24 matches
-
la clopotnița bătrână; Se anunța o mare sărbătoare, Iar martoră era și Luna plină: Va coborî din morți, spre Înălțare, Isus, a' lui Maria, cu lumină! Că începea așa o primeneală, Miresmele de flori de liliac, Și lutul primenit în văruială, Se vânturau prin ușa din cerdac, Ne ușuram și trupul de povară Și sufletul cumva de-am suduit, (Scăpam și eu atuncea de ocară, În ziua când mergeam la spovedit!) Fiind copii mâncam în Postul mare Nu doar urzici că
POEZIE DE PAŞTI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Valeriu_cercel_1397568234.html [Corola-blog/BlogPost/347822_a_349151]
-
la clopotnița bătrână; Se anunța o mare sărbătoare, Iar martoră era și Luna plină : Va coborî din morți, spre Înălțare, Isus a' lui Maria, cu lumină! Că începea așa o primeneală, Miresmele de flori de liliac, Și lutul primenit în văruială, Se vânturau prin ușa din cerdac, Ne ușuram și trupul de povară Și sufletul cumva de-am suduit, (Scăpam și eu atuncea de ocară, În ziua când mergeam la spovedit!) Fiind copii mâncam în Postul mare Nu doar urzici că
LIRICĂ PASCALĂ 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_prezinta_lirica_pascala_george_roca_1334332536.html [Corola-blog/BlogPost/351164_a_352493]
-
clopotnița bătrână; Se anunța o mare sărbătoare, Iar martoră era și Luna plină: Va coborî din morți, spre Înălțare, Isus, a lui Maria, cu lumină! Că începea așa o primeneală, Miresmele de flori de liliac, Și lutul proaspăt, iz de văruială, Se vânturau prin ușa din cerdac, Ne ușuram și trupul de povară Și sufletul cumva de-am suduit, (Scăpam și eu atuncea de ocară, În ziua când mergeam la spovedit!) Fiind copii mâncam în Postul mare Nu doar urzici că
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Lirica_pascala_2011.html [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
fără turlă, împărțită în pronaos, naos și altar. Ea are fațadele simple, tencuite și văruite și nu au nici un fel de decorații și nici cornișă. Biserica nu este pictată în interior, fiind doar văruită. În unele locuri, sub straturile de văruială, au fost găsite urme de zugrăveală care imită zidăria de cărămidă.
Biserica Cuvioasa Parascheva din Cotnari () [Corola-website/Science/316329_a_317658]
-
în plin proces de maghiarizare, istoria mănăstirii cu greu poate fi urmărită după mijlocul secolului al XVI-lea. Profanarea altarului printr-o inscripție zgâriată în anul 1592 ar reprezenta un indiciu temporal referitor la sfârșitul funcționării acesteia. Absența straturilor de văruială ar duce la concluzia că lăcașul a fost pur și simplu părăsit, fără să fi fost preluat anterior de urmașii vechilor ctitori, acum calvinizați. Nu este exclusă însă nici varianta desființării intenționate a sfântului așezământ de către patronii reformați, ipoteză confirmată
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
ca fiind 1265. Aceste elemente se găsesc în mod frecvent la bazilicile romane construite la începutul secolului al XIII-lea. Datarea mai exactă se putea face după frescele murale de interior, care din pacate nu au putut fi restaurate de sub văruială. Din analiza materialelor de construcție s-a putut determina diferitele etape de transformare ale bisericii precum și apariția sau renovarea unora din elementele arhitectonice ce o compun. Prima atestare documentară a lăcașului de cult se regăsește într-un privilegiu acordat de
Biserica fortificată din Cincu () [Corola-website/Science/326305_a_327634]
-
actuale; pereții diaconiconului par să fi fost și ei zugrăviți în vechime. În perioada interbelică, urme de pictură au fost semnalate chiar și la nivelul coloanelor încastrate în pereții bisericii. Între anii 1566 și 1720, frescele au fost acoperite cu văruieli; bine reprezentate anterior, sgrafitele slavone și românești din această perioadă lipsesc. Pe baza acestei constatări se poate stabili, cu aproximație, și intervalul cronologic în care lăcașul cult ar fi deservit, în paralel, atât comunitatea ortodoxă, cât și pe cea reformată
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
