145 matches
-
reprimării); un spațiu și un timp al lecturii: casa, provincia, înainte de prînz, lampa, familia acolo unde trebuie, deci nici aproape, nici departe (Proust în camera lui de lucru cu miros de stînjenei) etc. Formidabilă consolidare a eului (prin fantasmă); inconștient vătuit. Plăcerea aceasta poate fi spusă: de aici provine critica" (p. 223). Afirmațiile lui Roland Barthes vin ca o mănușă scrisului lui Mircea Mihăieș. Instalat confortabil în arealul (romanele propriu-zise, plus contextul biografic în care au fost zămislite și comentariile critice
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
extermina, aci îi marginaliza, de o manieră lucie, Securitatea era, în schimb, o mamă exemplară pentru cei care, încă din pruncie, îi supseseră cu lăcomie mamelele, precum și o gazdă înțelegătoare cu mai târzii sosiți în primitoarele ei saloane cu pereți vătuiți. A fi semnat, încă de pe băncile școlii, un angajament - de preferință nu dincolo de anii studenției - era semnul unei bune orientări pentru junele ce nu înțelegea să mucegăiască în mărunte posturi provinciale, ori în pierdute funduri de țară. Dar nu numai
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
sfâșie carnea și încinge nervii la roșu. „dreaptă, dreaptă, pe zander trebuie să stau dreaptă” sâsâie fräulein anne „și atunci vei avea spatele drept și coloana ca într-un templu grecesc, așa cum ai văzut în cărți” răzbate din amintire vocea vătuită a doctorului din marele oraș. tălpile ucăi alunecă pe barele din metal un fel de scări pentru călărit la zander. strânge între coapse cu scrâșnet calul de lemn se opintește și apasă cauciucul cum ar trece în galop razant pe
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
ci și umbră lui "utilitara", filtrul domestic, cerberul casei și confidenta lui. A fost cea care-l aștepta în pragul ușii că o soție, dar care nu îndrăznea să-i calce pragul camerei fără consemn. Amintirile sale - pline de forfota vătuita a vietii din "la maison Marcel Proust" - sînt dictate din perspectiva celei care, trăind zece ani (din 1913 în 1922), cotidian, în preajma scriitorului, probabil că l-a cunoscut cel mai bine. "Cel mai bine", repeta Albaret în carte - nu și
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
în timpul regimului antonescian. Rămîne adeptul gîndirii marxiste, dar este permanent obsedat de "hahalerism", de scîrbavnicul "cameleonism rentabil" și devine tot un "grefier al stărilor morale", un Istoriograf lucid al Platoneștiului "îndemonit". Judecînd după numărul mare de cărți publicate (toate parabole vătuite autobiografic), teama lui pare să fi fost aceeași: să nu moară "nemărturisit". Dacă I. D. Sîrbu scrie "în postumitate", fiind revelația absolută a prozatorilor cu o autentică și cutremurătoare "operă de sertar", P. Georgescu scrie mult și, așa-zicînd, la lumină
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
socialist (suntem la numai câțiva ani de la Tezele din iulie 1971), ficțiunea lui George Bălăiță (care a împlinit în aprilie 70 de ani) a refuzat, din start, o sumă de afilieri, neintrând nici pe culoarul propagandistic, nici pe cel - mai vătuit literar - al romanului politic. Obsedantul roman al obsedantului deceniu, ajuns la inflație, devalorizare accentuată prin instrumentarea acelorași și acelorași cadre: abuzurile epocii Dej, crimele și ticăloșiile fixate acolo, netrecând niciodată granița temporală către Epoca de Aur ceaușist, consecutivă ideologic, dar
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
crăpată le înfoia penajul albăstriu primăvăratic al plămînilor Plumburiu se făcu cerul apoi alb cu nori tociți cenușii peste acoperișe încovoiate pe care ploaia bătea într-o cadență nemaiauzită viermi albi mici țiuiau prin aerul subțire deasupra caselor - ca bețele vătuite ale tobelor peste sat vremea înnăbușitoare a teiului începuse și bunicul în cizmele lui dădea cu lopata în fața casei ploaia de viermi livid de spaimă și mut pe totdeauna deasupra movilei înaltă cît gardul
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
rezistat tentației (sau presiunii) de a oferi prilejul unei prestații de virtuozitate tuturor actrițelor. Acum, când rememorez spectacolul, mi se pare că acolo, în cântecele smulse din suflet și în dansurile unde vitalitatea ține loc de grație, e sintetizată durerea vătuită, speranțele irosite, viața netrăită a acestor femei, atât de diferite prin biografie, atât de asemănătoare prin destin. Pagube colaterale în Războiul Rece, femeile și bărbații din această parte a lumii nu cer în articole de ziar procesul comunismului, ci doar
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
