206 matches
-
puteri sau unui mesaj.La fel s-a întâmplat în comunism autoritatea a fost transferată de Lenin lui Marx și Engels, Stalin lui Lenin, Marx și Engels, etc. Autoritatea ultimă este Cea care acționează într-un mod de neînțeles, prin vacuitate, despre al cărei singur atribut știm doar: ”Eu sunt cel ce sunt “. Răspunsurile la criteriile care dau valoare în acest sistem este simplu: capacitatea subiectului de ritualitate. Nivelul prim al instituției autorității e recunoașterea- acolo unde e vorba însă de
CRITICA LITERARĂ ŞI DE ARTĂ IMPUNE OPINIA MINORITĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 by http://confluente.ro/Critica_literara_si_de_arta_impune_op_al_florin_tene_1336205561.html [Corola-blog/BlogPost/357914_a_359243]
-
vorbește despre “trei nemărginiri”, ce întemeiază versurile acestuia: elementele (“marea, oceanul, dar și cerul, văzduhul”), cultura (“antică îndeosebi”), și adâncurile conștiinței (“sondată...până la ultimile ei profunzimi, până la lumina bazală, până la fundamente, până la intuiția non-dualității a tot ce există, până la întrezărirea vacuității”)*. La convergența acestor trei borne, aparținând deopotrivă lumii materiale, fizice, și celei spirituale, supramundane, înzestrat cu multiple valențe semantice este cuvântul lumină. Esteticește, fundamental, pentru configurarea discursului, lexemul parcurge numeroase trepte semnificative, rafinându-și înțelesul, de la accepțiunile comune, uzuale (radiație
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
rolului jucat de oglindă, în câteva împrejurări), prin uitare (ștergerea din memorie echivalează cu suprimarea in rem). Eul autarhic creează fisuri, descoperă un fel de ferestre ce dau în vileag, ce lasă să se vadă, sau, măcar, să se bănuiască, vacuitatea din spatele eșafodajului iluzoriu ce se dădea drept realitate. Încât, brusc, singura certitudine pare a fi eul însuși. El, personajul, eul, zămislitorul propriei lumi. De pildă, Vatmanul din Luna și tramvaiul 5, terorizat de un Necunoscut, a cărui apariție subminează și
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448294237.html [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
Nu este un film pentru oricine, îl pot înțelege cei care au o viață culturală. AMI: Reperele la viața lui Orson Welles nu sunt clar definite. De ce? Dorel Vișan: S-a renunțat la anumite materiale. Explicația unui moment uneori are vacuități. Chiar și la viața lui sentimentală, la viața lui cu artistele, cu producătorii sunt trimiteri, dar nu se explică în totalitate relația respectivă. AMI: Care este filmul dumneavoastră preferat din filmografia lui Welles? Dorel Vișan: „Cetățeanul Kane”. El a făcut
REMINDER premiera cu DOREL VISAN – Al dumneavoastra Orson Welles by http://revistaderecenzii.ro/reminder-premiera-cu-dorel-visan-al-dumneavoastra-orson-welles/ [Corola-blog/BlogPost/339279_a_340608]
-
știu” etc. etc. Toate acestea, și altele încă, sunt echivalențe mai mult sau mai puțin sensibile, oricum exprimate nemijlocit. Există însă și o echivalență inteligibilă, conceptuală, implicită, deductibilă din copleșitoarea luptă a eului cu sine. Anume: Iubirea este impermanență, este vacuitate - adică, realitatea vertiginoasă, aidoma unui miraj (“...mirajul, pe care-l așteptai să te cheme, să-și răpească privirea”), a unei irealități. Iubirea este reală doar ca irealitate: “Realitatea lui (a amorului, n. n.) este însăși iluzia”. Iubirea e veșnică și veșnic-prezentă
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Despre_statornicie_si_impermanenta_eugen_dorcescu_1334037626.html [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
ea și indecisă, a Impermanenței fenomenului Iubire-Eros (poate chiar a fenomenelor în general) este palierul cel mai profund, mai complex, mai fertil și mai valoros din punctul de vedere al meditației existențiale. De pe culmea acestui Munte, eul poate cerceta, liber, vacuitatea (nu neantul) conștiinței. Abia atunci descoperă șansa și soluția permanenței (a permanenței Iubirii înseși), în universul ce-i doar proiecție, ce-i doar închipuire: “Divinul implicat în destin. De-sexualizare, spre spiritualizare mistică”. Da. E rânduiala cea mai de sus
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Despre_statornicie_si_impermanenta_eugen_dorcescu_1334037626.html [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