a vecinei lui Ronnie și fusese extrem de plăcut impresionată. Mai era Înca un avantaj la chestia asta. Odată ce bucătăria și baia aveau să fie terminate, nu mai era nimic serios de făcut. Totul avea să fie gata. Cablajul fusese făcut. Văruiala și decorațiile de asemenea. Săptămâna trecută fusese pus parchet nou și cu câteva zile În urmă veniseră și canapelele maro din piele odată cu jaluzelele. Acum mai avea nevoie să se gândească doar la perne, covoare și lămpi. Adică partea mișto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Foto 2. Casă cu acoperiș din stuf, Trifești Impresia generală este de soliditate, curățenie și îngrijire a caselor și gardurilor ce delimitează curțile. Casele și gardurile sunt văruite/vopsite în culori tari (albastru, mov, verde, grena) cu diferite ornamentații în văruială atrăgând atenția într-un mod plăcut (vezi foto 3). Foto 2. Casă tradițională cu pridvor, Trifești Pe lângă locuințele individuale, există și patru blocuri construite înainte de revoluție. Este vorba despre blocul IAS Popricani cu ferma Trifești care are douăsprezece apartamente distribuite
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
minunile Lui, pentru fiecare generație de credincioși care suferă pentru Adevăr. Dimineața am făcut cu toții rugăciunea de mulțumire lui Dumnezeu, pentru că ne-a scăpat de furia vrăjmașilor văzuți și nevăzuți și am cântat Hristos a înviat. Prin geamul ferestrei cu văruiala decojită într-un colț se vedeau peste oblon, pe malul șanțului de apărare, câțiva corcoduși, măceși și porumbari, care înmuguriseră și înfloriseră mai devreme. Câteva floricele ca niște scântei de lumină râdeau în soare. Adăpostul și căldura din șanț le
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe o stradă cu vile, plină de nomenclaturiști. Când traversezi un cartier de ciocoi, nu contează pe ce stradă o apuci. Contează ce simți. Venea primăvara, cireșii înfloreau, plouase un pic și totul mirosea a proaspăt: a ghiocei proaspeți, a văruială proaspătă și a nomenclaturiști proaspeți, mutați de curând în casele celor expirați. De după un gard, se uita la trecători, cu un aer dus, un tată vechi de nomenclaturist proaspăt. Purta un fes ponosit, era nebărbierit, bărbia îi tremura, iar una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Nebeneficiind de utilitățile unei adevărate săli de expoziții și fără o recuzită minimală, artiștii au fost constrînși, de exemplu, să-și înșire etichetele pe podea întrucît nu li s-a permis lipirea lor pe tencuiala peretelui pentru a nu strica văruiala proaspătă. între lucrări și vizitatori, primele pierdute pe marile suprafețe ale peretelui, ceilalți rătăciți fatal printre coloane, nu numai că nu are cum să se nască o relație complexă de comunicare, dar nici una de consum sumar nu este posibilă din pricina
Chinurile unei nașteri amînate (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16952_a_18277]
-
nouă și au dărîmat-o pe cea veche. Îmi amintesc imaginea ultimă a casei părintești, cînd am ajuns într-o zi la Cutca, din pură întîmplare: mai era în picioare un singur zid albastru, peretele dinspre curte al primei camere, cu văruiala lui în albastrul pal de Mîndrămărie - culoarea ochilor lui Ticu și culoarea simbolică, de Marie, a Mamei -, dar și acela doar de trei sferturi. Fereastra se ținea încă la locul ei, cenușie, așa cum o vopsise ultima dată Ticu. Iar la
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
foc. Catapeteasma strălucea luminată de cele câteva raze de soare ce se furișau prin geamurile înguste ale turlei văruite. Biserica n-avea zugrăveală cu sfinți și îngeri și pe vremuri așa ceva i se părea un semn de sărăcie, dar acum văruiala albă scoțând în evidență cele câteva icoane înnegrite de vremi i se părea un semn de puritate. Păși în naos tocmai când din strana din dreapta un bărbat în ițari de cânepă și o cămeșă largă din pânză groasă de in
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frisoane lui Samuel, aflat cu spatele la fereastră. Lângă ușă, pe un teanc de ziare și ținându-și genunchii la piept, ședea Margareta; îl privea cu niște ochi injectați, sub care creșteau două cearcăne uriașe. Părul dezordonat și presărat cu bucăți de văruială veche, ca și poziția, îi dădeau aspectul unei cerșetoare bătrâne. - Operatorul e un tâmpit, spuse el. Ori e prost, ori s-a prefăcut că nu înțelege. Mă ia cu Samoro și alte porcării. Acum am ajuns Samoro. Și cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu am putut sa ma angajez la primărie și prietenul meu la CFR. Nu era să stăm pe spinarea părinților care nici nu aveau pentru ei, d’apoi pentru noi. Așa că m-am apucat de făcut ceva. Se cerea o văruiala, o curățenie, o făceam. Ne-am apucat de termopane, de tâmplărie, de orice se cerea și aveam clienți. Voi, ăștia de la buget, dacă vă trimit după găsit clienți, muriți de foame. Tot ce știți e să cereți sporuri, de rușine
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
