201 matches
-
se lasă obsedat de sentimentul dragostei, acesta fiindu-i ca un stimulent real al existenței: „Pe străzi înoroite te caut fără rost,/ Ceața mă îneacă într-un ocean de aer,/ Trec prin anotimpul, nedefinit, anost.../ Ascult materia cum picură a vaier!”(Clipa de amor). Pe când Ion Rotaru ne vorbește despre Florin Iordache astfel: “Încă din citirea poeziilor și prozelor sale de la diferite cenacluri din Capitală ne putem da seama de talentul dramaturgului manifestat în volumul “Teatrul politic” unde vine să contrazică
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/galina_martea_1491906925.html [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
părea că se-adunase Pe trupul meu, inert și-nvinețit. Din ochi lumina mi se răsturnase, Cerul mi-era de umbre îmbâcsit... Tot ce voiam era un bob de aer. Sub duna albă-abia mai respiram Dar n-așteptam minuni și niciun vaier Din pieptul meu zdrobit nu mai scoteam Îmi așteptam sfârșitul prinsă-n lațul Acestui cuarț cu irizări de rai. N-aveam habar că îți rupsesei lanțul Și-n orice cuib de vânt mă căutai Rupând la rând petale de furtună
DIN VIS ÎN VIS de AURA POPA în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aura_popa_1396792095.html [Corola-blog/BlogPost/347756_a_349085]
-
violet specific, cu totul nou/ pe care-l poartă cu multă prestanță/ doar calul meu./ Un violet cum numai caii verzi îl pot purta ... ” (citat din memorie). Din cerul dăltuit cu cenușă se auzea un tropot cadențat izbindu-se de vaierul copacilor, de geamătul surd al calului devorând bucătură cu bucătură, zariștea asimetrică. Tremurul visceral al pământului nu îngăduia alternativă. Tocmai trecusem prin răscrucea de ani a sfertului de veac și mirosul de lebădă parfumată al singurătății îmi ațâța nările. Sufletul
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
-l salvăm, spuneam eu, visând miriștile verzi și pe mine cu pletele-n vânt, călare pe calul roșcat, trecând orizontul ... Strada toată aștepta preocupată de-același gând. Calul cerșea ajutorul sau moartea, fiecărui drumeț, clătinându-și capul într-un continuu vaier bătrânesc. Nu puteai să treci pe acolo, fără să-i vezi ochii de jar, arși de febră. Rouă în flăcări. Bolnav de frig, cu oasele frânte, cu pielea crăpată pe alocuri de inutila zbatere, numai piele și os, calul - prin
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
pacea-n bobi ce germinează Descătușate-n raze de amiază, Mai picotesc sub lenea dimineții. E-atâta alb în cergi de nea și-n aer, Încremenind chiar fumul spre boltire, Dezghioacă,-n pietre, gerul nălucire, Eliberând tăceri pe post de vaier. Anemic, vântul, mai vălătucește Vedeniile sub voaluri siderate, De gheață flori stau pe ferești pudrate Cât jaru,-n spuze, licăru-și răcește. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: S-au gârbovit câmpii ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
S-AU GÂRBOVIT CÂMPII … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1421562576.html [Corola-blog/BlogPost/377879_a_379208]
-
mereu cocori albaștri spre cine știe care aștri căzând ca niște osândiți acolo unde nu gândiți ochiul surd urechea oarbă tot filozofând în barbă, ne trezim că nu ne-ascultă teoria cea ocultă părul fluturând în aer într-o lume ca de vaier tot căzând într-o capcană eu am rană tu ai rană fără scuturi sângerând și murind și nu murind cu peruci aristocrate colorate cam pudrate dansăm pe falduri de hârtie într-o decentă măreție cu grație și strălucire pe sfoara
NE FURĂ MOARTEA LA CÂNTAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ne_fura_moartea_la_cantar_ion_ionescu_bucovu_1391760730.html [Corola-blog/BlogPost/364835_a_366164]
-
