201 matches
-
Explozii de bucurie pe de o parte și un vaier pe celelalte părți, datorită rezultatelor alegerilor locale. Fericiți unii, supărați toți ceilalți, pentru un rezultat pe care numai cine nu e interesat de treburile publice nu îl știa deja. În vâltoarea împărțirii vinovățiilor s-a aruncat și numele societății civile
„Nu candidez la nimic. Eu fac politică în fiecare zi. Cresc copii care nu o să voteze niciodată idioţi” by https://republica.ro/znu-candidez-la-nimic-eu-fac-politica-in-fiecare-zi-cresc-copii-care-nu-o-sa-voteze-niciodata-idioti-discursul [Corola-blog/BlogPost/338193_a_339522]
-
În stofa timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși. Era amorul nevăzut de greu, În beznă, sclipea o Afrodită, Ea dispărea, pălind de dorul tău, Și în ninsoarea nopții era sfântă. Se întregea cu scrisul meu, Pierea atunci și vaierul lunatic, Cum piere noaptea într- un hău, Adulmecând sărutul tantric. În finitudini stele reci îmi zbor, Captive sfere prins- au zelul Însomnoratului, ce ești, cu mult fior- La tine mi- am uitat penelul. Era o noapte, ca de piatră- Deasupra
STELELE- MI CĂDEAU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1471025728.html [Corola-blog/BlogPost/366309_a_367638]
-
Literatura > Beletristica > ÎN NOAPTEA ASTA Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2048 din 09 august 2016 Toate Articolele Autorului În noaptea asta În noaptea asta urlă vântu-n mine Iar vârcolacii mi-au mușcat din oase Și nu e nimeni vaierul s-aline Iar rănile-s adânci și-s dureroase... În noapte tot pândesc să iasă luna Să îmi trimită leacuri de durere, Da’-n cerul greu agită nori furtuna Iar stropii lor mă ard a tămâiere. Doar astrul nopții mi-
ÎN NOAPTEA ASTA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1470765427.html [Corola-blog/BlogPost/365217_a_366546]
-
cu un păstos “bine temperat” (Strada Cosmos), dintr-o dezinvoltă “denunțare” a propriului bovarism (Mod de întrebuințare) sau din câteva stranii enunțuri metaforice divergente, foarte concrete, închegând același stil adeseori ambiguu și “neglijent” care o particularizează (Pelerin): “Pasăre fenix fără vaier dă stingerea/ Cine stoarce tăcerile decât cel uitat/ de lumina-n cuiele foamei de sine/ Nu scânci, privește, afară-i lumina/ nespânzurată/ Singurătatea treiera-ntunecimile pieptului/ Clopote albe, trase de vânt ca de viață/își cultivă sforile tari/ Ca pe
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Victor_felea_jubilatia_trairii.html [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
ploaia de flăcări și plumb escortată de spiritele negre-n alaiuri cu ochi de nebuni și ciocuri de hidre, hrănind iluziile unui zeu păgân, cu jertfe de sânge, de carne și scrum. Păsări negre de pradă, împânzesc nopțile senine cu vaier prelung, ochii șerpilor dorind să-nlănțuie hipnotic, sufletul lumii în temnițele tenebrelor. Cad laolaltă copiii pământului și păsările morții în plasa păianjenului în inimi curge prin venele timpului venin de văduve negre și năvălesc torenți de teroare. Referință Bibliografică: SUB
SUB ASEDIUL TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1462397491.html [Corola-blog/BlogPost/378842_a_380171]
-
din caier Și-i risipește-n seri și în amiezi, Tu, aripa-n lumină ți-o așezi, Eu, înc-o dat’ cu gerul mă încaier. Dar cade toamna iar între zăpezi Și păsările împietresc în aer, Așa se mai aude stinsul vaier De ciute, de mioare și de iezi. Începe iarna iarăși fără cerb, Cum primăvara fără de magnolii, Măreț nu mai e frigul, doar acerb Și umbre lasă pe nămeți, de dolii. Rămâne iar cuvântul fără verb, S-a dus să se-
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1452534062.html [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