generează, în mod fatal, simțământul nimicniciei, care, la rându-i, conduce, treptat, la sesizarea caracterului iluzoriu al contingenței și la intuiția neantului, a vidului. Nu-mi este limpede dacă, pe calea meditației artistice, autoarea accede, fără dubiu, și la reprezentarea vacuității, adică a realității ultime - infinitudinea de posibilități latente, în metafizică așteptare. Deși, într-o replică fugară, ni se oferă o creionare credibilă a conceptului: ‚Vacuitatea nu e neant, nu e vid. Este esența - de nedefinit - a fenomenelor învelite în materie
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1456733152.html [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
-mi este limpede dacă, pe calea meditației artistice, autoarea accede, fără dubiu, și la reprezentarea vacuității, adică a realității ultime - infinitudinea de posibilități latente, în metafizică așteptare. Deși, într-o replică fugară, ni se oferă o creionare credibilă a conceptului: ‚Vacuitatea nu e neant, nu e vid. Este esența - de nedefinit - a fenomenelor învelite în materie. Spiritul’ ”. (Aleea personalităților) - pagina 7. Mirela-Ioana Borchin are o concluzie perfectă: Timpul ca un glonț! „Nu regret sfârșitul unei excursii sau al unui sejur, căci
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1456733152.html [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
putea aborda la un nivel superior lirismul dorcescian. Despre un proiect de cercetare semiotică, a șaptea temă, prefigurează o analiză atentă și detaliată a simbolurilor asociate în construcția poetică, pe când Despre Shunyata, pe care poetul Eugen Dorcescu o numește și „ Vacuitate", este suprasaturată de forță spirituală, după cum se demonstrează în capitolul VIII. Despre Bătrân se numește penultimul capitol, avându-l în centrul său tocmai pe eroul din Poemele Bătrânului, personaj ce reprezintă o emanație a eului poetic. Bătrânul e conștiința în
CRISTINA TEMU, POEZIA SPIRITUALĂ* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1479358245.html [Corola-blog/BlogPost/372712_a_374041]
-
Se întunecă. Ezită): Nu știu. În niciun caz, viața... M.-I-B:... Viața, nu. Dar Nirvana? Spiritualitatea este linia directoare în opera dorcesciană: „ Pe mine m-a obsedat și mă obsedează SPIRITUL absolut. Deschiderea totală a spiritului, fără caracteristici, fără delimitări, vacuitatea", afirmă poetul. „ Nu te poți opune unicei realități. Și unica realitate e Spiritul", insistă Domnia Sa. Realitatea, care este evidentă și, totodată, incontestabilă, este invadată de lumină. Eugen Dorcescu nu contestă principiile sau dogmele niciunei religii, ci. din contră, el afirmă
CRISTINA TEMU, POEZIA SPIRITUALĂ* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1479358245.html [Corola-blog/BlogPost/372712_a_374041]
-
cu-a farmecului noapte (mistică) / să-ntuneci ochii mei pe veci” (orbul care transgresează în / prin Revelație, prin Femeia Sacră). Entelehia eminesciană a Femeii este subliniată și de puritatea absolută - vergină, adorată, icoana pururi verginei Marii. Puritatea e plină până la vacuitatea absolută: puritatea este paradoxala plinătate în Sine, plinătate vacuizată de substanță și de dorință. Puritatea devine Nirvana Ființei Divine . Demonismul apariției și formării lumii este sugerat, probabil, lui Eminescu, de către gnosticul Mani; prin aceasta, afirmăm că și demonismul Femeii: sau
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
generează, în mod fatal, simțământul nimicniciei, care, la rându-i, conduce, treptat, la sesizarea caracterului iluzoriu al contingenței și la intuiția neantului, a vidului. Nu-mi este limpede dacă, pe calea meditației artistice, autoarea accede, fără dubiu, și la reprezentarea vacuității, adică a realității ultime - infinitudinea de posibilități latente, în metafizică așteptare. Deși, într-o replică fugară, ni se oferă o definiție credibilă a conceptului: „Vacuitatea nu e neant, nu e vid. Este esența - de nedefinit - a fenomenelor învelite în materie
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
-mi este limpede dacă, pe calea meditației artistice, autoarea accede, fără dubiu, și la reprezentarea vacuității, adică a realității ultime - infinitudinea de posibilități latente, în metafizică așteptare. Deși, într-o replică fugară, ni se oferă o definiție credibilă a conceptului: „Vacuitatea nu e neant, nu e vid. Este esența - de nedefinit - a fenomenelor învelite în materie. Spiritul”. (Aleea personalităților) Nimicnicia, această esență a esențelor, este abordată și tratată, însă, cu o extraordinară artă a contemplării. Cu o artă atât de subtilă