mijloc. Mortarul se fărâmițează, scurgându-se printre cărămizile puse una peste alta fără pricepere sau îndemânare. Calitatea discutabilă a peretelui pare nefirească, dacă avem în vedere că în vecinătate există clădiri robuste, chiar dacă, vechi fiind, au nevoie de tencuială și văruială. Tânărul mai trage odată languros din țigară și tresare speriat de apariția unui chip cu barbă albă, de cealaltă parte a peretelui. — Robert? zice barba. Nu ți-am spus? Nu ți-am repetat de atâtea ori? Tutunul este pârghia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
insolit? - dar ducă-se pe malul Loarei lor, la troglodiții galo-romani contemporani! Da de unde!, răspunsese el râzând, din contra fusese frapat de echilibrul construcției, de compatibilitatea materialelor... Care material? Stuful se vedea - dar lutul cochileților? : era acoperit cu muruială, cu văruială (cea de atunci...), precum și de cei patruzeci de ani ai fotografiei... Prietenul Însă Își continuase elogiile, Întrerupându-le doar cât să-mi ceară „amănunte tehnice”: ...Cum se prepară acei... cum le spun eu, În românește? Cochileți - foarte interesant, nu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
impecabilă, ca un paznic al orașului. Era un bordel. Casa Fiului Răsare a lui madame Iocasta, anunța discret o plăcuță de lemn de lângă ușă. Iar lângă plăcuță cineva scrijelise o frază de neînțeles. Mâine, fără îndoială, un strat nou de văruială o va acoperi, dar în seara asta era vizibilă întina puritatea pereților albi ai casei plăcerilor. „Un binevenit năvalnic din partea la generali ruși“, spunea inscripția. Virgil văzu fraza și murmură: — Așadar, Alex a ieșit în seara asta în oraș. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
făcea să mijească ochii dincolo de lentilele ochelarilor. Era proaspăt bărbierit și purta o cămașă curată, cu mânecile suflecate până la coate. Faulques i-a urmărit direcția privirii. Într-o zonă Încă nepictată, desenul În cărbune și unele tușe de culoare peste văruiala albă schițau forme Întinse pe pământ, care, atunci când fresca avea să fie terminată, urmau să fie cadavre despuiate de jefuitorii ca niște corbi. Mai erau un câine care amușina leșuri și copaci cu trupuri care spânzurau de crengi. - Desigur, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu-și dăduse seama mai Înainte. A luat un burete verde de bucătărie și a frecat ușor și cu mare grijă chipul bărbatului care urma să moară, estompându-i puțin trăsăturile, mai ales lângă gură, până când unele neregularități nisipoase ale văruielii albe de pe cimentul peretelui s-au ivit de dedesubt. Apoi a curățat cu o perie de brutar suprafața ștearsă și s-a Întors la masă, scotocind printre penelurile uscate, care stăteau snop În cutiile de conserve și de cafea, până
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
printre pini, Carmen Elsken s-a Întors de două ori să privească Înapoi. Când Faulques s-a Întors În turn, soarele se lăsase mai jos și apunea lent peste Capul Rău, iar lumina care intra pe ușă imprima tonuri gălbui văruielii de pe peretele opus, unde, desenate În cărbune sub fereastra ce dădea spre răsărit, figuri cu un aer Între Bruegel și Goya - frontiera atrocității văzută cu ochi moderni - se Înșiruiau la picioarele vulcanului În flăcări: bărbatul care Îl răpunea pe rănit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
amestecând nuanțe de gri și de albastru direct pe perete. Tușa groasă, căci n-avea vreme s-o lucreze În detaliu, dădea drumului un aer deosebit. Într-adevăr, drumul acela nu ducea niciunde: ieșea din fisura vulcanului, și murea În văruiala albă. Nu intra În planurile lui Faulques, nici nu era schițat acolo. Dar efectul lui era bun. Introducea un ax nou, o variantă neașteptată, o legătură unică, și ea mergea de la vulcanul de aici la celălalt, cel care atârna pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
transversal. Între acești doi pereți laterali, o masă lungă de brad, două bănci, o lampă cu gaz, trei blănuri de oaie, o secure înfiptă amenințător în scândura podelei, câteva ulcele din pământ ars, un opaiț. Raporturile spațiale, proporțiile panourilor, albul văruielii, podelele de scândură, mobilierul simplu, din același lemn crud, câteva obiecte, puține, creau un univers al strictei necesități, de o austeritate deosebită, dusă până la asceză, oferind un mediu propice pentru desfășurarea temei tragice. Costumele în aceeași cheie, de o simplitate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]