3,682 matches
-
de ochiul atent... Și am crezut o vreme că universul se mărginește doar la atât, dar am cutezat să ridic capul. Și atunci am realizat că există cer. Și mi-am deschis aripile!... A trebuit să învăț să zbor, dar văzduhul mi-a fost multă vreme potrivnic... Am realizat că cerul ascunde ulii... Și după multe prăbușiri mi-am dat seama că pot zbura lin... Iar dincolo de nori pot găsi ciocârlii. L-am întâlnit și pe Icar, un om ce și-
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1420276660.html [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
ciocârlii. L-am întâlnit și pe Icar, un om ce și-a făurit aripi ca să scape din Labirint, dar zborul său i l-a frânt Helios. Ce soartă? A cutezat să zboare prea sus! Și atunci am realizat că amețeala văzduhului te poate ucide... Dar la un moment dat am fost întrebat: - Puiule, ce alegi să fii? Vultur sau ciocârlie? Am fost tentat să fiu vultur ca simt cum mi se umflă mușchii, dar am realizat că privirea lui e mereu
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1420276660.html [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
tânjiți după libertate. Așază colivia lângă el.) Libertate! Ce frumos sună cuvântul libertate! Li-ber-ta-te! Partu silabe. E cuvânt plurisilabic. Două perechi. Depărtarea de singurătate. În curând voi eliberea perechea zăvorâtă în colivie. Când prima rază de soare va fulgera în văzduh, o să deschid colivia. Ce fericiți vor fi atunci porumbeii! Își vor întinde aripile și vor săgeta văzduhul. Ce tainică și prețioasă e liberatatea! Ce fericire aduce celor ce se împărtășesc din ea! Da, îmi amintesc! Mi-am prins într-o
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1485249159.html [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
cuvânt plurisilabic. Două perechi. Depărtarea de singurătate. În curând voi eliberea perechea zăvorâtă în colivie. Când prima rază de soare va fulgera în văzduh, o să deschid colivia. Ce fericiți vor fi atunci porumbeii! Își vor întinde aripile și vor săgeta văzduhul. Ce tainică și prețioasă e liberatatea! Ce fericire aduce celor ce se împărtășesc din ea! Da, îmi amintesc! Mi-am prins într-o zi mâna în colții lui Ursu. Da, Ursu, am spus bine. Am fost captiv în colții lui
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1485249159.html [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
pentru a zbura din fața primejdiei, ci s-au lipit de colivie, așteptând-o.) Dacă era o creangă mare, erau zdrobiți. În loc să-și folosească ariplie să zboare s-au lipit de locul osândei. (A luat un porumbel. L-a ridicat în văzduh și i-a dat drumul. Speriat porumbelul a deschis aripile, pe urmă a aterizat.) Ciudat. Chiar nu vor să zboare. În parc apar mai mulți porumbei.) Se pare că porumbeii din centru se plimbă și prin parc. Cei doi porumbei
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1485249159.html [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
doi porumbei se apropie de ceilalți.) Poate că împreună vor învăța să zboare. (Porumbeii ciugulesc restul de firmituri, pe urmă se plimbă.) Ce porumbei leneși! Preferă să fie robii unor rămășițe, să tremure în colivie, când ar putea să cucerească văzduhul cu zborul spre libertate. (Copilul ia colivia și o aruncă într-un coș de gunoi.) Să nu o mai văd! Ea a șters orice urmă de zbor din viața unor porumbei. O să plec spre noua mea casă. Pe ei îi
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1485249159.html [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului Aici se aud doar suspine Mă scald în păcate cu tine, Pe plaja durerilor mari, Aici se aud doar suspine Desprinse din versul ce-l sari. În brațe ne poartă văzduhul, Cu îngeri de foc grămădiți, Săraci ne-arătăm cu tot duhul Și trupuri purtăm vlăguiți. Aripile parcă sunt strânse, În pofte hapsâne de fel, Din palme durerile plânse, Își scutură lutul nințel. Să scriem poema pe-o coală, Că zău
AICI SE AUD DOAR SUSPINE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1489264912.html [Corola-blog/BlogPost/375636_a_376965]
-
Tănase” din București n-ar fi de ajuns a descrie sumar evenimentul, a prezenta actorii principali, a vorbi în două cuvinte despre regie, scenografie, muzică etc., și atât...! S-ar îngrădi sub un singur hotar un drum fără pulbere, spre văzduh, căci aici nu încetează de peste un veac (din 19 noiembrie 1919) să bată o inimă cât un munte și să scânteieze un duh cât o dragoste, împlinind azi, când e mai greu, iar de aceea actorii luptă mai mult, făgăduința
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1419701871.html [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului ÎNAINTE DE PLOAIE Întâi norii, apoi vântul, S-a întunecat pământul, În vârtejuri paie zboară, Păsările se-nfioară. Speriate de furtună, Vrăbiile-n pod se-adună; În văzduh, pentru o clipă, Cârduri de prigorii țipă. Și-apoi tună iar și iar, Făcând totu-n jur bizar. Dar pe prispă, mofturoase, Patru gâște rușinoase Se roagă în gând să vină, Și discret, discret se-nchină, Ploaia, să se răcorească