apă ca niște clopoței, Se lăsau înfrânte fire de lumină, Cu bunăvoință, pe pocnetul orei, La harpă se pornea o melodie lină. Răspândind mareea golului de aer Ploaia îndulcea timpul dintre sonete Din când în când bolta se umplea de vaier Absorbea pământul, văzduhul de sete ... Mirarea mea era o insulă întinsă, Privirea-mi micșora adâncul, pas cu pas. Toarsă-n lacrimi -atmosfera era ninsă-, Sufletul o pasăre fără de popas... Nu pot să scap de ceea ce mi-e scris Deși, același
FASCINAŢIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Lia_ruse_1398350563.html [Corola-blog/BlogPost/347931_a_349260]
-
dezrobirii celor pe care-i iubea și "a căror soartă a deplîns-o neîncetat în opera sa". S-a amăgit în această privință; și, odată cu el, jumătate din omenirea planetei. Eu, cititorul de rând al scrisului sadovenian, simt în cărțile sale "vaierul durerii" din inima părintelui lor și vibrez la orice compasiune a scriitorului cu cei din care mă trag. Simt, de asemeni, că nu există zăbavă mai sănătoasă pentru sufletele noastre, hăituite de tăvălugul acestui început de eră post-postmodernă, decăt refugiul
AZI E 5 NOIEMBRIE. NIMIC DESPRE SADOVEANU? de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Azi_e_5_noiembrie_nimic_despr_gheorghe_parlea_1383660849.html [Corola-blog/BlogPost/357462_a_358791]
-
Creatie > MAREA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 548 din 01 iulie 2012 Toate Articolele Autorului marea Orice val iubește viața, Marea-l naște din genuni, Moare valul când se sparge Peste maluri de furtuni. Prin Levant se-aude-un vaier, Valul este strâns în chingi, Zboară pe deasupra lui Albatroșii și flamingi. Moare valul încet-încet, Învelit în rit etrusc, Marea toată mă sărută Și se luminează brusc. Luna e-n vârtej de foc, Pică aur peste clipă, Noapte-i un sinistrul
MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/Marea_ion_ionescu_bucovu_1341125771.html [Corola-blog/BlogPost/345792_a_347121]
-
Toate Articolele Autorului Ne-a înghețat privirea spre-nainte Sau ne e frică să privim `napoi. Înconjurați de false jurăminte, Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi. Ne plictisim, vremelnic, și de aer. Exonerați de veștede poveri, Perpetuăm cu-același pașnic vaier, Un anotimp de groază și dureri. Ne-ncătușează demonii din minte: Mânia, ura, răutatea-n van. Of, dacă-am ști, săpându-ne morminte, Cum Scaraoschi râde pe divan! Ne-am exila în pripă orișiunde, Însă de noi nicicând nu vom
APOCALIPSĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1472204083.html [Corola-blog/BlogPost/379153_a_380482]
-
acela îndărătnic nu le asculta îndemnurile... - Dă, Doamne, să vie fecior... Dă, Doamne, să trăiască... Ferestrele cele micuțe se luminau jalnic și fără răgaz, că odată ce-au sporit durerile nașterii s-a prăvălit peste coamele dealurilor, încă necosite, un vaier de furtună sălbatică, scăpată din toate legăturile cerului și-ale pământului... Ploaia se repezea lacomă, noaptea chinurilor se prefăcea în lumină nefirească din fulgere neostoite, întovărășite de hohote sparte, tunete ce se întindeau pe întreg cerul și păreau că zdruncină
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_surasu_georgeta_resteman_1369247928.html [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
legate de ameliorarea condițiilor de lucru și a securității); (iii) lucrări la pasarelă (investiții legate de ameliorarea condițiilor de lucru și a securității); (iv) lucrări la vinci (investiții legate de ameliorarea condițiilor de lucru și a securității), respectiv: apărători pentru vaier pentru îmbunătățirea securității activității pescarilor și sisteme performante de blocare a vinciului în caz de avarie; ---------------- Pct. (iv), lit. b), poziția 10, litera C - Măsura 1.3, pct. II din anexă a fost modificat de pct. 1 al art. I
EUR-Lex () [Corola-website/Law/213119_a_214448]
-
