196 matches
-
dintre cele două cărți de poezie sunt enorme și toate în defavoarea acestei autoare. Dacă Vasile Gârneț scrie inteligent, postmodern, cu feeling actual, Valeria Grosu abordează teme creștine cu îngeri, pustnici și toposuri biblice într-un limbaj cam arhaic ( odraslă, ungher, vaier, a jindui, a vădi, prihană etc.), amestecând un expresionism de tip blagian, de pildă, cu un ermetism timid, prea puțin cristalizat, fără o concepție clară, chiar dacă există în carte o Ars poetica: "Ne-am întrebat fiecare: ce este, ce-o
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
că jocul e transparent, dar tocmai ștafeta la vedere, dinspre text spre subsol și-napoi, transformă jurnalul unui solitar, cu prieteni puțini și pasiuni - culturale - multe într-un document, în felul lui, de generație. Din care nu lipsește, ca ecou, vaierul timpului: "Doamna T., o bătrînă slabă și uscată, prietenă de-a lui Enescu (făcea muzică în casa ei), își împarte biblioteca (,M-au costat o avere. N-aș vrea să le găsească. Imaginați-vă că le ard! Vă dați seama
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
și vorbește de parc-ar citi ascultă ca un duhovnic și vorbește ca un parlagiu duhovnic și povestaș neîntrecut deopotrivă ce mai - e definiția însăși a ambiguității xxx la Răsărit tremurul la Apus cutremurul la început verbul divin la sfârșit vaier și suspin negre amare și nenumărate postiri dulci străvechi și enigmatice rostiri căderile mele-n abis au devenit - zice estetul -fastuoase călătorii în cer încetul cu încetul iar de când femeia zilelor și nopților mele m-a părăsit caut preajma drepților
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
marea dramă universală: "în paginile acestea, găsite în fața unui mort, războiul nostru, prea bogat în dureri, e mai mult decât un laitmotiv sforăitor. Nu i se văd zvârcolirile muiate în bălți de sânge, nu i se aud fanfarele eroice, nici vaierele de doliu, dar i se simt pretutindeni palpitațiile vijelioase, atotcuprinzătoare. Trece peste om, îl calcă în picioare, i se încuibează în inimă, îl stăpânește și, în cele din urmă, îl aruncă în ocna morții". Lectura morală a ficțiunii Povestirea sau
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
apă se joacă pescărușii. II Un animal marin cu părul despletit a ieșit s-adulmece fumul de pește. III Deasupra valurilor țărmu-și întinde palma fierbinte ca orice binecuvîntare. Vară tîrzie Foșnind prin porumb fără umbre ochiul gol al după-amiezii. Octombrie Vaierul ploii - culcușul de frunze - un melc dospindu-și tristețea.
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/13167_a_14492]
-
cenușa uitărilor scrisă’n curgerea vremii se-așterne asemenea unui lințoliu pe neliniștea firii nici un ochi nu mai știe vedenia timpului ce-a sfârtecat și-a ars în focuri sălbatice măduva veacului nu mai sună în nici un auz urma adâncă vaierul deznădejdii strigate neamintirea strivește văzduhul și gândul cresc asupră-ne uitările troienele cenușei în pulberea căreia tresare rădăcina crinului negru ce ne despică ființa La răspântii cărările se desfoaie despărțindu-mi pașii și temerea încotro va să caut trecerea străluminată
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
să pornească la orele șapte fix. Oare se strînseseră toți! Ar fi fost o rușine să fie nevoit să anunțe dezertori. Cu treizeci de secunde înainte de momentul stabilit, ieși din școală. La vederea lui se iscă murmur și agitație, un vaier ușor al femeilor. Înțepenit în fața mulțimii pestrițe nu putu să zică decît: "V-aliniați". Simțea că se sufocă, de parcă ar fi fost silit să-și înghită mărul lui Adam. Se puse în frunte și, pornind, auzi strigătul gîtuit de lacrimi
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
bagajul meu afectiv, indiferent pe ce meridian mă vor duce căutările mele: Mirosul de fan proaspăt cosit pe dealurile din jurul Lereștiului, sătul bunicului meu din partea mamei, care m-a învățat să iubesc drumețiile, trezitul de dimineață și ceaiul de plante. Vaierul bine temperat al clopotelor și fugă ciocanelor pe toaca de lemn într-o dimineață de duminică într-un sat de munte. Parada porților de lemn și a caselor monument pe portativul drumului principal din Viscri, Saschiz, Biertan. Liniștea tămăduitoare cu
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]
-