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
ei (“...realitatea cea mai ireală”, Avionul). Îi succedă încadrarea acesteia în convențiile literaturii, apoi identificarea referinței cu semnul, apoi subminarea și disoluția semnului, apoi întrezărirea iluziei, apoi nimicirea eului obiectiv și a celui subiectiv, apoi revelația neantului și (eventual) a vacuității. Astfel, se instituie un continuum, o egalitate sui-generis între realitate, limbaj și artă, totul fiind semn, volatil, existent și, deopotrivă, inexistent, în nulitatea absolută a lumii: „-N-ai încredere în literatură? Poți avea cea mai mare încredere în ea. E știința
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
Impulsul și conștiința artistică interacționează, așadar, la unison, fără greș. Încât ambianța imediată, fabula și tipologia, se preschimbă în artă instantaneu, fiindcă autoarea, instinctiv, dar, probabil, și programatic, nu privește lumea în sine și pentru sine, ci o proiectează pe vacuitate, pe propria-i absență. Iată ce declară, la un moment dat, devoalându-și, succint, poetica: „Evenimentele, personajele sunt atât de reale, încât trebuie ‘ascunse’. Și atunci, le povestesc și devin fictive... Ele sunt ficțiune, fiindcă se înscriu în convențiile literaturității”. Demolarea
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
la strategia dislocării defalcate pe caracteristici specifice”. Domeniul publicistic literar-cultural e abordat, tot în ideea de a identifica formule. George Arion urmărește „percutant, faptul crunt care opune amărâți și feroci zbătându-se pentru o bucățică de iluzie”; Vasile Dan obiectivează „vacuitatea echilibrului prezent”; Alexandru Firescu și Constantin Gheorghiu oferă „file de arhivă istorică și sentimentală”; interviurile lui Gabriel Stănescu „beneficiază de seducția confesiunilor ce izolează și decupează prin conjugare elementele definitorii ale fenomenului focalizat”. Subtitlurile sunt inspirate: Cuvinte în rate, Românii
Petre Ciobanu: Minotaurul şi floarea de crin / Minotaur and lily flower, de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/petre-ciobanu-minotaurul-si-floarea-de-crin-minotaur-and-lily-flower-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339579_a_340908]
-
logica paradoxurilor anulate, care vă caracterizează... Eugen DORCESCU: Poezia evocă ieșirea eului din iluzia timpului (a prezentului) și intrarea, revenirea lui, în eternitate, în ne-timp. Mirela-Ioana BORCHIN: În ne-timp și in-creat? Eugen DORCESCU: Poate. Există un asemenea continuum, vacuitatea, realitatea ultimă, bazală, unde evenimentele, fenomenele, sunt și reale, și, doar, posibile. Mirela-Ioana BORCHIN: Până unde ne duce, totuși, arhi-amintirea? Eugen DORCESCU: În cazul particular al poemului O arhi-amintire[3], până la scena de pe dale și la ceea ce a urmat. De
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mirela_ioana_borchin_1473749519.html [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
următoare negat. Eugen DORCESCU: Paradox. Paradoxos (gr. παράδοξος). Para - doxa. Paradoxuri față de gândirea uscată, aplatizată, secătuită, preluată, din om în om, din carte în carte, din generație în generație. Mirela-Ioana BORCHIN: Întrebarea e ce se află dincolo de acestea... Eugen DORCESCU: Vacuitatea. Libertatea. Iluminarea. Nirvana. El Shaddai. Adevăratele relații nu sunt cele convenționale, ci acelea întemeiate pe conștiința non-diferențierii, în esență, a indivizilor, a entităților. Mirela-Ioana BORCHIN: Să revenim la subiect. Am identificat două nuclee lexicale în lirica dorcesciană: ARHI-AMINTIREA și NIRVANA
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mirela_ioana_borchin_1473749519.html [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
eu-avatar, atât de veche în scrisul meu, consubstanțială acestuia, definitorie, în mare măsură, probează că s-a ajuns la experiența, măcar parțială, a eului relativ, a non-eului, a non-eului obiectiv, și a non-eului subiectiv, la intuiția vastității lor atotcuprinzătoare, la vacuitatea fericită, unde toate conviețuiesc. Mirela-Ioana BORCHIN: Eu încerc să procesez această componentă biografică a avatarurilor. Dar, în general, cititorul se oprește la text. Și la ceea ce recunoaște el drept creație. Eugen DORCESCU: Iată o împrejurare întru totul concretă, determinată empiric