ÎNAINTE DE PLOAIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1440830861.html [Corola-blog/BlogPost/372240_a_373569]
-
lege Se-așează rubin pe coroana unui rege; Iese icoana din cerul unei rostiri- Fraza încheie clipa din sfințiri. Poetul-verbul unei abateri de la firesc Poartă sub aripi visul îngeresc, El este și ploaie, secetă și duh, Pasăre măiastră rătăcind prin văzduh. Adevărul din acrostih Această pagină de timp o scriu cu maci Elimin minciuna cu un verb curajos, Lumea se ascunde în păduri fără copaci, E vremea să iau poteca în spate și să pornesc pe jos S-au să mă
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1408766607.html [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
ar fi crescut fără veste în vecinătatea stațiunii. Peste noi alergau nori zdrențuiți, încălecându-se la diferite înălțimi, când negri, când albi, lăsând pe alocuri să se întrevadă pete de cer cu marginile orbitor luminate. Apoi începuseră să zboare prin văzduh mici crengi, fragmente de panouri publicitare și obiecte de camping. Să plecăm, spusesem, cu siguranță soția dumneavoastră s-a adăpostit pe undeva. Nu, nu, îmi răspunsese Cucaras, profitând de altă scurtă acalmie, acum nu mai are niciun un rost, n-
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
apa din nisip, voi fi, Și pietrele se vor ascunde -n mare, Pe tine, arșiță de foc, te-oi potoli, Și soarele se va opri-n-adânc de zare... ARIPI DE ZEU Aripi de zeu, ca două file ninse, Se zbuciumă-n văzduhul de cristal, Cu ale mele aripi nepretinse, Creez umanul, din uman... Volubile idei în zborul lor mă incită, Un stol de zeități suntem, Vestim luminii căutarea sfântă, Sub aripile noastre armonii vedem. Aripile de zeu, vestindu-și puritatea, Mă-ncearcă
VERSURI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1439233166.html [Corola-blog/BlogPost/340249_a_341578]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CLIPA DIN NOI Autor: Alina Avram Publicat în: Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Lacrimile-mi sunt cenușă Spulberată în văzduh, Peste norii gri de toamnă, Peste-al zărilor apus, Glasu-mi trist și răgușit Mi se încheagă-n zale, Iar mâna flămândă pe strune Descântă clipe reci de uitare. Ultima noapte se-nchide în cer Ca Luna ce se-ascunde în
CLIPA DIN NOI de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 by http://confluente.ro/alina_avram_1429213177.html [Corola-blog/BlogPost/343319_a_344648]
-
sunt stratificate dar nici melomanul cel mai fidel pianului, viorii, flautului, harpei... n-ar avea niciodată auzul stânjenit de dulcele taragot al lui Dumitru Fărcaș, care întinde vibrant în sunetul lui, ecoul, susurul, vuietul, clinchetul, șoapta, tunetul muntelui, apei, câmpiei, văzduhului, gliei românești. Toate instrumentele pretind muzicieni care scot îngerul din ele, iar taragotul e atins de gura zeului însuși, un zeu melod! Nu a avut nimeni până azi harul melodic întru obținerea dintr-un singur taragot, a unei vaste orchestre
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415001951.html [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
culminant al acestei legende se încheagă în vremea contemporană când farmecă și răpește în vis taragotul de aur și aurarul lui, maestrul Dumitru Fărcaș. Pitorești, monumentale, poetice, bogate în folclor, cântecele interpretate la taragot de Dumitru Fărcaș sunt scări între văzduh și pământ, pe care urcă fără să coboare lirica melodică populară românească în variante culese de la rădăcină, exploatate de la filonul inepuizabil folcloric, separate de steril în flotația științei, harului și trudei muzicianului. Fiecare dintre aceste cântece e revendicat de cosmos
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415001951.html [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
și insistent: (adresându-se cu deosebire Evei) Întâi doar eu, apoi cu tine mă văd în al meu element, o stare fără de egal dintr-o grădină, situată în altă lume, fără timp, unde iubirea-i laolaltă cu tinerețea-nveșnicită, iar din văzduh se-aud cântări divin șoptite de viori și-ntreaga lume-i fericită. Deodată pacea-i tulburată de-un gest al tău nesocotit și-un glas de tunet ne anunță că raiul nostru s-a sfârșit... Atât de mult îmi place
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
încât ne contopim cu nimicul din noi. Copleșiți de goliciunea celor din jur, uităm de propria nimicnicie și-n avântul obștesc pierdem războiul cu noi înșine. Ah! Ce plin e de sine ochiul celui care nu vede dincolo de propriul văzduh și ce gol, sufletul ... Citește mai mult Ne naștem goi,goi de... conținut,lipsiți uneori și de formă,susceptibili de transfigurări colosale,ne tăvălim în mocirlă numităcivilizațieaspirând ineluctabil la mai mult,mereu... mai mult,pana ne micimîntr-atât încât ne contopimcu
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU by http://confluente.ro/articole/br%C3%AEndu%C8%99a_maria_meru%C8%9Biu/canal [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