în poezia bacoviană, devin uneori sursa plăcerii: "Tălăngile, trist,/ Tot sună dogit.../ Și tare-i târziu,/ Și n-am mai murit... ("Pastel"). Echivalentele toamnei sunt memorabile mai ales prin modulațiile sonore "bucium", "târție", "răgete", "sună dogit", care converg spre un vaier cosmic dezlănțuit. Prezența sinesteziilor se afirmă în această poezie descriptivă, elementele vizuale ale pastelului fiind transpuse în analogii auditive ce stârnesc plăceri, volens nolens, relația poet-societate implică nu rămânerea nemijlocită la fenomenul senzorial, care poate fi dorit și gustat ca
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia.html [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
tălpi Inspirata Tripletă. Timpul trece și distanța dintre Ultimul Far și mărșăluitori se micșorează. Deodată, firava lumină dispare total. Cenușiul devine aproape negru și material. Protezele încremenesc. Teama planează demențial deasupra gloatei. Apoi, antrenate de o groază totală, scoțând un vaier prelung, protezele se aruncă într-un ultim asalt, rostogolindu-se unele peste altele în gura larg căscată a Nelimitatei Crevase, care le înghite horcăind abisal. Pe întinsa Câmpie a Tăcerii, uriașul spațiu plumburiu nu mai este tulburat de nimic. Doar
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ion_iancu_vale_marsul_suicidar_al_pro_ion_iancu_vale_1343037142.html [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
mototolita a orașului, locuitorii în majoritate nu-și lepădaseră “dulcile lentori” ale somnolentei, nu se dumiriseră asupra iureșului unei munci încă patriarhale cătrănita zilnic de soarele arzător și nici nu se dedară în cea mai mare parte activităților curente ... Un vaier prelung, o “mugitura” demențiala și fără asemănare din adâncuri țintuiește timpul și devastează spațiul, timpanele oamenilor asurzesc de-a binelea, ecoul amplificat în megafofoanele nevăzute ale aerului rătăcește de-a valma vituperând totul, toate hăurile și toate zările pământului se
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 by http://confluente.ro/_palitura_cosmica_din_1906_din_san_francisco.html [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
m-am trezit când ai început a sufla în oala aceea. Doamne, înghețasem de spaimă. Nu te mai recunoșteam...parcă erai de pe alt tărâm. - De ce spui asta, Ioane? - Păi...am înghețat de frică la auzul acelor sunete neobișnuite. Erau plânsete, vaiere înfiorătoare, urlete, chelălăit sumbru...Țineai oala la gură și nu te mai opreai. Am strigat să încetezi, dar nu m-ai auzit. Chipul îți era transfigurat, iar ochii îți luceau sălbatic...Erai de nerecunoscut, unchiule. N-am povestit nimănui până
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1482384544.html [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
-i o balanță Între rele și-ntre bune! O lumină sfâșiată De imperiile nopții Se prelinge-ndoliată Peste marginile sorții. Flăcări mistuie adâncul Care sprijină zidirea, Cerurile-și cheamă Pruncul Să salveze omenirea. Nori acoperă apusul, Răsăritul se aprinde, Numai vaierul și plânsul Fața lumii o cuprinde. Însoțită de erinii Se coboară iar Nemesis Slobozind din cer dihonii Printre fiii lui Adonis! Fâlfâiri de aripi ciunte, Îngeri decăzuți din drepturi Trec peste alaiuri frânte În vâltorile de cețuri. Tot înaltul și
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 by http://confluente.ro/costica_nechita_1461000251.html [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
trec nopțile ca fumul, Dar și visele știu drumul, Mă cunoaște iarba mută, Gropile mă împrumută, mi-am lipit urechea , na-te, de tine, singurătate, tu, femeie goală-ntreagă, ne iubim fără de șagă, precum păsările-n aer, precum fiarele în vaier, iar apoi pustiu, pustiu, mai iubesc, o spun oricui, iar oricine nu e nimeni, fiecare face filme, zilele se duc , ne scapă, iarba a căzut tăiată, morții se ridică-n coate și ne strigă - apă, apă! BORIS MARIAN Referință Bibliografică
