187 matches
-
de violoncel ori de armonică ori de vioară și țîțele ei erau rîuri de vară pîrîuri de toamnă cascade de primăvară și ghețari strălucitori în iarnă și țîțele ei beau șampanii de mentă cu paiul de diamant sorbeau jar cu vătraiul jucau țurca pe stele și țîțele ei luminau pînă la ultimul oscior cimitirele bărbaților și-ale femeilor din care dintr-unul în alta și dintr-alta într-unul trupul meu și sîngele meu și mușchiul limbii mele au coborît pe
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
generatoare de gemete, ale actului sexual și chinurile la care au fost supuși deținuții politici în închisorile comuniste: " O să fac în tine, mai târziu, ca la Sighet, un memorial al tuturor plăcerilor mele. Un/ muzeu în care tu apari cu vătraiele aburinde ale picioarelor tale/.../și mă torturezi mereu./.../ Să-mi scoți ochii din orbite cu țepușa îndelung vătămătoare/ a gurguiului tău /.../ Să-mi scoți dinții, pe rând, și plombele, și măselele/ cu ventuza sărutului tău./.../ Tu ești sighetu' fără de sfârșit
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
trăsnită. Așa se face că filozofii moderni, de la Hegel la Wittgenstein și de la Descartes la Russell, fac figura unor apucați care, în ciuda genialității lor naturale, sunt încăpățînați ca niște copii. Și orgolioși ca niște tauri. Impulsivul Wittgenstein se repede cu vătraiul la Popper într-un moment cînd, în cursul unei discuții în contradictoriu, își pierde răbdarea. Mizantropul Schopenhauer își insultă cîinele țipînd la el cu ură: "Ființă omenească ce ești!", iar Charles Pierce, nemulțumit că William James i-a preluat termenul
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
pun botul la toate. Ce, tu crezi că eu nu observăm că numai noi, exportul, o duceam bine, restul vai de cozonacul lor, amarații? Și acuma nu vezi că fata o duce bine acolo, în Canada, si eu trăi pe vătrai aici? E de mirare că tu nu ai emigrat. EL: Babă, o să zici că iar mă dau mare, trist, după vorba de golan a prof. dr. Oprescu - primarul capitalei. Chiar dacă era RPR, RSR, era România, țara mea, depusesem un jurământ
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
mâncarea. VASILICĂ: Iaca mă duc. Da' de când ne tot amăgești... s-a cam terminat răbdarea... SMARANDA: Haide, haide, întrece-te tu cu vorba! Vă chem eu acuși. (Vasilică pleacă bombănind) Și să nu te-aud mârâind, că mă iau cu vătraiul după tine! Of, Dănilă, du-te și tu unde-i vedea cu ochii. Și mai leapădă odată securea aceea, că nu pleci, doamne ferește, să te bați cu Han-Tatar! Vorbesc la tine ca la perete, nici că-ți pasă! Freci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
plastician. Reabsorbție. În fața mea, de parcă aș fi doar un burete făcut din piele. Sari la Manus plângând și la Brandy aplecată peste el, gângurind și mângâindu-i părul sexy. În portbagaj sunt o pereche de pantofi maronii de copil, un vătrai de argint, un curcan desenat cu macaroane lipite pe o coală de bloc de desen. — Știi, își trage Manus nasul și se șterge la el cu dosul palmei. Acuma sunt drogat, așa că-i în ordine dacă-ți zic asta. Manus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zboară sateliții. — Știi - Manus azvârle o mână scânteietoare de inele pentru șervete -, părinții tăi sunt un fel de Dumnezeu. Sigur, îi iubești și vrei să știi că există pe lume, dar nu-i vezi cu adevărat decât atunci când vor ceva. Vătraiul de argint zboară sus, sus, sus, către stele și-apoi cade și aterizează undeva printre luminile albastre ale televizoarelor. Și după ce așchiile de os s-au suturat pentru a-ți oferi o nouă mandibulă înăuntrul ghemotocului de piele grefată, chirurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
partidă de bridge, cu greu te poți hotărî pentru cea mai hâdă dintre ele. Joimărița, cea lungă și slabă, cu părul despletit și dinții galbeni, e alergică la usturoi. Îți povestește întâmplări cu fete leneșe, cărora le strivea degetele cu vătraiul. Muma-Pădurii are părul în șuvițe de șerpi, e adusă de spate și are mâinile noduroase crăci uscate. Se laudă cum fură somnul copiilor, pentru a-l restitui copiilor ei; singurul mod de a-i fi făcut să tacă din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