se lasă obsedat de sentimentul dragostei, acesta fiindu-i ca un stimulent real al existenței: „Pe străzi înoroite te caut fără rost,/ Ceața mă îneacă într-un ocean de aer,/ Trec prin anotimpul, nedefinit, anost.../ Ascult materia cum picură a vaier!”(Clipa de amor). Pe când Ion Rotaru ne vorbește despre Florin Iordache astfel: “Încă din citirea poeziilor și prozelor sale de la diferite cenacluri din Capitală ne putem da seama de talentul dramaturgului manifestat în volumul “Teatrul politic” unde vine să contrazică
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1491277087.html [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
de pe creste Cu haine de jder și cu blană Sătui de momițe și slană Încinși cu cartușierele peste Praful de pușcă plutește în aer Dulăii sătui au pasul greoi Stoluri de lișiți trec prin zăvoi Mirosul de sânge stârnește un vaier De unde vin ei și unde se duc? Urbea se agită și fierbe Reflexele în sute de jerbe În care nimeni nu vede vreun truc Referință Bibliografică: Coborâți subit în stradă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul
COBORÂŢI SUBIT ÎN STRADĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Coborati_subit_in_strada.html [Corola-blog/BlogPost/361892_a_363221]
-
nu va fi s-o poarte. Povara asta naște întuneric, Doar orbii și nebunii mai încearcă Să-și schimbe soarta rătăcind pe-o arcă, Spre Araaratul binelui himeric. Povara asta m-a adus la tine, Orb și nebun, în nefirescul vaier, Am descâlcit al gândurilor caer Din labirintul vieții-mi anodine. Povara asta ... cui de ea îi pasă? Am alte griji: să sting flămând trecutul Hrănindu-mă, cu nestemat sărutul, Cât sânul tău pe pieptu-mi mă apasă. Volumul "Ucenic în dragoste
POVARA ASTA … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1475826897.html [Corola-blog/BlogPost/350253_a_351582]
-
se mlădie miroase a iasomie și se pierde peste vreme în miros de crizanteme; când în dragoste te-afunzi, îți zornăie galbeni uzi, mahmudele și inele să te fudulești cu ele, îți vibra privirea-n aer, când oftai plină de vaier, doamna galbenului da, când o luai anapoda... Referință Bibliografică: faraoană (cântec țigănesc) / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FARAOANĂ (CÂNTEC ŢIGĂNESC) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1459837484.html [Corola-blog/BlogPost/368352_a_369681]
-
Autorului Toarcem amintirea Merg încet cu sufletul pustiu singură printre atîta lume timpul a trecut cînd nici nu știu oamenii din juru-mi nu au nume. Joacă, iar, căldura verii-n aer fructele și le-a-negrit, iar, șocul, clopotele bat, prelung, a vaier, si eu nicidecum nu-mi găsesc locul. Am să mă întorc în sat curînd unde mă așteaptă maica bună la lumină stelei, licărind, toarcem amintirea, ca pe lână... A plecat măicuța... A plecat măicuța casă e pustie poartă e legată
TOARCEM AMINTIREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Toarcem_amintirea_poezie_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/355761_a_357090]
-
vid, spuse Liviu livid, avea o biluță, o tărtăcuță, harem în amintiri te chem, mătăsuri parfumate, omoruri blestemate, herem, harem, blestem. O pânză de păianjen, pe-ntins deșert turanic, un înger negru-alb, un scalp, un rai în tot seraiul, privighetoare- vaier, nici Marea Odaliscă între ruini nu riscă, numai lili-lili-lililiecii eunucii, hiper-recii, ca ienicerii, robii, astfel e spusa cobei, ce mormăie el, duhul, semi- demi-eunucul. E propriul prizonier haremului de ieri. Din iarbă, lut și sânge, haremul crește, plânge, ne naștem
ÎNTRE NOI ESTE UN VID, de BORIS MEHR în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1402550085.html [Corola-blog/BlogPost/349808_a_351137]
-
noaptea, ultima noapte a lui februarie. Când mi-am revenit, era deja 1 martie. Încă amețit, am auzit un sunet ce părea straniu în liniștea de dinaintea apariției soarelui. La început, am crezut că e vântul, dar sunetul semăna cu un vaier, parcă cineva cerea ajutor. Nu vedeam decât plapuma zăpezii așternută peste tot în jur. Să fi fost șopotul izvorului de la piciorul stâncii? Să fi fost vântul ce se zbenguia printre coroanele copacilor? Nu mi-am putut da seama. Când sunetul