a ținut Noaptea Sfântului Bartolomeu/ cât va mai ține ea// singur în Noaptea Sfântului Bartolomeu nu poți fi/ pe hârtie urmele nopții sunt neconcludente" Repetarea obsedantă a întrebării, în diverse variante, aduce aminte nu atât de un interogatoriu, cât de vaierul cuiva rămas singur într-un loc pustiu. Instanța supremă, care judecă, inflexibilă, delictul de neintervenție, de neacordare de ajutor unor semeni aflați în primejdie este chiar conștiința celui vinovat. Ea aplică loviturile de bici ale remușcării, și tot ea este
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
de pulsații pure, fără nici o umplutură), după cum acest gest însuși înfruntă blazarea, stare existențială așijderea suverană: "Strînsoarea gazdei, conducîndu-mi, fără poticniri, pașii, prin desișul petrecerii, din care se dezlipesc, la mici intervale, ca-n benzile sonore ce-nsoțesc imagini din junglă, vaiere și piuituri, hîrșcîieli și foșnete, îmi face bine, e o strînsoare de menghină gata să-mi oprească sîngele deasupra cotului, dar convingătoare în agresivitatea ei, cu atît mai mult cu cît vine de la acest nabab atît de faimos și de
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
îndrepte zodia,/ Rostul ce s-a voit tămăduitor al plăgilor Tăriei,/ Stăruind să oprească lucrarea otrăvii ce șerpuia/ Spre inima lumilor./ Nu te va mai cerceta nicicînd sila nesfîrșită,/ Scîrba de a te folosi de verbul semenilor/ Puneai mai presus vaierul huhurezului/ Bolboroseala vulcanilor noroioși, lătratul șacalilor)./ Virtuți ale descumpănirii: grija neîntreruptă/ Pentru propria-ți tortură, mîndria geamătului,/ Toate lucrînd întru desăvîrșirea pierzaniei tale" (Renunțarea la har). Revelația "pierzaniei" alcătuiește miza acestor trăiri sterile, extazul lor blestemat, rodul lor înscris într-
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
inspirație pentru Iorga. Tonul imperativ al istoricului cugetător în subtilități literare și filosofice face ca ideea întregului enunț să se desprindă dintr-un tragic asumat. Poemul eminescian, cu inegalabilul vers - „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”, rămâne un cutremurător vaier de iubire neîmplinită. La Eminescu, trei forme verbale derivate de la a crede, a învăța, a muri, însoțite de un adverb de timp - vreodată, impun un univers al meditației pe marginea acelui shakespearean a fi sau a nu fi. Cugetarea pune
Permanenta revelaţie a cugetărilor savantului Nicolae Iorga. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
mult prea devreme. Rămăsese singur și toată tristețea lumii își făcuse cuibar în sufletul lui cotrobăind cu degetele ei noduroase în sipetul cu amintiri. Picioarele i se păreau atât de grele că oftă lung dar oftatul lui se pierdu în vaierul vântului. Un fior rece îi trecu pe șira spinării de parcă moartea s-ar fi atins de el. Zâmbi. Poate că totuși se vor întâlni... Începu din nou să meargă cu gândul rătăcind în amintiri. Toamna îl însoțea la fel de posomorâtă. O
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
zilei A pus drujbele pe pădurile Almăjului. Sub fierul necruțător cad gemând, Ca niște ostași bătrâni, Ce au apărat satele de turci, de nemți și de ruși Cad secerați de mâna lacomă a veneticului Stejarii, fagii, ulmii, fala pădurii. În vaierul lor plâng strămoșii și se frânge un neam. Doina Cântecul acesta vine din adâncurile pământului și din tăriile cerului. Din Învolburarea apelor Din stihiile furtunii Îmi pătrunde simțurile, Se strecoară În fibra ființei mele tulbură, trezește un dor de necuprins
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
O să-i facă rău, se alarmă bătrâna. Doamne, se-ngrozi Cerboaica. Asta ne mai trebuia! Ce facem cu el? Străinul se scutură ca sub o izbitură primită prin pământ. Fața i se schimonosi. Scoase un țipăt ușor, urmat de-un vaier prelung și se chirci cu mâinile la burtă. Mamă! Repede! Ce are? I s-a făcut rău. Acu-i acu! Ce ne facem? Uite-l că leșină! Fugi! Unde să fug? În oraș, ce mai stai? Adă un doctor... De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sete neistovită de cele două necuprinsuri. În Melancolie perspectivele se adâncesc în trepte, în cercuri de rezonanță succesive. De la perspectiva selenară inițială, se trece la priveliștea clar obscură tulburătoare în care "biserica-n ruină" este ecoul spiritual și vocalic al vaierului, al aiuritului de jale (de aceea s-a utilizat un hemistih), se continuă apoi pe dimensiunea timpului prin mișcarea monotonă neîntreruptă pe care o fac greierul și cariul, pentru a se pierde într-un indefinit foarte îndepărtat, acela al timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eram un ochi de apă răzlețit ce-n gheață strălucea murdar. de ce așa un frig hain ca în armură mă-ngropa? un sunet moale, dureros, pe spate-mi luneca, vibrându-mi măduva din