63 matches
-
și "scriam" doar pentru noi... Dan a murit în 91 și atunci am scris ultimul text cu umbra lui în suflet. Dan a murit straniu, într-o noapte, singur, gol și ud, electrocutat de un calorifer electric, care i-a vărgat pielea. Textul era așa: " Cred că Dan s-a gândit mult în noaptea aceea, când curgeau amperii în el, dacă să mai trăiască sau nu. Ar fi putut să se ridice dintre elemenții săpați în trupul lui gol și să
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
știu că te bronzezi în nuanțe de culori secrete. Cușca Privesc printre oameni ca printre gratii. Mai ajung la mine uneori cuvinte, Printre zăbrelele de zgomot ale lumii De acum și ale celei de dinainte. Chiar și sărutul tău e vărgat Și-mbrățișările îmi tatuează pieptul cu dungi Iar sărutul tău are un gust de linii, ciudat, Paralele și decît noi mult mai lungi. Oraș Sîntem atît de mulți, atît de-nghesuiți. Respirăm doar aer la mîna a doua. De umbre
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
grosolan“ Într-o seară, după o relaxantă plimbare în Cișmigiu acompaniat de doamna Adela (care „e forte gentilă”, îl înțelege, îl crede și îl apără), într-un peisaj cu arbori și păsări cîntînd (și „cu două bărci sub umbrele albe vărgate cu roșu și cu albastru alunecând laborios pe uleiul verde al apei”), Radu Petrescu se gîndește la rostul scrisului. Gîndul se insinuează în discuția cu un prieten scriitor interesat de rostul scrisului acestuia: „Rezultatul (unei discuții amicale, n.n.) a fost
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
rămîn un vis și un copil. Visul are, în porții neegale, magie, poezie, ironie: "șUrsulț cobora cu o frînghie, făcută din lapte, laptele de la trei vaci albe împletit cu laptele de la trei vaci negre, deci o frînghie împletită în șase, vărgată (laptele vacilor albe era puțin mai întunecat la culoare), către o altă lume, să zicem mai bună și mai dreaptă, mai dreaptă oricum, fiindcă funia era dreaptă și el mergea drept în jos. ș...ț Deodată o lacrimă îi căzu
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
o parte textul cutremurător al lui Viski András, povestea unei femei cu șapte copii care sfârșește în detenție, pe de altă parte decorul inspirat al lui T.Th. Ciupe, care ține personajul prizonier într-un fel de văgăună, între pereți abrupți, vărgați de lumini ca niște zăbrele. Și, la mijloc, coregrafa și interpreta Vava Ștefănescu, care dă viață dublă personajului, atât prin grai, rostind lamentația eroinei, cât și prin graiul trupului ei, care ne vorbește și el despre aceleași dureri și despre
Anticorp Amprenta - Episodul patru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7960_a_9285]
-
27. Vulpe de mare Raja clavata 28. Zărgan Belone belone Specii oceanice 1. Albacora, ton Thunnus albacares 2. Alosa Alosa alosa 3. Anghilă Anghilla anghilla 4. Aterină Atherina hepsetus 5. Merlan Merlangius merlangus 6. Barbun de Atlantic Pseudupeneus prayensis Barbun vărgat Mullus surmuletus 7. Calcan Psetta maxima 8. Calmar Loligo vulgaris 9. Calmar roșu Todarodes sagittatus sagittatus 10. Cambulă Platichthys flesus Cambulă americană Hippoglossoides platesoides Cambulă cenușie Glyptocephalus cynoglossu Cambulă de Baltica Pleuronectes platessa 11. Cantar Spondylosoma cantharus 12. Capelin Mallotus
ORDIN nr. 32 din 25 ianuarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/264550]
-
Ion Paul Sebastian 1. cineva acolo mă așteaptă în barul de vizavi așteaptă mereu se rujează, își privește ceasul plictisită, ceasul ei crescut direct din frunte osul frontal vărgat cu orare se rujează - degetele ei ca două flaute, suflă vîntul în ele degete moi de argint, șade picior peste picior, soarbe cafeaua, ea coborîtă din oglinzi, roșie, întunecată, acoperită de fum semănînd leit cu o locomotivă împăturind cu grijă
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
O, spune-mi: deși drumul e astăzi sulf și zgură, Din depărtatul șipot îmi va fi dat să beau? - Și-om prelungi povestea, ce-n lumea lor obscură Imaginile noastre de umbră, începeau?... DRIADA I Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara, Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger, Cum pe tipsia luncii, biet arbore stingher Își frânge vreascul veșted sau clatină povara, Dar pârtia sticloasă mi se părea înceată; Iar calea însorită, prea lungă pîn
