18 matches
-
să-l jecmănim cum hoții ? Ca pe-o fântână în preajmă-i cu pocale Din aur pur cinstea curgând la vale Din care să bea întâi și-ntâi aleșii !? Arză-i-ar focu' de sub coama Pleșii Că ne aduse-n vaicăr și-ananghie Și tot plătim mari biruri pe prostie Măi, oameni, cum v-o fi chemând Tot implorând pierdurăm timp și ani Și sănătate multă socotită-n bani Cât să mai stăm pasivi și lamentând ? Ne spuserăm nevoia dar ne
BĂI, NEA. BADE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Bai_nea_bade_george_nicolae_podisor_1328857628.html [Corola-blog/BlogPost/346738_a_348067]
-
împărăția mea. Țăranii se privesc uimiți nepricepând nici o iotă din vorbele meșteșugite ale „boierului”. Acesta înapoiază pruncul femeii, apoi ridică de jos o lădiță. CONTELE DRACULA: Țineți! Aici aveți suficienți galbeni să-mi creșteți nepoțelul așa cum se cuvine. MOȘUL:(se vaicăre) Vai, dacă află conașul că avem aur ne atârnă în ștreang! CONTELE DRACULA: (zâmbește ironic) Fiți fără teamă! Voi discuta cu el ca-ntre prieteni! Bătrânul cu mâna tremurândă ia lădița de la conte. MOȘUL:(naiv) Va să zică sunteți rude!? CONTELE DRACULA
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iv_sc_ion_nalbitoru_1390815168.html [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
să-l jecmănim cum hoții ? Ca pe-o fântână în preajmă-i cu pocale Din aur pur cinstea curgând la vale Din care să bea întâi și-ntâi aleșii !? Arză-i-ar focu' de sub coama Pleșii Că ne aduse-n vaicăr și-ananghie Și tot plătim mari biruri pe prostie Măi, oameni, cum v-o fi chemând Tot implorând pierdurăm timp și ani Și sănătate multă socotită-n bani Cât să mai stăm pasivi și lamentând ? Citește mai mult Băi, nea
GEORGE NICOLAE PODIŞOR by http://confluente.ro/articole/george_nicolae_podi%C5%9For/canal [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
toțiiNu ca tezaur să-l jecmănim cum hoții ? Ca pe-o fântână în preajmă-i cu pocaleDin aur pur cinstea curgând la valeDin care să bea întâi și-ntâi aleșii !?Arză-i-ar focu' de sub coama PleșiiCă ne aduse-n vaicăr și-ananghieși tot plătim mari biruri pe prostieMăi, oameni, cum v-o fi chemândTot implorând pierdurăm timp și aniși sănătate multă socotită-n baniCât să mai stăm pasivi și lamentând ?... Abonare la articolele scrise de george nicolae podișor
GEORGE NICOLAE PODIŞOR by http://confluente.ro/articole/george_nicolae_podi%C5%9For/canal [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
reacționează la gândurile omului, noi de ce nu reacționăm corespunzător la ceea ce suntem supuși? Cât de idiot poate fi un om, fie el și ciobanul mioritic, pentru ca, aflând că urmează să fie ucis, el să nu facă altceva decât să se vaicăre? Literații să nu mă ia cu sensurile înalte ala acestei creații populare căci, ea nu decât un exemplu din multe altele care arată căt de bine ne pricepem noi, românii, la a ne da cu stângu’-n dreptu’, la a
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1433677170.html [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
avea o țâfnă cât Ceahlăul, pentru "credința nestatornică" a lui Vodă Ștefan. S-a dat înspre îngâmfatul de Mateiaș! " Nu poți sluji la doi stăpâni odată: și lui Dumnezeu și lui Mamona!" a orăcăit el. Iată-mă și "slugă"! se vaicăre Ștefan, de parcă l-ar fi apucat măseaua. S-a iscat o dihonie între Slăviții Palatini, se hărtănesc ca dulăii care au apucat același ciolan: "Care dintre ei e mai mare peste Ștefan și Moldova lui?" Ce-i de colea, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am bătut cu spade grele, cu scuturi și mai grele, cu buzdugane foarte grele! Înțeleg!... Da' să ne fugărească cu bolovani la spinare de-am scos limba de-un cot!... Pe mine unu' m-a cocoșat, m-a secat! se vaicăre el și mustețile îi fâlfâie în bătaia răsuflării gâfâite. Șendrea scoate din sacul său un bolovan de râu, îl cântărește în mâini și râde: Lasă bădie: nădușești cu folos! Ce folos?! Ce folos?! Până ne belesc turcii, ne belește Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
este. Dus la Suceava. Slobozit la Italia. Care rămas, dat fata frumos la el, moldovean făcut. Aista poruncit Măria mea! Jawohl! răcnește el pocnind din cărâmbi. Da' cu boambele celea cum fu, neamțule? îl scormonește Ștefan. Numa' doi galion! se vaicăre Herman. Numa' doi!... Kaputt! Jawohl, neamțule! îl bate Ștefan pe umăr, lăudându-l. Neamțu' tot neamț... Nuuu!!! Nu mai vin!!!... se aude un răcnet pe cărare. Un călugăr-cerșetor, bărbos, desculț, zdrențăros, se năpustește pe cărare, răcnind: Turcii nu vin!!!... Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai mult rău ca o năvălire barbară... Am rămas bolnavi, dezbinați, înrăiți, săraci și mai cu osebire sleiți sufletește, de nici în ziua de astăzi nu ne-am dezmeticit bine. Am nădăjduit că nevolnicia și greutățile o să ne unească, se vaicăre Vlaicu. Uneori ne-o facem cu mâna noastră. Oare trebuie să se cutremure pământul au să dea dușmanul în țară, ca să lăsăm capra vecinului și să ne dăm mâna? Și acel "Lasă, că nu dau turcii!"