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mirela_ioana_borchin_1473749519.html [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
că ne așteaptă neantul, că energia, continuumul conștiinței devin nimic! Mirela-Ioana BORCHIN: Sunteți atât de înfricoșător, și de blând, și de senin. Eugen DORCESCU: De ce înfricoșător? Mirela-Ioana BORCHIN: Pe mine mă sperie tot ce nu pot reprezenta... Perspectiva aceasta a vacuității, pe care mi-o sugerați, este imposibil de reprezentat. Ce va ieși din trupul meu? Eugen DORCESCU: Din trupul tău vei ieși tu, liberă, în lumina increată, în lumina „neapropiată”, vei ieși tu, cea adevărată. Nu vei mai ști ce
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mirela_ioana_borchin_1473749519.html [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
un act de creație. E.D.: Poezia evocă ieșirea eului din iluzia timpului (a prezentului) și intrarea, revenirea lui, în eternitate, în ne-timp. M.-I.B.: În ne-timp și in-creat? În stadiul pre-genezic? E.D.: Poate. Există un asemenea continuum, vacuitatea, realitatea ultimă, bazală, unde evenimentele sunt și reale și, doar, posibile. M.-I.B.: Până unde ne duce, totuși, arhi-amintirea? E.D.: În cazul particular al poemului O arhi-amintire (1), până la scena de pe dale și la ceea ce a urmat. De atunci
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452529323.html [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
secunda următoare negat. E.D.: Paradox. Paradoxos (gr. παράδοξος). Para - doxa. Paradoxuri față de gândirea uscată, aplatizată, secătuită, preluată, din om în om, din carte în carte, din generație în generație. M.-I.B.: Întrebarea e ce se află dincolo de acestea... E.D.: Vacuitatea. Libertatea. Iluminarea. Nirvana. El Shaddai. Adevăratele relații nu sunt acestea, cele convenționale, ci acelea întemeiate pe conștiința non-diferențierii fundamentale a indivizilor, a entităților. M.-I.B. Să revenim la subiect. Am identificat două nuclee lexicale în lirica dorcesciană: ARHI-AMINTIREA și
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452529323.html [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
eu-avatar, atât de veche în scrisul meu, consubstanțială acestuia, definitorie, în mare măsură, probează că s-a ajuns la experiența, măcar parțială, a eului relativ, a non-eului, a non-eului obiectiv, și a non-eului subiectiv, la intuția vastității lor atotcuprinzătoare, la vacuitatea fericită, unde toate conviețuiesc. M.-I.B.: Eu încerc să procesez această componentă biografică a avatarurilor. Dar, în general, cititorul se oprește la text. Și la ceea ce recunoaște el drept creație. E.D.: Iată o împrejurare întru totul concretă, determinată empiric
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452529323.html [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
așteaptă neantul, că energia, continuum-ul conștiinței devin nimic! M.-I.B.: Sunteți atât de înfricoșător, și de blând, și de convingător. E.D.: De ce înfricoșător? M.-I.B.: Pe mine mă sperie tot ce nu pot reprezenta... Perspectiva aceasta a vacuității, pe care mi-o sugerați, este imposibil de reprezentat. Ce va ieși din trupul meu? E.D.: Din trupul tău vei ieși tu, liberă, în lumina increată, în lumina “neapropiată”, vei ieși tu, cea adevărată. Nu vei mai ști ce este
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452529323.html [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
impactul acestei vești și al acestei pierderi, personajul are revelația punctului interior (“punctul despărțitor”), adică a zonei celei mai ascunse a eului, a tărâmului abisal, unde nu mai există dualitate, contradicție, unde nu mai dăinuie decât o sinonimie infinită, decât vacuitate. De acum înainte, eul devine altcineva: “Destinul îi jucase o farsă. Pusese, de la sine putere, un punct. Dar nu la capătul poveștii. Un punct interior. Sfredelitor. Nu o pauză. O împunsătură adâncă. Hăul. Punctul despărțitor” (italicele îi aparțin autoarei). Vom
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425959893.html [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]