334 matches
-
ambitia-i cosmicizanta, a seriei Ion Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pitut. Poetul nostru pare a înainta precaut, pas cu pas, privind viața indirect, "prin oglinda retrovizoare", coborînd la "gradul zero" al inventarului elementelor cotidiene (inofensive). Numite cu o voluptate abia vălurita de tristețe, ele induc satisfacția operației contabilicești, ca o formă de calmare șui generis. Banalul se ritualizează. Abia prin filtrul acestuia își fac curaj să răzbată unele pulsații afective mai vii, "strigătele" inimii care, pe fondul molcom-rafinat, capătă aerul unor
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
Acasa > Strofe > Valori > VĂLUREAZĂ -MĂ TU VĂLURITA MEA VIAȚĂ Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016 Toate Articolele Autorului și dă-mi un semn din mingea prunciei așa să nu mă doară petrecerea ei apoi fă-mă melc să mă culeg
VĂLUREAZĂ-MĂ TU VĂLURITA MEA VIAȚĂ de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380701_a_382030]
-
să nu mă doară petrecerea ei apoi fă-mă melc să mă culeg din lianele turnului meu Marea ma iubire coboară-mă apoi pe o acadea să caut o chivuță să-mi ghicească din busuioc apoi să învăț consoanele v vălurit v val v viață Referință Bibliografică: VĂLUREAZĂ -MĂ TU VĂLURITA MEA VIAȚĂ / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1953, Anul VI, 06 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
VĂLUREAZĂ-MĂ TU VĂLURITA MEA VIAȚĂ de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380701_a_382030]
-
să mă culeg din lianele turnului meu Marea ma iubire coboară-mă apoi pe o acadea să caut o chivuță să-mi ghicească din busuioc apoi să învăț consoanele v vălurit v val v viață Referință Bibliografică: VĂLUREAZĂ -MĂ TU VĂLURITA MEA VIAȚĂ / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1953, Anul VI, 06 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
VĂLUREAZĂ-MĂ TU VĂLURITA MEA VIAȚĂ de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380701_a_382030]
-
doilea. Căci textul lui Creangă trebuie degustat domol și îndelung, cu papile exersate, ca vinul de mare clasă, care a condensat în aroma lui toate esențele pămîntului și ale soarelui. Tot astfel, el își trage forța din acest sol moldav vălurit, cu unghiurile rotunjite și umbrit de păduri, unde oamenii cultivă sonurile dulci, făcute din tăceri și ecouri. Cînd, în 1855, Creangă era la vîrsta plecării la școli, se încăpățîna să rămînă acasă, în satul părintesc. Cu un secol și jumătate
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
fîntîni dacă nu/ atingem cu tălpile goale pămîntul..."// Unul trece pe străzi mestecînd între gingii guma/ șoldurilor lăsate într-un așternut parfumat;/ Altul recită la o sindrofie: " Nu există poem definitiv,/ ca un mormînt... Versul e înșelător precum nisipul/ deșertului vălurit de vînturi. Pășește, Doamnă, pe tine/ te așteaptă..." Dar Doamna s-a apropiat deja de fursecurile/ de pe mese și-i șoptește însoțitorului: "Orașul acesta/ își merită poeții..."" (Viziune dintr-un oraș de Nord-Vest). Sau succint burlesc: Dezgustat și înjosit versul
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
El lucrează direct cu concretul arzător, precum un metalurgist fără mănuși și fără ochelari de protecție. Nota sa specifică o reprezintă o impulsivitate, o sangvinitate a asociațiilor. Cele mai dense stihuri ale poetului se nutresc din resursele imprevizibile ale materiei, vălurite de o suflare fantastă: "muzica feței se descompunea lăsînd în urmă/ venele lustruite ca lungi liane/ care se agață înfricoșate de zidurile oarbe./ toamna își făcea numărul intra prin/ cîrciumi cu arlechinul bețiv la braț.// șahiști metafizici dădeau mat unor
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
buzele hulpave, Înfrigurat sub picuri de sudoare, Se lasă prada mâinilor ... octave Se nasc din icnetele de ardoare. Căușul palmei poartă-n el un cântec, Acord alert din ritmul venusian Al degetelor, desenând pe pântec, Preludiul vindecării de alean. Cearceaful vălurit de'odihna frântă ... Păstrează-n cute coapselor portretul Nesațul, dăruirea zorii'nfruntă ... Doar palmele repetă alfabetul ... *** Referință Bibliografică: Te-am memorat în fiecare palmă ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1772, Anul V, 07 noiembrie 2015. Drepturi
TE-AM MEMORAT ÎN FIECARE PALMĂ … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382284_a_383613]
-