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1424854127.html [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
am dat seama că sunt neputincios. Fluviul sevei îmi alerga, nebunește, din rădăcini până în creștetul coroanei. Mi-a trebuit ceva timp ca să-mi revin... Atunci, am realizat că sunetul venea dinspre un clopoțel alb, ridicat deasupra zăpezii, iar ceea ce părea vaier, era, de fapt, cântul biruinței. Clopoțelul delicat străpunsese stratul de zăpadă din dorința de a vesti venirea primăverii. - Înțelegi, Dragobete? Copila ce-mi îmbrățișa trunchiul, transferându-mi din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă a fost auzită
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1424854127.html [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
din 28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-ai pus pe frunte lauri de parcă ar fi săruturi În piept încă mai simt aripile de flutur. Mireasma crizantemei s-a răspândit în aer, O lacrimă de toamnă se scurge printr-un vaier. O frunză îngălbenită se lăfăie-n rugină Atâta inocență nu are nici o vină. Penelul unui mag picteaza un covor, Sărutul unui strop se prinde de picior. Un braț dintr-un copac își sprijină vioara Și vântu-i dă un ton nostalgic
DECOR DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1414471906.html [Corola-blog/BlogPost/347063_a_348392]
-
ce-ar lăsa-o Aburii într-un cotlon. Trece ca o sidefie Siluetă din neant, Ca o bură de stafie, În decorul dezolant. Trece ca un trist arpegiu De suspine în eter, Ca un surd și mut solfegiu, Ca un vaier stins, stingher. Trece ca o lună rece Pe deasupra de oraș, Înainte să se-nece Un bătrân sinucigaș. Trece-ncet cu roți de ceară Ca fantoma unui tren Într-o părăsită gară, Ca-ntr-un cerc închis, peren... Trece ca o
GRUPAJ LIRIC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 by http://confluente.ro/Tristeti_verale_grupaj_liri_romeo_tarhon_1394450274.html [Corola-blog/BlogPost/353657_a_354986]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MARINĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ce tristă-i marea înghețată-n larg! Aburul vâscos se-nalță-n aer, Cheiul mort e-un zgâlțâit în vaier, Iubirea urcă steagul pe catarg. Dantelării de flori plâng în ceață, Ar fi frumoase dacă le-ai vedea, Sub țărmuri împietrite fără nea Cum absorb din ochiul apei viață. Nici sânii nu mai sunt fără ninsori, E gol și cerul
MARINĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Strig_la_o_stea_llelu_nicolae_valareanu_1326461600.html [Corola-blog/BlogPost/361254_a_362583]
-
prelins din pocalul prea plin/ învie izvorul din care un înger mai bea...” (E de-ajuns doar să cred că rodul urmează sămânței, însemnări pe marginea unui colind, p. 83) și cu celestul, cu cuvântul divin „nori cirrus dispar în vaier de vânt/ seninul aproape solid închipuie calea de îngeri/ am luat de la ibiși obiceiul suirii/ ating orizontul și scriu pe zăpadă”. (Dincolo de structuri nevăzute harfe, p 82) Versurile poetei se disting printr-o deosebită plasticitate, printr-o extraordinară putere de
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 by http://confluente.ro/vasilica_grigoras_1454421500.html [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
de mușcată se-aude un dangăt de clopot înalt și stins undeva sunetul lui strălucește ca un fast dureros în care cumpăna din culori se zbate în ocruri pe marginile de amiezi care fug spre soare-apune vine și se duce vaierul lui se lovește încet de stânci ca un zeu de turnul gotic ducându-și ritmurile spre ideea nefastă a nefericirii fiecăruia blocați între veșnicii oamenii ascultă sunetul de aramă luat de vântul care se joacă printr-o lumină plină de
REZERVAŢIA CUVINTELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1408769154.html [Corola-blog/BlogPost/376481_a_377810]