trup e vremea să-mpădurim dulci păduri cu vreascuri desăruturi să punem stampe calde pe reci trupuri apoi să scoborâm în deal la rău evlavios de mal curată să ne fie bucuria vieții să potolim suișuri iar blândul infinitu Necreatului văzduh să ne murmure clocotind Referință Bibliografică: PROMENADA 9 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PROMENADA 9 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1464060073.html [Corola-blog/BlogPost/369954_a_371283]
-
Dan Publicat în: Ediția nr. 987 din 13 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Un Olt tot mai sărac în pescari, parcă toți peștii s-au adunat disperați în ședința foto a plaselor monofilament, combinatele în schele nu mai otrăvesc nici văzduhul, printre nori, Făgărașul găzduiește hoteluri de gheață, Șelimbăr, o mare bătălie cu un necunoscut obelisc ridicat din iarba crescută crunt în năvalnice uitări, sași părăsind urbe țigani cu merțane puhoi ocupând cetăți ridicate împotriva hunilor asiatici claxonând căruțe de țărani
MIRIAPODELE DECADENŢEI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Miriapodele_decadentei_radu_liviu_dan_1379066031.html [Corola-blog/BlogPost/365025_a_366354]
-
duhul, uneori Auzi cum cântă-n cor pe tot Pământul Tot ce e viu, de s-a înnoit în cântec vântul. Terra: 27 Oceanele și mările pulsează-n desfătare Iar serile sunt pline de arome și răcoare E pace în văzduh, desăvârșită armonie Efluvii de încântare mă inundă: ce să fie? 28 -E dragostea! Din nou îmi dă ocol O simt în aer, o respir, vreau să mă scol Dar, mă cutremură neliniștea trecând Peste nevinovată, uimirea mea arzând! 29 -Să
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_iubirea_imparateasc_elena_armenescu_1342176284.html [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
Acasa > Strofe > Timp > PLOAIA Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului O tresărire la primul tunet. Nu se simțea nici o adiere de vânt. Frunzele atârnau în copaci într-o neclintită așteptare. Văzduhul era de un cenușiu plumburiu. Un fulger brăzdă cerul. Al doilea bubuit de tunet se auzi din depărtare. Dar nu ploua. Tună din nou. O picătură de ploaie îmi căzu pe mână, dar nu mai mult. Alt tunet bubui. Mai
PLOAIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1422859374.html [Corola-blog/BlogPost/376212_a_377541]
-
legende. Cel mai reprezentativ rămâne, totuși, acela al lui Icar, simbol al eroismului și jertfelor omului pentru înfăptuirea zborului. Astăzi, acest simbol este recunoscut în pilot, în „cel ales” dintre miile de oameni care s-au predat zborului, născut al văzduhului, căruia providența i-a hărăzit „aripi de vultur” pentru a săvârși cel mai tainic și mistic ritual al cerului. Zburătorul este cel care cuprinde lumea din priviri și o „alintă” la pieptul lui, este cel care simte infinitul universului, care
DORU DAVIDOVICI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1400585290.html [Corola-blog/BlogPost/344705_a_346034]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > RĂTĂCITA CALE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Când se aude-n biserici sfânta liturghie Vibrează de tainică emoție întreg văzduhul Vin mesagerii Domnului din Alba Împărăție Să ne lumineze gândurile, să liniștească duhul. Îi onorează pe muritori cu privirea lor senină Auzul ne deschid, celestă muzică lin coboară Din sfera lor albastră, desprinsă din lumină Adusă la vecernie, prin fâlfâit
RĂTĂCITA CALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1449060094.html [Corola-blog/BlogPost/383203_a_384532]
-
fi departe,/ aproape,/ acel Dumnezeu?/ O, cât aș vrea/ să-i descojesc,/ alb și subțire,/ trupul de stea,/ până la miez,/ până la/ inima/ incendiind/ poemul-lumină,/ iubirea/cea limpezită de tină !/ Aud lebăda/ în roșul amurg -/ cântecul trecerii/ de pe urmă./ Cocorii străpung văzduhul de nea,/ fiarele urlă/ și scurmă./ Nu deslușesc fereastra,/ e troienită de vis./ Veni-va curând și-nălțarea - ori,/ poate,/ căderea-n abis? Aproape,/ departe,/ aproape,/ lebăda cântă mereu./ Sfâșie norii cei negri/ un obosit,/ prea bătrân,/ curcubeu./ Și, totuși
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 by http://confluente.ro/Sapte_poeme_neprohibite_cron_al_florin_tene_1367915009.html [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
fost eu n-aș fi putut să vă povestesc, un împărat nu foarte tânăr, nu foarte puternic și nici foarte viteaz de felul lui, dar tare blând și înțelegător, pe nume Pană-Împărat. El domnea în liniște și pace peste Împărăția Văzduhului fiind chiar frate cu Vântul și văr cu Soarele. Palatul lui din nori nu era nici foarte mare, nici foarte bogat, nici măcar foarte strălucitor, dar era un palat plin de păsări care cântau de dimineața până seara și adunau în
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1489579507.html [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]