sporește cînd frica și moartea șterg interdicțiile?) Alonzanfan carne de tun iarbă de țigară și oscioare spălate cu vin înscrisurile unei vieți liniștite cu respirația întreruptă de parcă maestrul h. ar urca pe scara servitorilor spre petrecerea contelui esterházy cu gesturile vătuite ale celuilalt maestru h. pornind cu manivela automobilul arhiducelui - pași adăugați degete încleștate pe balustradă să nu alunece pe treptele pe care n-ar putea să cadă nici măcar o fantomă beată - viață liniștită la adăpostul unei blănițe de șoarece (cu
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
Ministerul Muncii și Protecției Sociale". Nu pot să nu văd în menținerea unui astfel de organism (despre care nu știm absolut nimic: cine îl conduce, cum își desfășoară activitatea, cine îl controlează) sechelele iliescianismului. Singura informație care a transpirat prin pereții vătuiți ai instituției a fost legată de multiplicarea, de către revoluționarul Bebe Ivanovici, a diplomelor de revoluționar. Oricât de luxoase ar fi acestea, tot nu-mi vine să cred că ele costă douăzeci și cinci de mii de dolari lunar, la cât se ridică
Bugetul, un loc umed, întunecat și rece by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17206_a_18531]
-
pe care i-l oferise cu dedicație. Criticul notează: "Am citit o sută de pagini: cugetările șunt de mare platitudine. El se crede ăpenseură a combate pe Kant (va scrie în nemțește). Maniac!" Probabil că această opinie a poate mai vătuita a i-o fi comunicat-o și autorului. Românul a avut, cum se știe succes și criticul notă că autorul pregătește a doua ediție. Opinia lui Lovinescu, totuși, se pare, s-a menținut, la fel ca și aceea despre Act
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
Republicii", iar elegantul liceu de fete "Regina Maria" e fabrică de neglijeuri. Oscar Wilde: "...două țări despărțite de o limbă comună". De urmărit, în momentul ăsta incendiat de nenorocirea americană, trișeria dizgrațios-interesată a administrației criptocomuniste. Divulgînd strategia pasului mărunt și vătuit al pifanului cu petliță roșie (DEX: petliță, s.f., din rus.). Dacă vrei să-i afli tîlcul duplicitar, închide televizorul și ieși în Hală: vei descoperi acolo cum se face cu ochiul. Nu polifonia prezidențial-prim-ministerială, cu difuzoare către un Occident agresat
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
pleava rămâne deasupra apei. într-un Five o^clock la un secol după cel caragialian, țațelor cu mofturi de cucoane le iau locul veninoase exemplare ale lumii proaspeților îmbogățiți, mădulare, cândva, ale nomenclaturii. Acum dialogul e mai sinuos, săgețile mai vătuite, dar mustind, în vârfuri, de mortale toxine. Noul lux găzduiește o cumplită vacuitate. Infernul nu e unde ai crede, el se instalează în spații închise în care ființe între ele detestându-se degustă fine băuturi, schimbă replici cu aparențe de
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
mătrăși, matracucă etc.). O altă prezență remarcabilă în lista denumirilor de băuturi alcoolice este pufoaica, metonimie produsă de reducerea din formulele mai explicite țuică de pufoaică, rachiu de pufoaică sau vodcă de pufoaică. Pufoaică (cu sensul denotativ, de "haină scurtă, vătuită și matlasată"), provine, cum a demonstrat mai de mult profesorul Th. Hristea, din rusescul fufaika, contaminat cu puf, prin etimologie populară. Produsul artizanal amintește de Ilf și Petrov, în al căror Vițel de aur apărea vodca din taburet - taburetovka. Băutura
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
diferite servicii, dar și celorlalți bolnavi. Mlădioasă, mică și firavă dar îndrăcită, cu buclele aurii-roșcate și fața delicată, rotundă, netedă și roșietică, mărturisind vrednicia ei la treburile care se fac în doi, avea ochii limpezi, ape în fundul cărora lumina joacă vătuită în mușchiul de pe pietre, și brațele pistruiate rotunjite într-un alb catifelat, cu moliciuni delicate întinse până-n ispititoarea grație a gâtului de lebădă. Glasul ei de pisică și ochii, ale căror flăcări verzi fermecau învăpăind orice atingere, o făcură remarcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
1998, unele categorii de salariați au primit în mod gratuit “echipament de protecție”. Factorii poștali urbani și rurali: uniformă de serviciu, bocanci sau cizme cauciucate; factorii rurali de circumscripție: uniformă de serviciu și cizme cauciucate, iar agenții: șubă sau costum vătuit, pelerină cu glugă, căciulă și cizme cauciuc. Uniformele de serviciu au fost confecționate dintr-un material impermiabil, de culoare bleumarin și parțial roșu(haina pentru iarnă). Purtarea acestei uniforme a devenit obligatorie în timpul serviciului, împreună cu ecusonul, insigna pentru identificare. Se
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