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de către un pușcăriaș, atras printr-un vicleșug chiar în celula acestuia, prin 1937. Evadarea era exclusă, iar încercările au fost iremediabil pierdute: până în 1963 când a fost închisă, în cele câteva zeci de încercări de evadare, nu se cunoaște nici un “vărgat” care să fi reușit să evadeze din celebra închisoare. Unul din ei, Joseph Dutch Bawers. fusese închis pentru furt de corespondență și încarcerat 25 de ani, și-a încercat șansa, a sărit gardul de protecție înalt de peste 4 m, a
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
-i reprezinte pe contemporani după puterile sale”. Și eu aș vrea, am suspinat! Răsfoiți „lista”! Halouri, cu numele autorilor și cărților asupra celor care s-a aplecat și veți constata că lecturile de „La început de mileniu” formează un Curcubeu vărgat peste țara aruncat, căci olteni de-ai noștri sunt doar câțiva: Geo Dumitrescu, Ion Georgescu, Florea Firan. Vin apoi: sătmăreanul George Vulturescu, suceveanul Matei Vișniec, mizileanul Lucian Mănăilescu (cel care a deschis o „Fereastră” aspiranților la gloria literară), ieșeanul Boris
FRATELE MEU DE MÂNĂ de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354565_a_355894]
-
vezi câte-o statuie, Calul de sub stăpânul lui, E pus ca și mai sus să-l suie Pe scena postamentului. Dacă pe soclu se-amintește : „ Cutare Cezar ” , „Q ‘mpărat ”, De cal nici că se pomenește, Că-i „Murgu” , „ Roibu” sau „Vărgat”. Stăpânul, cel purtat pe pături, A fost înfrânt sau părăsit, Dar calul i-a rămas alături: El n-a trădat, el n-a fugit. Ba s-a luptat cu inamicul, De-a dus stăpânul înapoi, Cum i-a promis ăluia
CÂNTAREA CAILOR UITAȚI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342986_a_344315]
-
se așezase un burg de provincie austriacă, înăsprind liniile. Pe drum, lumea împestrițata a Bucovinei. Țărani români, ruteni, târgoveți trec pe langă evrei cu caftan și ungrofili austriecești. Pe largă Hauptstrasse se opresc trei călăreți în fața unei cazărmi cu gherete vărgate pentru sentinele, iar poștalionul aleargă răscolind colbul, tras de patru perechi de cai, biciuiți aprig de surugii. Acesta umbră din tristețea imensității provinciale cezaro-craiesti strică vioiciunea verdelui peisaj cu care copilul Eminescu venise de acasă. În această năvălire de zidărie
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
noi soții... Ce spuneai despre o masă uriașă din tuia? o presează Trio, insensibil la chinurile acestei idile destrămate înainte de a fi început. Curiozitatea a izgonit teama și îi dă ghes. Nimic nu egalează în splendoare o masă cu tăblie vărgată din lămâi de Libia montată pe un picior de fildeș. Când aude de un asemenea obiect, parcă-și pierde mințile și și-l dorește cu ardoare. Nici o sumă de bani nu i se pare prea mare pentru a-și satisface
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o înmărmurire întreagă. Până și copacii au început să-și mai miște brațele pe cari frunzele rare și vestejite apar ca niște răni sângerii... Iată acum, s-a ridicat tot pământul de pe primul cadavru. Au apărut picioarele, îmbrăcate în postavul vărgat de închisoare... Mâinile date în lături au înjghebat o cruce. Să se mai fi păstrat oare?... Să mai fi rămas vreun rest, altul decât veștmintele?... Încă nu se poate ști nimic precis. Și lucrul continuă. În celălalt capăt al gropii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
încremeni la vederea luminii. Danny făcu un pas înainte. Omul pivotă în fața țevii revolverului. Mâinile lui tremurânde se îndreptară spre buzunare. Danny închise ușa cu vârful pantofului și îl lovi pe individ cu latul armei peste față, catapultându-l în peretele vărgat cu sânge. Grasul scoase un strigăt, văzu grozăvia de pe perete și căzu în genunchi, cu mâinile împreunate, gata să se roage. Danny se lăsă pe vine lângă el, cu țeava ațintită la firicelul de sânge ce se scurgea de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cămașă și pe ea Lică așeză ce avea În traistă: mămăligă, câteva ouă fierte, roșii, ceapă, o bucată de brânză și niște sare Înnodată Într-o batistă. Verii Îl văzură cu coada ochiului pe rudar cum, fără noimă, ascundea traista vărgată sub o tufă. Dar uitară repede Întâmplarea, copleșiți de nerăbdarea de a sfârși pregătirile și de a se așeza, În cele din urmă, la acea boierească masă. Soarele era sus de tot pe cer și puterea lui alunga țânțarii către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