... "Lasă" aista mă scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apărat! se repede Tăutu să nu i-o ia înainte Duma. Într-adevăr, un amănunt deloc de neglijat într-o bătălie, dar n-ajunge... Ștefan nu spune ce-ar mai trebui. Cu pacea ce facem? insistă Stanciu. Ce facem? se vaicăre Juga. Ne-or prăpădi osmanlâii. Turcii sunt mulți, ca năsipu' mării... Să cădem la învoială... Mai dăm noi, mai lasă ei... Pace să avem. Să ne rugăm de pace. Scuipă-ți în sân! îi propune Luca Arbure. Ne tăiem jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nume, fără nume, spălate de ploi și de veacuri. Mormintele-s năpădite de bozii și bălării; miroase greu a ierburi și a mucegai. Și, pentru ca miezul nopții în țintirim să fie cu totul și cu totul sinistru, o cucuvaie se vaicăre pe ruinele unei bisericuțe din care n-au rămas decât zdrențele câtorva ziduri... De-ți rânjește Vodă, rămâi damblagiu și pe ceea lume, îl încredințează boier Negrilă, hlizindu-se cu dinții săi de cal. Doamne-ferește! se crucește Cupcici căutând Răsăritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sân. Isaia aista-i uns cu toate alifiile, știe el cum să-l ia... Da' șezi în cur, boier Cupcici, e cu așteptare și Alexa se înghesuie să-i facă loc. Aoleooo! Parcă pot?! Curu' meu e-o rană! se vaicăre Cupcici plângându-și de milă. Dumnezeule! Ce-am pătimit!... Să vedeți! La "Întrecerile voinicești" de răs-duminică, că Păgânu' nici Ziua Domnului n-o cinstește -, mă luptam cu spada, ca un leu mă luptam de-mi dăduse și borșu' pe nas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Chestia aiasta cu salcia mă și furnică pe șira spinării! Ține-ți-vă firea, spune Alexa cu calm. Isaia, știe el ce face. E uns cu toate alifiile. Un răstimp, se lasă tăcere și, parcă, cucuvaia din schitul părăsit se vaicăre și cobește și mai sinistru, înfiorându-i cu gânduri rău prevestitoare... Da' Isaia nu mai vine, bre? Să jurăm ce avem de jurat și să plecăm pe la cășile noastre, insistă Cupcici. Negrilă schimbă vorba, pentru că îi păcănea în urechi cuvântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu brutalitate. Vorba e să ne recâștigăm drepturile, averile, puterea furată! Mai rău ca acum nici că se poate! Ne luăm puterea înapoi! îi ține isonul Cupcici. Destul ne-a prigonit Satana! răbufnește Negrilă. Destul ne-a despuiat Nelegiuitu'! se vaicăre Cupcici. Destul am jucat țonțoroiul după cum ne-a cântat Diavolu' blond! spune Isaia scuipând cu scârbă. Și-i lingem încă dreapta ce ne lovește!... Și ce frumusețe de barbă mi-am tăiat pentru că Măriei sale nu-i prea plăceau "bărboșii"! se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nesiliți de nimeni... Dați, că mare va fi răsplata voastră în Ceruri"... Procletu'! Mișelu'! Fariseu'! răbufnește el cu ură. De haram ni s-o alege agoniseala de-o viață! La sapă de lemn om ajunge! Cum îl rabdă inima?! se vaicăre Cupcici scobindu-se în nas. Uite că-l rabdă! Colac peste pupăză, ne-a vândut papistășimii; sapă la rădăcina pravoslavnicei noastre credințe! A ridicat episcopie catolică la Baia, îl acuză Isaia. Umblă să ne piardă! spumegă Negrilă. A boierit golănimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Chiar vin?!?!... exclamă Ștefan întunecându-se și se repede să-l susțină îmbrățișându-l să nu cadă. S-au pornit?!?! Vi... vin?... gângăvesc gurile boierilor ce tot erau căscate, că râdeau. Gherasim își trage sufletul și, mucalit, începe să se vaicăre: Du... Dumnezeule!... Într-un galop... Câți cai ai mai crăpat? i-o retează Ștefan. Hai las-o! Vorbește! Vin! Vin, Măria ta! S-au pornit! Vin cu toată puterea Împărăției! Mă așteptam, șoptește Ștefan, alb, rece. În zorii zilei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bocceluța sa, s-au oprit să caște gura la ciorovăială. Oameni buni! îi ia Savastița, martori: Uitați-vă la el, hodorogu', viteazu' vitejilor, rezbel îi trebuie?! Abia-și trage bășinile de prăpădit ce-i. Cât îi nopticica de mare, se vaicăre că-l doare ici, că-l doare colo și mă pune să-l calc! Moartea-l cată acasă și el o găsește la rezbel! Nu-ți ajunge cât te-or străpuns, cât te-or tăiat varvarii?! se pune ea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan ca ars, uluit de ce auzise, dar nu pricepea. Slo.. slo... slobozenie, mormăie voci înăbușite în căciulă. Să vă slobozesc?!?! De la oaste?!?!... strigă Ștefan, vânăt, cu fălcile încleștate de îi zvâcnea sângele în creieri. Ta... tarii!... Tatarii, Doamne!... Tatarii!... se vaicăre ei prinzând limbă. Ne ucid pruncii, Măria ta! glăsuiește careva din mulțime, cu glasul înecat în lacrimi. Ne batjocoresc, ne pângăresc muierile!... Le... le duc în robie!... Ne pun foc!... Și... și nimeni nu-i apără!... Nimeni!... Ștefan fierbe, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]