DIN CRONICI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 by http://confluente.ro/Din_cronici_boris_mehr_1393738660.html [Corola-blog/BlogPost/341311_a_342640]
-
stau pe vine, mă ridic și mă uit în urma balaurului. Buruienile din grădină, pe unde trecuse jivina erau culcate la pământ de-o parte și de alta de puteai trece cu cotiga pe urmele lăsate, așa era de late. Un vaier îngrozit se ridică în încăpere. Nimeni nu mai știa ce este o cotigă, deci moșul nu mințea! După clipa de năuceală, începură discuțiile bine monitorizate de moș care, din când în când, răspundea unor întrebări adăugând și alte amănunte, dar
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1411661555.html [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
stau pe vine, mă ridic și mă uit în urma balaurului. Buruienile din grădină, pe unde trecuse jivina erau culcate la pământ de-o parte și de alta de puteai trece cu cotiga pe urmele lăsate, așa era de late.Un vaier îngrozit se ridică în încăpere. Nimeni nu mai știa ce este o cotigă, deci moșul nu mințea! După clipa de năuceală, începură discuțiile bine monitorizate de moș care, din când în când, răspundea unor întrebări adăugând și alte amănunte, dar
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1411661555.html [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > BOLTA VERDE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Adânc apasă griul desfrunzirii, Pe siluete sprijinite-n aer. Valsând stângaci pe-al vânturilor vaier, Pădurea-și cată, primăvara, mirii. Atârnă muguri, mărțișoare-n ceață, Lumini cerșind din răsărituri oarbe, Din frunze ninse-n giulgiuri, seve soarbe Ca mic dejun în trista dimineață. Căldura va picta în toată verde, O nouă boltă, o umbrelă-n
BOLTA VERDE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1430026546.html [Corola-blog/BlogPost/353912_a_355241]
-
vrea să-i mai rabde. Nici cerul nu este mai prejos. Totul este luminat ca în plină zi, vuietul este de-a dreptul înfricoșător până ce totul se potolește și mijirea nopții revine, nu înainte de a se petrece ceva straniu : un vaier venind ca de pretutindeni se aude... - Mă duc! Mă duc să văd ce s-a întâmplat... - Unde te duci ? - Acolo ! - Acolo unde ? - Găsesc eu ! Mitru nu mai insistă. Știe că, oricum, Albert va face tot ce crede el de cuviință
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1480325620.html [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
nou mânia cerului și, mai ales, a pământului. * Trei benzi de circulație de pe bulevardul Armata Poporului cât și cele două căi de rulare a tramvaielor sunt blocate complet de dărâmături. În mintea lui Albert îi răsună, în mod repetat, acel vaier auzit mai devreme din pragul casei lui încrâncenându-l. Își dă seama că între dărâmături sunt trupuri și suflete zdrobite. Locatarii blocului frânt, prăbușit nefiresc, cei care au reușit să iasă la timp dintre așa numiții „pereți din beton armat
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1480325620.html [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
nopți violetă În ochii mei plângea culoarea Și numai luna indiscretă Pe cer își etala mirarea! Căci din a lumii frumusețe M-am pricopsit doar cu durerea... Când mor dorințele-ndrăznețe Visările își pierd puterea. Iar din al undelor trist vaier Izvoru-mi poartă-n piept suspinul, Când vântul nemilos din caier Le toarce șoaptelor veninul. Pe-a vieții neștiută cale Am tot umblat cu pași mărunți Și-am adunat atâta jale, De-aș ridica din ea doi munți. Și nimeni n-
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1465080121.html [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