încântate că mă au pe mine locatar, dar când le-am aruncat o bucată de brânză veche, s-au apropiat câteva de ea și au adulmecat-o. Probabil că o să ne împrietenim în curând. Este printre ele și un motan vărgat cu urechile pe jumătate mâncate. Nici nu știi cât de mult seamănă cu fostul meu șef de cămin și din clipă-n clipă aștept parcă să înalțe steagul. Stau destul de departe de facultate, dar după ce încep specializările, nu voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dorești? Nu-nțelegi românește? Ești năuc? Ești beat? Ești drogat?! Crénom...! Pe Almadelul lui Solomon! răzbate un alt glas străin, din umbră. Din același întrând, de la poalele zidului restaurantului, avansează unduindu-se, în lumina becurilor chioare, un viezure gras, dublu vărgat cu alb pe spate, care se îndreaptă deodată și se proptește ostentativ pe coadă, încrucișând arogant lăbuțele din față, la piept, și-și ridică botul ascuțit și ochii-licurici, către Poet: Hai sictir, tu, rădăcină de boroștean! Asta, ca să nu-ți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și important, un om în capul gol, cu părul lung și încîlcit, cu o bărbuță cafenie, rară, cu niște ochi mari, negri, foarte vii, îmbrăcat cu un suman larg, cenușiu, care-i ajungea până la genunchi, desculț și cu o traistă vărgată în băț. Se adresă lui Titu, parcă I-ar fi pândit de mult, cu un glas limpede, cu privirea arzătoare: ― Nu trece nepăsător, boierule, că s-apropie ziua judecății și are să-ți pară rău că n-ai ascultat glasul. Trâmbițele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de scurgere care ieșea, ca la sifoanele vechi, din ciocul căscat al unui vultur de metal. Balconul era minuscul, și totuși vara el devenea locul meu de joacă, reședința mea aproape permanentă. Băteam acolo de pământ o minge mare și vărgată cu portocaliu, azuriu și roșu ca purpura sau mă uitam, minute în șir, printre zăbrelele acoperite de iederă, la capul vulturului, al cărui ochi, cioc cu nările umflate, precum și fiecare fulguleț care-i acoperea creștetul erau cizelate migălos în metalul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
amiezii. La tanti Aura pe stradă erau adunate toate prietenele mele, cam obosite de zbânțuială. Fără mine nu putuseră să se joace cu adevărat de-a Reginele. Hotărâseră să amâne încoronarea Carminei pentru după-amiază, iar până atunci, cu o minge vărgată de cauciuc, jucaseră Țările. Mai apoi trecuseră la leapșa și la cei trei prinți călare. Jucaseră și Un-doi-trei-la-perete și făcuseră pași de furnică, de leu, de elefant și de zână. După ce le-am povestit cum a fost la mama, ne-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi străduit singur) se așeză lângă el, pe scaunul de piele moale, veche, cu miros pătrunzător. Cu blănița lui albă, pufoasă, arăta ca o pasăre rotofeie, cuibărită. Zet avea pe spate vreo două pete negre, elegante și urechi lungi, negre, vărgate cu cafeniu, care-i încadrau capul ca o perucă. Un căpșor ca o cupolă, cu un bot scurt, obraznic, și ochi negri frumoși, cu reflexe albăstrui, ca o mătase în culori șanjante. Își schimba expresiile: putea fi când doctoral, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că nu-i de mirare că Alex a vândut casa. Nu. Găsesc că priveliștea e minunată. Bine, atunci... Numai că n-am chef să înot. Dar îmi place genul ăsta de coastă. Îmi plac stâncile și algele și farul acela vărgat în alb și negru, și țipetele pescărușilor. Îmi amintește de Donegal. Donegal însă e mult mai frumos, ținu el să adauge. Și Emma se gândi în sinea lui ce tragic era că nu-și iubea patria și că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ivit o altă imagine în oglindă, și l-am zărit pe tata, era foarte slab, urca pe o rampă, ducând un sac de ciment în spinare, am văzut cum gâfâie, înaintea și în urma lui șirul era lung, purtau cu toții zeghe vărgată de pușcăriaș, am simțit un nod în gât, știam c-o să mă apuce plânsul, ei, și atunci imaginea a început să unduiască iarăși și să se tulbure ca apa, apoi s-a tot încețoșat, și n-am mai văzut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Nu Întreba: „Unde Îți vei petrece eternitatea?” asemenea cucernicilor care pichetează cu sloganul „ sfârșitul - e - aproape”, ci, mai curând: „Cu ce ai să satisfaci cerințele sufletului tău În această democrație modernă?” Filfizonul ăsta lung cât o prăjină, cu costumele lui vărgate În dungi subțiri și capul chel (aveai senzația că exista ceva periculos În albeața acestui cap, În forța lui albă, În scobiturile și crestăturile lui) nu urca la catedră ca să te plictisească anost cu ordinea corectă a epocilor (Evul Credinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]