joace fiecare cartea. Valeriu l-a văzut ultima oară pe celălalt cățărîndu-se Într un vagon pe fereastra spartă. El a dat să se agațe de o locomotivă care șuiera a plecare, dar a fost Împins jos de fochist cu un vătrai Încins. A simțit atunci o țeavă de pistol În spate. Locomotiva plecase. I s-a ordonat În germană să se miște spre clădirea gării. Se Împleticea, nu-l duceau picioarele de teama că va fi predat poliției. Neam țul nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dumneata tot pompier ai rămas. Nu cunoști nici cele mai elementare norme de adresare către un interlocutor. Și superior dumitale! Da’ ce Îmi bat eu capul? Nu am de gând să te educ.. Cine anume mă caută totuși? ― Eu. Căpitanul Vătrai... Sper să știi că În urma tovarășului colonel Zdup au rămas niște probleme neclare, care te privesc pe tine și pe Hliboceanu. La un asemenea ton și mod de adresare, directorul nu a stat pe gânduri și a trântit receptorul În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe dumneata. Este sau nu este? Măriuța, recunoscându-i glasul de la telefon - cu gând să nu complice lucrurile - a răspuns: ― Este. ― Atunci... ― Numai o clipă. Pe cine să anunț? - a Întrebat ea, blocându-i drumul către ușa cabinetului directorului. ― Căpitanul Vătrai! Secretara a intrat la director. ― Ce s-a Întâmplat, Măriuță? ― Securistul - i-a șoptit ea. ― Să intre. Secretara a revenit și i s-a adresat străinului, care se apucase să foileteze un dosar de pe birou. ― Poftiți. Individul a intrat și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și ce doriți? - l-a luat din scurt directorul. ―Era În curs o anchetă cu o afacere cu niște corturari... ― Cred că ar fi fost cazul să vă prezentați Întâi și apoi să vă măsurați și cuvintele, domnule. ― Sunt căpitanul Vătrai. ― Dacă nu ați știut, aflați că noi aici În spital nu facem afaceri cu nimeni. Noi tratăm bolnavi. Și... de când orice neavenit se bagă În problemele medicale ale spitalului? Ca și cum nu ar fi auzit remarca directorului, individul a continuat: ― Îi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vizita bolnavilor. Când a terminat, a revenit În cabinet pentru a se pregăti să intre Într-o intervenție chirurgicală deosebită. Tocmai era gata să iasă din cabinet, când a sunat telefonul: ― Alo! Tovarășu’ profesor Hliboceanu? Sunteți căutat de tovarășul căpitan Vătrai - l-a anunțat centralista. „Uite că spusa lui Gruia se adeverește. Locul unui securist plecat nu rămâne gol. Vine altul...” ― Alo Profesorul Hliboceanu? ― La telefon. ― Cu ce te ocupi la această oră? ― Da’ cine ești dumneata de Îți permiți să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plecat nu rămâne gol. Vine altul...” ― Alo Profesorul Hliboceanu? ― La telefon. ― Cu ce te ocupi la această oră? ― Da’ cine ești dumneata de Îți permiți să mă chestionezi pe un asemenea ton? ― Cum? Nu ți-a spus centralista? Sunt căpitanul Vătrai, venit În locul colonelului Zdup, pe care voi l-ați mutilat... ― Nu am de spus decât că el și-a făcut-o cu mâna lui. ― Cred că cu mine nu veți proceda la fel. Vă avertizez că n-o să vă meargă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ziua, amice” - l-a atenționat gândul de veghe. „Adică?” - a Întrebat Gruia, așteptând ca cel care a bătut la ușă să intre... „Se vede treaba că, dacă profesorul n-a apucat să-ți spună că a fost chemat de căpitanul Vătrai să dea socoteală... tu ai uitat că pe lumea asta există și <omul din umbrăă. Așa că, acum ai să-ți amintești”... În clipa următoare, ușa s-a deschis. Cu figură spășită, a intrat „doctorașul”. ― Să trăiți! „Hopaaa! Cine te-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și când mergem la ei, fiindcă ne așteaptă negreșit. Răspunsul trebuie să i-l dau la amiază, când ies din spital. ― Grea treabă, dragule. Cum să te duci În șatra lor și să nu te trezești chemat de cioflingarul de Vătrai și să te ia la Întrebări? „Ce afaceri aveți cu șetrarii?” ― Așa este, domnule profesor. Și, totuși? După câteva clipe de gândire, profesorul a răspuns. ― Soluția ne-ar putea-o da nenea Mitru. ― Cum, domnule profesor? ― Mă gândeam să-l
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
