cu părul ei ca un ocean blond cu vălurele și cârlionți lovindu-i-se de ceafă, avea nevoie de cheie ca să iasă, doar pentru câteva zile. Ești romancieră? a întrebat-o domnul Whittier. Chiar și odihnindu-se pe brațele cromate ale scaunului cu rotile, degetele lui băteau o telegramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lumina e brăzdată de umbre lungi. Razele sunt calde, le simți pe piele în vreme ce aluneci printre ele, dar la umbră aerul e încă rece, semiîntunericul domnind încă în cotloanele de pe margine. O briză joasă, stăruitoare, vine și se duce, iscând vălurele pe apă și legănându-vă ușor, pe tine și barca ta, în vreme ce plutiți prin fâșiile yin-yang ale dimineții. Păsările ciripesc. E-un sunet ascutit, clar, curat, fără zumzetul de fundal al zilei care mai are până să înceapă. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă uitam. — Scout. Doctore Fidorous. Nimic. — Iisuse, m-am auzit spunând. Scout - și apoi, sprijinindu-mă de cabina povârnită, încet, cu fața udă de lacrimi: Clio. Doar pârâitul navei Orpheus. Marea calmă furișându-se, revărsându-se încet peste punte în vălurele. Marea trăgând încet barca în adâncul ei, ca și când întregul ocean ar fi fost un gigantic animal unicelular, hrănindu-se cu ce-a mai rămas din lume. Cu toții ne scufundăm în apă și nu mai ieșim niciodată la suprafață. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În singurătate pare atât de liniștit, un pustiu ce nu te atinge, un colț de libertate tristă. Soarele ardea, dar afară nu era cald. Era mai precis relativ friguț. Ploile aduceau gunoaie pe apele de la canal. Acestea veneau în valuri vălurele. Câte o frunză pe ici, pe colo de salcâm sau de tei plutea pe râul respectiv. E primăvară. În tabloul înrămat cu o ramă groasă, lată, arămie, căprioara zveltă, subțirică și drăguțică soarbe apă din pârăul rece de munte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prin abundența de verdeață, prin coloritul florilor de câmp, prin aerul proaspăt și mai ales prin liniștea locului, că nu veniseră în acea zi mulți oameni acolo. Apa râului era limpede că se vedeau pietrele și calmă prin unduirea de vălurele. S-au așezat într-un loc mai retras să facă plajă. Cecilia și-a dat jos rochia închisă în nasturi în față rămânând în costumul de baie. S-a dezbrăcat și Matei rămânând în slip și stând în picioare o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
așa, cel mai iubit fiu al poporului, prin comparație cu bicisnicii care i-au urmat!... Ura enormă și limpede din decembrie 1989, fluxul ei canalizat social și direcționat către o țintă precisă s-au pulverizat în milioane de firicele și vălurele, o spumă albă, de apă mică. Printre necazurile și lamentațiile prezentului, trecutul deloc îndepărtat începe să fie întrezărit într-o lumină dulce, blândă, odihnitoare. Un fel de eden socialist, din care au dispărut foamea, frigul și frica, întunericul din apartamente
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
insinuează din subsol spre suprafață, acaparând, precum o caracatiță, totul. Ați privit vreodată cum vine apa, în valuri mici, pătrunzând într-un spațiu închis ori deschis pe care pune stăpânire? De cele mai multe ori fără zgomot, ea alunecă în cercuri, formând vălurele care înaintează amenințător până la picioarele noastre goale. Unde să te ascunzi? Pentru că, oricât ai fugi, oricât te-ai înălța, ea vine și vine și vine și crește, ajungându-ți la genunchi, la brâu, la piept, la gât ... până te înghite
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
bătut de cea dintâi brumă a toamnei. Luna plutește în ceruri, printre vârfurile de brazi, ieșind dintre norii rari ce fug repede, răsfirându-se în lumina de argint. Trestiile îngălbenite de pe lac șoptesc, atingându-și ușor pămătufurile, apa tremură în vălurele încrețite. Pe dealurile din jurul mănăstirii, de pe locurile arate, din când în când, o pasăre zvâcnește prin lumina de aur a lunii, câte un iepure fuge speriat, un stol de grauri se pierde în zare în fâlfâit de aripi. La marginea