mult prea devreme. Rămăsese singur și toată tristețea lumii își făcuse cuibar în sufletul lui cotrobăind cu degetele ei noduroase în sipetul cu amintiri. Picioarele i se păreau atât de grele că oftă lung dar oftatul lui se pierdu în vaierul vântului. Un fior rece îi trecu pe șira spinării de parcă moartea s-ar fi atins de el. Zâmbi. Poate că totuși se vor întâlni... Începu din nou să meargă cu gândul rătăcind în amintiri. Toamna îl însoțea la fel de posomorâtă. O
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1444746468.html [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
METEORIȚII (Dedicată cu drag poeților de ieri, de azi, căci pot fi speranțele noastre de mâine - CPB) Cu trene lungi de flăcări, plonjând în foc de aer, Chemați de gravitații în zbor halucinant, Pe ruguri vii de fulger, cutremurate-n vaier, Fărâmă-ți fac din trupuri și praf de diamant. Din astre-ndepărtate nălucile-s desprinse, Nu le-a plăcut plutirea de anonimi piloți; O clipă ard în flăcări prin hăurile-ntinse, Dar scurta lor lumină ne-ncântă și-o văd
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
război se pedepsește cu împușcarea pe loc! Domnu’ inginer, venise răspunsul lui Echim, cănd s-o iscă iadul pe pământ, cocoșii numai de evadarea voastră n-o să poarte grijă! În acel moment, aproape simultan, sirenele din oraș își începuseră prelungul vaier prevestitor de moarte. (Fragment din românul Întoarcerea din larg) Referință Bibliografica: Lagărul / Dan Florița Seracin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 228, Anul I, 16 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Lagarul.html [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
glas contele Dracula. Vocea sa cavernoasă reverberă în bolțile înalte, cu arcade gotice, ale criptei, lumânările negre își fâlfâiră flăcările, iar din tavan căzură fleașcă, pe pardoseala de piatră, câțiva lilieci. Erau morți. Infarct! Întunecata adunare fu străbătută de un vaier prelung și lugubru. Contele îi privi pe sub uriașele sprâncenele albe și continuă, cu vădită tristețe: - Bă, moartea-i cât capra pe noi, fiindcă nenorociții ăștia de oameni, ființele astea vulgare și josnice, acești troglodiți cărora noi le-am furnizat cultură
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400345696.html [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
mai rămas nimic fără pată, când negrul meu cer în sine retras o stea nu-mi arată. ******* Un înger de lut, un altul de foc și unul de aer privesc în trecut spre al meu noroc și plâng triști,în vaier. Anatol Covali Referință Bibliografică: Țăndări violete / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1607, Anul V, 26 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ŢĂNDĂRI VIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1432664620.html [Corola-blog/BlogPost/343298_a_344627]
-
vrea să-i mai rabde. Nici cerul nu este mai prejos. Totul este luminat ca în plină zi, vuietul este de-a dreptul înfricoșător până ce totul se potolește și mijirea nopții revine, nu înainte de a se petrece ceva straniu : un vaier venind ca de pretutindeni se aude... - Mă duc! Mă duc să văd ce s-a întâmplat... - Unde te duci ? - Acolo ! - Acolo unde ? - Găsesc eu ! Mitru nu mai insistă. Știe că, oricum, Albert va face tot ce crede el de cuviință
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1472120970.html [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
nou mânia cerului și, mai ales, a pământului. * Trei benzi de circulație de pe bulevardul Armata Poporului cât și cele două căi de rulare a tramvaielor sunt blocate complet de dărâmături. În mintea lui Albert îi răsună, în mod repetat, acel vaier auzit mai devreme din pragul casei lui încrâncenându-l. Își dă seama că între dărâmături sunt trupuri și suflete zdrobite. Locatarii blocului frânt, prăbușit nefiresc, cei care au reușit să iasă la timp dintre așa numiții „pereți din beton armat
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1472120970.html [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]