domnule profesor... ― Eu sunt sigur că te-ai gândit la ceva, dar nu ai curajul să ne spui. Adu ți aminte. Acolo, pe front. Cât de repede găseai rezolvarea unor situații! ― Numai că acolo nu erau doctorul Cuc și securistul Vătrai. Acolo aveam răniții pe care Îi puneam În ordinea cuvenită, după gravitatea rănii, și Îi dădeam pe mâinile 226 225 domnului profesor Zenit și pe ale dumneavoastră... Apoi, pe cealaltă ușă bieții nenorociți ieșeau cu speranța vieții În suflet! Câți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a deschis cu „aer obraznic”, ne semănând cu felul de a o deschide cei cunoscuți... „Cine o fi?” - s-a Întrebat profesorul, așteptând să se arate cel care aproape a dat ușa de perete... ― Bună ziua, profesore - l-a salutat căpitanul Vătrai, rămânând În ușă. ― Bine ați venit. Intrați și spuneți-mi cărui fapt datorez vizita? Securistul a Închis ușa și, după ce și-a plimbat privirea pe Întreg spațiul cabinetului, a Întrebat: ― Cine-i cel din tabloul de pe birou? ― Este profesorul Zenit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu primesc dispoziții decât de la simțul datoriei și de la superiorii mei pe linie profesională... ― Adică? ― Cu alte cuvinte, eu, Împreună cu asistentul meu, ne-am terminat treburile pe astăzi. La revedere! ― Și unde vă duceți așa grăbiți? - a vrut să afle Vătrai. ― Dumneata ai auzit de primul secretar al Comitetului Județean de partid? Ei bine, acolo ne ducem. Primind acest răspuns neașteptat, securistul a rămas cu gura căscată. Cu acestea spuse, profesorul și Gruia au pornit să coboare scările. Securistul a rămas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mulțămim de poftire - a vorbit, Petrică așezându-se. N-au apucat Însă să schimbe nici două vorbe, că cineva a bătut În ușă. ― Intră - a răspuns profesorul destul de răstit. Ușa s-a deschis repezit și În cadrul ei a apărut căpitanul Vătrai, cu o mapă sub braț. ― Bunăăă sea... ra - a salutat el surprins. ― Bine ați venit. Luați loc. Erați așteptat - a răspuns profesorul, puțin amuzat de descumpănirea securistului. ― Dar... Când am stabilit să mă aștepți nu am vorbit și de alți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la prima oră?... Mă așteaptă o intervenție chirurgicală grea! Și... ar mai fi ceva... Tot mâine, În cursul dimineții, va trebui să-l consult pe primul secretar. Dacă mai aveți Întrebări, amânați-le pe altă dată - a detaliat profesorul. Căpitanul Vătrai, privind pieziș spre tata Toader și Petrică, a vorbit către profesor, pe un ton gudurat: ― Dacă se va ivi vreo problemă, voi avea grijă să vă caut, domnule profesor... „Uite că am găsit <tendonul lui Ahileă! Uneori și minciuna este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o lumânare. În spatele sobei se vedea un cuptor îngust, pe șparhat era un ceaun în care se afla un culișăr, un polonic, o lingură din lemn și lângă el o căniță, iar în fața sobei câteva vreascuri pregătite pentru foc și vătraiul. Când a ridicat mâna de pe nuci, mi-am îndreptat și eu atenția spre el, gândind că trebuie să-i spun că mă grăbesc să ajung acasă, pentru a nu avea discuții neplăcute cu părinții și am zis. -Rămâi sănătos, moșule
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
facă câte un articol mai nesemnificativ. Până una, alta. Și semnătura? întreb eu. Semnătura este a mea, spune Manfred. Aici, în Uppsala, a spus șeful de echipă în vreme ce noi, uimiți, dădeam onorul cu uneltele noastre - mături cu coadă, lopeți și vătraie -, aici, în Uppsala, trăia un om care se numea Viktor-Carte. Adevăratul lui nume era Viktor Persson. Poate că era de sânge regal. Niciodată nu știm unde poate răsări regalitatea. El strângea la pieptul lui literatura lumii. în brațele lui, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
isteț și vino cu mine,/ Te cinstesc cu un pahar de lumină.../ Și știi ceva, mai bine schimbă-ți meseria.../ Fii manager de principii sezoniere,/ Fii stilist de vorbe goale, cămătar de idei,/ Ai ghicit, bre, - acolo e trai pe vătrai, -/ Politica, tată, e tot ce se caută.../ Restul... este pentru noi, noi,/ cei mici și moi:/ Când e soare, nu sunt ploi./ Urmează taxe, impozite, scumpiri șuvoi,/ o mlaștină de nevoi." Știutor, înțelegător și bine informat, Charon se implică patern
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
pentru Uniunea Scriitorilor și programele sale, ca și solidaritatea cu echipa de conducere a acestei instituții. Un exemplu recent: poetul Adrian Popescu care scrie în revista RAMURI (nr. 3): „Deci, nu-i nici huzur și nu-i nici trai pe vătrai, cum s-ar putea crede, la Uniunea Scriitorilor, ci muncă de uzură, cereri la Ministerul Culturii, pentru sponsorizarea programelor, luptă pentru obținerea obligativității achitării de către edituri a timbrului de carte, audiențe, calcule, totul pentru a oferi ceva scriitorilor de azi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3704_a_5029]