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1807 din 12 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Muncă, relaxare și chef S-a înserat de câteva ceasuri Și luna se scaldă în vălurele pe lac; Codri-s întorși cu vârfu-n adânc; Sunt tablouri nocturne și-mi plac. Miroase aromă de tămâioasă prea coaptă Și de gutui cu puf galben amărui; Câtă parfumărie-n cămări răcoroase! Doamne, să le spun, acum, mai am cui
MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370312_a_371641]
-
pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost de la geneză până azi, își murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. Meditația IV (Pribegia prin pustie) Ne-am refăcut cu chiu cu vai după cumplitele-ncercări
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
lovit. A înțeles doar că mai sunt cel puțin doi agresori care-l loveau cu sălbăticie. Era aproape de starea de leșin. Ploaia îi spăla sângele, care-i curgea din rana produsă de a doua lovitură în cap, risipindu-l în vălurelele de apă ce traversau trotuarul spre rigolă. Primul atacator l-a prins de păr, încercând să-i ridice capul. Nu a reușit prea mult, dar i s-a părut că nu mai suflă. A strigat la ceilalți doi. - Ajunge, băi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
am tras literalmente ușa după noi. Lumea de dinafară nu mai exista. Eram doar noi doi cu tot timpul la dispoziție, unul la dispoziția celuilalt, fără nimic care să ne distragă atenția de la noi înșine. Ca un lac imens, cu vălurele,sticlind sub soare, marea se așternea oglindă la picioarele noastre. Iubeam tot ce întâlneam în cale, dar mai cu seamă ne iubeam. Acolo am sărbătorit și primul nostru revelion împreună. Doar noi doi. Cu room-service. Ne priveam în ochi și
STICLA DE ŞAMPANIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342024_a_343353]
-
admirând peisajul fantastic de final de vară. Mergeam încet și mai opream pe alocuri, pentru a putea să admirăm priveliștea de basm ce învăluia unele zone și anumite locuri ce păreau necălcate de piciorul omului. Râul sălta vesel în mici vălurele peste pietre și ne-am dus să ne răcorim picioarele și mâinile în apa limpede. Din locul acela am văzut o suprafață mai întinsă, cu câțiva copaci uriași, care păreau a fi un fel de paznici printre stogurile de fân
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost de la geneză până azi, își murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. MEDITAȚIA IV (Pribegia prin pustie) Ne-am refăcut cu chiu cu vai după cumplitele-ncercări
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
dusă gheața Ce greu m-acoperi. De vânturi tainic șopot, Al arborilor cânt, Ca salutări de duhuri În munte tremur blând. Se leagăn-acum paseri Pe florile-n miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt; Spuneți-ne-o poveste O paseri, mai curând. COR DE FLĂCĂI, PĂSTORI, FETE (departe, apoi din ce în ce mai aproape) Din al văii fund umbros Pîn-în naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin! IONEL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tainic șopot Prin frunze mișcă pasuri, Trec pe vârf de munți de-a lungul Ca de duhuri tainici glasuri. Iar paseri mici se leagăn Pe florile-n miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt, O paseri, povestiți-mi Povestea-vă cîntînd! CORUL TUTUROR BURSCHEN-ILOR, FETELOR (departe ș-apoi mai aproape) Din adâncul fund de văi Trece-un cânt din gură-n gură, Până-n naltul cerului El pătrunde ceața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gheața Ce greu mă coperi. De vânturi tainic șopot, Al arborilor cânt, Ca salutări de duhuri În munte tremur blând. Se leagănă-acum paseri Pe flori cu blând miros, Beau rouă și mă-ntreabă Daca mai sânt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt, a O, spuneți, păsărele Povestea-vă cântând. b Spuneți-ne, o paseri, Povestea-vă curând. c Povestea voastră, paseri, Spuneți-mi-o curând. Spuneți-mi-o poveste O paseri! mai curând. {EminescuOpVIII 418} COR DE