a aranjat peste tot, și mai ales unde trebuie. Așa că „dragii ascultători” se delectau de-acum numai cu vocea noului crainic, cam ascuțită, cam agresivă, mai cu seamă când transmitea cronica sportivă a orașului. Dar știa să adopte și tonul vătuit, modulația gravă, ușor sentimentală. Că material era din belșug! Mircea Căpuștean avea un „real talent” în a-l descoperi și pune în valoare. Iată și ceva din „sumarul emisiunilor noastre”: 500 de ani de la prima mențiune documentară privind localitatea; prima
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în membrele-fantomă. Despre ea, ilustrată din altă lume, amestecînd renunțări fine cu jinduri groase, după lucrurile cele mai neînsemnate, îngăduite celor vii și liberi, scrie Blecher Vizuina luminată. Un jurnal din anii goi, prin care se merge cu pași mici, vătuiți, ca-n preajma bolnavilor cu viitorul fragil și măsurat. Anii de sanatoriu. Care se opresc, cu viața, în 1938. Abia în 1971, Sașa Pană restituie, în ediția de la Cartea Românească, textul complet al acestor însemnări. " Tot ce scriu a fost
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
piatră seacă, începuseră să vadă lumina tiparului comentariile închinate autorului Stelei fără nume, infinit mai puțin favorabile, ale d-nei Marta Petreu, în raport cu care a tăcut mîlc, însă despre acestea mai multe poate altă dată... Să ne întoarcem însă la diatriba vătuită a d-lui Michael Finkenthal. Sensibilizat pînă într-atît încît pînă și utilizarea sintagmei cui prodest? i se prezintă nu mai puțin decît o "interogație insinuantă", d-sa se socotește îndreptățit a ne mustra din nou pentru o prezumată amnezi: "autorul
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
o vreme, o călătorie printr-o lume ce părea de carton, cu clădiri de carton, cu vitrine de carton, cu oameni de carton, eram atât de obosită încât auzeau cuvintele celor care îmi arătau orașul de parcă aș fi avut urechi vătuite, nu mă mai chinuiam să le ascult, m-am prăbușit într-un fel de contemplație vecină cu leșinul. Mă uitam la coroana geacarandei mov, culoarea acesteia se diluase cu vremea, spălată de ploi, decolorată de lumina australiană. Florile abia înmugurite
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-o cineva? Mama tocmai se trage spre masă și-și despăturește șervetul din damasc albastru cu toate aburind între noi: ea, eu și tata. Cartofii dulci sub stratul lor de ciuperci. Curcanul mare și maroniu. Pâinișoarele sunt înăuntrul unei învelitoare vătuite cusută în așa fel încât să semene cu o găină. Ca să scoți o pâinișoară, îi ridici aripile. Mai e și tava de cristal cu murături dulci și țelină umplută cu unt de arahide. Ce să-mi dăruiască? zice mama. Noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ar însemna doar sex oral normal. — Alb normal, zice tata, ar însemna anal. Albul ar mai putea însemna și că Shane era excitat de bărbații care poartă chiloți. Zice: Nu-mi amintesc care dintre astea două. Mama îmi pasează găina vătuită în care pâinicile încă sunt calde. Ar trebui să stăm pe scaune și să mâncăm cu Shane mort pe toată masa din fața noastră. — În cele din urmă, am renunțat, zice mama, și din material am făcut o frumoasă față de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pentru c-a crezut că erau ciocolățele Almond Roca. S-a enervat așa tare, că l-a transformat pe Harper Collins în Addison Wesley. Aproape tot timpul cât am stat în Calgary, Brandy a purtat o jachetă de schi albă, vătuită, cu guler de blană falsă și un bikini alb de la Donna Karen. Look-ul era distractiv și spiritual și ne simțeam lejeri și populari. Serile erau făcute pentru o haină dungată alb cu negru, gen capot, lungă până la pământ, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
am început să citesc. Era povestea unei conferențiare care, urmare a unei misterioase neînțelegeri, devenea ostatica a doi frați nebuni, în Marele Nord. Era excelent și nu mă mai puteam opri. Sigrid traversa din când în când livingul cu pași vătuiți ca să nu mă deranjeze. După ce am terminat cartea, am adormit fără să-mi dau seama. Canapeaua era o capcană de confort și, cum eram îmbrăcat cu patul meu, totul mă îndemna la somn. Să dormi în orice moment e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
da e mai sigur așa// și iar scoate vuietul acela/ și ne asurzește pe toți.” Povestea aventurilor motanului este, de fapt, aventura nașterii și maturizării poemului. Pisica reprezintă conștiința poetică, „cenzorul” intern, controlul calității muncii depuse de scriitor în liniștea vătuită, mic-burgheză, a căminului. Eugen Suciu acceptă, ca pe o convenție, toate aceste strategii știute încă de la moderniști. Partea cu adevărat seducătoare a poeziei o constituie formula prin care suntem invitați să pătrundem în universul aparent opac, dar în esență tragic
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]