pe care câțiva labradori se fugăresc fără grijă. Quinta das Lagrimas e undeva la margine, departe de studenții care urcă pieptiș spre Universitate, de restaurantele cuibărite la colțul stradelelor late cât brațul, de biserica romanică postată în piața centrală. Gazonul vălurit are o împletitură de plasă, un brâu transparent prin care se văd cinci jucători de golf rezemați în crose. Un drumeag neîngrijit dă ocol terenului și duce la o gheretă unde un paznic somnolent ascultă radioul. În spatele gheretei stăpânește umbra
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
Elvețiene, Altețea Imperială și Regală Arhiducele Karl al Austriei, Suveran al ordinului "Lânii de Aur", au oferit acestui eveniment înaltul lor patronaj. Nu numai ecouri ale Renașterii, ale Evului de Mijloc, ci și arhitectură modernă de funcțională integrare în peisajul vălurit de dealuri al locului, poți întâlni la Berna. Este un relativ modest dar foarte bine organizat centru administrativ al Confederației. Mă refer la celebrul Centru Paul Klee situat la marginea localității, în partea de Est a orașului, trei onduleuri de
Itinerariu helvet by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8017_a_9342]
-
vă dă târcoale de ceva vreme, e timpul să apelați la produsele societății „Art Craft“ situată în Piața Bălcescu nr. 4. În magazinul de lângă frizerie veți putea găsi șabloane pentru tehnica nisipului, folosită la crearea de felicitări, cartoane ondulate și vălurite, pâslă de diferite culori, mozaic pentru decor sau matrițe pentru ipsos. Magazinul dispune de una dintre cele mai largi game de jocuri creative, cu ștampile, mărgele sau matrițe, rafie, vopsele pentru vitralii sau pentru textile și șervețele de colecție și
Agenda2006-33-06-01-util () [Corola-journal/Journalistic/285135_a_286464]
-
singura amenajată la standarde europene, cu atracții variate, cum sunt sălile grandioase, speleotemele și fosilele ursului de peșteră. Elementele cele mai admirate de turiști sunt speleotemele (depuneri de calcit prin picurare) reprezentate prin stalactite, stalagmite și coloane, ca și suprafețele vălurite de pe pereți și tavane, rezultate prin scurgere, cunoscute sub numele de draperii și baldachine. Munții Pădurea Craiului găzduiesc Peștera Vântului (52 km, dispusă pe trei etaje), cea mai lungă peșteră din țara noastră, și Peștera Meziad una din cele mai
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
care traversează valea Comarnicului îndreptându-se spre Podu Vârtos ajunge treptat la altitudinea de100m. De aici se desfășoară în lungul Prahovei sub forma unor fâșii, o terasă care, încadrată în scara teraselor corespunde terasei Câmpina. Mai sus, panta este foarte vălurită și alcătuită din materiale rostogolite din abrupturile dealurilor. De la Gura Beliei terasele încep să apară cu regularitate de-a lungul văii Prahovei. Trei trepte tăiate în rocă fundament și o cuvertură groasă de pietrișuri însoțesc valea. Mai sus se etajează
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
recunoști, băiete. Apoi asta înseamnă că vremea liniștită, fără vânt, are să mai țină o bucată de timp de acum încolo - a lămurit Pâcu, cu ifos de cunoscător. Au ajuns - în sfârșit - la poarta crâșmei. Costache crâșmarul se lupta cu nămeții văluriți prin toată ograda. Poarta mare încă nu era urnită din loc. Să trăiești și bine te-am găsit, Costache! a strigat moș Dumitru din poartă. Bine ați venit, dar rău v-am primit - a răspuns Costache, ștregându-și fața nădușită. Dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se desprind din vârtejul acela și, cu fâlfâiri șoptitoare, ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate de un duh nevăzut. Alerg șchiopătând și le privesc uluit cum se nalță tot mai sus, rotindu-se ușor și urcând printre blocuri și peste lanțul de tei din preajmă, ca două siluete fugare, Înstrăinânduse
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
stătea aplecat pe marginea portierei, aproape dormind la volan când țâșni din loc la schimbarea culorii semaforului. Lovea darabana cu mâna stângă pe bordura volanului, citind parcă alfabetul Braille al drumului în trepidațiile lui rapide. Urmărind în gând acele contururi vălurite, făcea Lincolnul să vireze de colo-colo pe suprafața șoselei. Fața îi era încremenită într-o mască rigidă, obrajii cicatrizați îi erau încleștați în jurul gurii. Trecu în zigzag de pe-o bandă pe alta, țâșnind în față pe banda de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