os. departe, în viscol, gândurile troienite în vaier: poate că nu mai sunt, scânceau abia auzit, sunt oare frigul ițindu-se alb? și am simțit flacăra lui, în mine făcându-și culcuș, ca o plantă cu rădăcina tăiată. umbra din cuvânt dimineață cu gât subțire și melancolic de lebădă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pietrei are sămânță de lună, sămânță de soare. uneori, e verde și doare, neliniștit, adună în sine misterul marelui bum din care ea vine, tot vine și nu se trădează. miezul pietrei e un ochi treaz, cu privirea întoarsă, un vaier, un hohot de râs, un suflet ce visează, o lumină nevăzută, nestinsă, o bucurie închisă cu lacăte, răsucite ca melcul, de timpi ce-au trecut peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite. umbra, grațioasă și vie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
21 tot aurul 22 muzici 23 în legea lor 24 florile de peste zi 25 trecătoare, moartea 26 dimineți cu nor 27 lecția vieții 28 balsamul luminii 29 musca și păianjenul 30 drogați 32 în dodii 33 întrebări 36 liniștea 37 vaier 38 umbra din cuvânt 39 floarea soarelui 40 iubire 41 zile de februarie 42 întunericul 43 amuleta 44 pasărea cu o singură aripă 45 vântul de sud 46 umbra îngropată 47 menirea cuvintelor 48 pasărea măiastră 49 dorința 51 stafie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
tău și te ridică la suprafață, așteptarea ta te salvează. șase în al patrulea loc: pici în groapa cu sânge străveziu de cârtițe-care-dansează oribil, aluneci de pe scara grădinii suspendate a dragostei tale în scorbura cu sânge de vietăți subpământene, auzi vaiere și vezi carne tăiată, artere retezate cu gheara lui arhimede, ieși iute din mina asta de măcel, te agăți cu mâinile de treapta de jos a scării grădinii tale suspendate, care se ridică precum un balon încălzit, te trage din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lăcașelor de cult, În cimitire Cel de Sus ne supraveghează faptele. Una extrem de consecventă trebuie să fie ajutorul dat aproapelui. Și cum, asociațiile de binefacere, cele care rulează sume mari de bani ,,ân scopuri caritabile,, nu pot acoperi tot acest vaier uman, rămân ,,pe dinafară,, , acei dezmoșteniți a căror existență turbure și Îndârjire În cerșit sunt un spectacol obișnuit al orașelor. Transferați dintr-odată Într-o societate normală, În care apa, căldura caloriferului și mâncarea nu ar mai fi o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Burgundia mediu, un Chambertin din 1923, pe care să-l bea lângă friptura de vițel, deși știa că să cumperi un vin bun Înseamnă bani aruncați, pentru că nici un buchet nu putea supraviețui continuei trepidații. În tot lungul vagonului scâncetul și vaierul sticlăriei scuturate deveni audibil În timp ce expresul se Îndrepta cu toată viteza spre Köln. Cât ținu primul pahar, Myatt se gândi iar la Stein, care aștepta sosirea lui În Constantinopol cu viclenie sau cu disperare. Va vinde totul dacă va primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
negri, subțiri, foșnitori, înalți, doi plopi pe care îi pusese cu mîna lui și se bucurase că îi văzuse crescînd sub ochii lui, dar în primăvară a trebuit să-i taie. Fusese o săptămînă cu vînt și plopii scoteau un vaier, un foșnet atît de omenesc și de neliniștitor, încît n-a mai putut suporta și a dat ordin să fie tăiați. Mai în fiecare dimineață se ducea la fereastră să vadă petele alburii, rotunde, ale trunchiurilor retezate ca doi bănuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Karl despre filozofii antici și s-a simțit ca un Învățăcel ori ca un scrib la picioarele unui predicator electronic. Liniștea era aproape desăvârșită, iar la radio nu era nici măcar fâșâitul dintre programe. În depărtare plângea un copil, un vaier subțire și Între tăiat, altfel mahalaua din jur era scufundată În tăcere. Lui Adam i-a trecut prin minte că radioul putea să aibă o pană chiar În momentul acela crucial. și a ținut respirația. Nimeni nu se mișca. Deodată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
simț al proprietății acut. Carmina și-o imagină pe cealaltă soție a lui Dimitrie, dimineața, cum deschide ochii albaștri cu un fel de greutate, cum coboară din pat și înaintează precaut spre fereastră, înlătură draperia și se sperie singură de vaierul inelelor pe vergeaua metalică. La ora aceea, Dimitrie era de multă vreme pe câmp, ea rămânea acasă cu temerile ei, îi era frică se singurătate, de ziua de 13, de moarte, de vânt, de ploaia puternică, de urletul câinelui, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]