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
între idee și formă dă o imagine configurativă, foarte expresivă. Fascinația lirei (1993) cuprinde transpuneri din lirica universală, la loc de frunte situându-se Arta poetică a lui Paul Verlaine. Între cărțile dedicate micilor cititori (versuri și proză), se disting Vălurel, fiul Dunării (1998) și Dreams and Songs - Visuri și cântece (1998), un reușit exercițiu poetic în limba engleză. Câteva culegeri de eseuri și consemnări, între care Călătorind prin „Țara frunzei de arțar” (1998), scrisă în colaborare cu fiica sa, Cristina
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
flori, București, 1986; Poemograme și alte poezii, București, 1986; Sub flamuri purpurii de mai, București, 1989; Tărâm al eternei iubiri, București, 1989; O poezie pentru fiecare, București, 1993; Eternele izvoare, București, 1996; Năzdrăvăniile perușului Ciufulică și alte poezii, București, 1997; Vălurel, fiul Dunării, București, 1998; Călătorind prin „Țara frunzei de arțar” (în colaborare cu Cristina Segărceanu-Udrea), București, 1998; Dreams and Songs - Visuri și cântece, ed. bilingvă, București, 1998; Pururi iubirea, Târgu Jiu, 1998; Ascuns într-o lacrimă, București, 1999; Stele de
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
firul. Nick trase cu putere și păstrăvul se deprinse. Trase firul și, ținând cârligul În mână, merse În josul râului. În față, aproape de malul stâng, era un buștean mare. Văzu că era gol. Apa trecea lin prin el, Înconjurându-l câteva vălurele. Apa era tot mai adâncă. Partea de sus a bușteanului era gri și uscată, acoperită de umbră pe o parte. Nick scoase dopul sticlei și un cosaș se agăță de el. Îl prinse, Îl Înfipse-n cârlig și-l aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acum mergem... Scapătă soarele... Pornirăm spre Iezer, pe când din urmă ne petrecea din ochi Sandu, cu mânile în șolduri, cu zâmbetul pe buze. Tot drumul, până la baltă, Marin nu zise nimic. Pâcâia din pipă, cu ochii rotunzi ațintiți înainte, slobozind vălurele albăstrii de fum, care se înălțau până la pălăria lui înverzită de ploi și de vreme și se topeau într-o clipă în aerul luminos. Mergea domol; cizmele mari, cu carâmbii până la genunchi, sunau greu pe pământul tare, de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fața spre cer. Ochii stăteau închiși acuma pe un obraz liniștit, senin, cu barba umedă, lucie. Bătrânul întinse sumanul roșcat peste trupul gol, îl acoperi până la bărbie, după aceea se așeză lângă bulgar, cu luleaua, slobozind din clipă în clipă vălurele de fum albăstriu. Grădinarul îl privise în tăcere. Cu ochii umezi, deodată răsăriți plini de milă de sub sprâncene, acuma se uita la bătrân. Vorbea din gât privindu-l țintă, parcă-l întreba ceva. Moșneagul se îndreptă spre el: — Ce spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oțet și prăjeală. Rândunelele zburau ca niște săgeți, coborând și ridicându-se în stoluri, dincolo de zidurile cetății, acoperite de iederă. Valerius se întoarse să privească sclipirile luminii în apă. Vârî mâna în fântână, trasă cercuri din ce în ce mai mici și numără vrăjit vălurelele care dispăreau încet-încet. „Plec“, se gândi. Își trecu mâna peste piept. Degetele dădură peste amuletă. Amuleta Velundei. O strânse în pumn, apoi o privi în lumină: strălucea, transparentă. Frumusețea ei nu pălise, de parcă Velunda n-ar fi murit, de parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pervazul prăfuit zări o scoică uriașă în formă de melc. Un ghioc. Mama se amuza în timp ce stătea de vorbă cu o doamnă pe intervalul dintre mesele cu mașini de cusut și bucăți de material cusut se încrețeau cu grăbire în vălurele, sub piciorul lor cu ac mișcător-bezmetic -, și ele amândouă aruncau rând pe rând priviri zâmbitoare-ocrotitoare spre el, mai întâi doamna și apoi mama. Doamna i se adresa lui strigându-i ceva peste mese, dar zgomotul era prea mare ca s-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]