le împiedică pe secretare să-și folosească potențialul maxim. Mma Makutsi se uită în sus, de parcă ar fi vrut să scruteze tavanul pe care-l spărsese. Dar nu văzu decât scândurile familiare din tavan, plin de urme de muște și vălurit din cauza căldurii. Dar, în momentul acela, nici măcar tavanul din Capela Sixtină n-ar fi putut fi în ochii ei mai splendid, mai plin de speranță și bucurie. CAPITOLUL DOISPREZECE O noapte la Gaborone Singură în casa ei din Zebra Drive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mirare căci fusese demolată demult. A spus bună seara. Nu i-a răspuns nimeni la salut. Domnul Cioia juca șah cu domnul Lobonț. Erau descheiați la halate, semn că ziua de lucru se sfârșise pentru ei. Sub masa de șah vălurită ca un parchet umflat de apă dormea un teckel. O frizeriță tânără valsa de una singură printre taburete. Garderobiera croșeta o față de masă. La radio se auzea vocea Danei Jalobeanu. Petru a mai spus o dată bună seara și frizerii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca să se opună acestei idei altfel decât tăcând și ridicând din sprâncene a îngrijorare. Poteca ducea spre o verandă plină de frunze moarte. Se intra prin două uși duble, făcute din lemn închis la culoare și genul acela de sticlă vălurită cu plasă de sârmă înăuntru. Am împins ușa din stânga și aceasta s-a deschis pe jumătate. — E cineva aici? Tușa Ruth avusese dreptate: plimbarea nu-mi fusese de ajutor. Măruntaiele îmi atârnau libere și ude sub coaste și între șolduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cor ca pisicile în călduri. Las-o în pace! Uite că-ți desenez eu portretul, aici pe nisip. Și începe și trasează cu degetul mare de la picior linii curbe: ovalul feței, ochii bulbucați, nasul mare și coroiat, buzele enorme și vălurite, bastonul milițienesc ce-i iese din gură ca un trabuc. Mama mea se mișcă grațios prin nisipul neînceput, ridică piciorul cu vârful întors, ca balerinele, între două elemente ale feței. Omul cu banderolă se apropie de ea, tiptil, pe la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sos, cu sânge sau muci, păstrate atent în beznă și frig, pe trupuri umane frumos înghețate, bucate gustoase mirosind a formol, mustind din belșug de viață și moarte. Lentoarea mișcărilor voastre cu ochi înecați în grăsime, Sâni opulenți și fleici vălurite pe burți Revărsate obscen în hălci transpirate, Pe stâlpii diformi, altădată picioare, Cilindrii de carne, atent mergătoare, Încet e colosul, dar iute e mintea; Gândește în porții, bucăți feliate, Afară, ce-nseamnă afară? O fi vreun cuvânt inventat pentru morgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
amestecându-și trupurile, până împietriră în vechile forme. Drumul iernatic se desfăcea voluptuos ca o femeie obscenă întinsă sub globul Lunar. Caii l-au înțeles pe omul înmărmurit de frumusețea înghețată și au pornit încet, în timp ce un vânt hain a vălurit o pânză de zăpadă peste tabloul vrăjit. Luna se rostogolește printre apele cerului până se îneacă și rămâne ca o migdală inflamată în gâtul zării. Acum iarna hălăduia prin oraș, cerșind o bucată de amintire din coltucul trecutului. Mâna întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am așteptat destulă vreme, până ce o țeavă de automat s-a mișcat, ca o părere... undeva, aproape de magazii” Ce au avut de tras acești eroi, deloc anonimi, după ce dușmanul ne-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete colilii și mustață bogată, pălărie cu bor larg și cămașă albă. Pantalonul, bine strunit În chimir lat, sfârșea În cizme cu carâmb Înalt, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape de musafiri, omul a ridicat privirea, și-a scos pălăria și, cu gest larg, a salutat cavalerește... Ningea cu fulgi cuminți. Cădeau frânturi din acel bulgăre ceresc... alb neîntinat... Ningea dumnezeiește. Lia abia reușea să-și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete sure și mustață bogată. Pălărie cu bor larg și cămașă albă... Pantalon bine strunit În chimirul lat sfârșea În cizme cu carâmb moale, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape, a ridicat privirea, și-a scos pălăria și a salutat cavalerește. ― Bine ați venit, dragii mei dragi... Atât a reușit să spună Înainte de a lăsa bastonul din mână și a cădea În brațele Întinse ale
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]