201 matches
-
chinuim, cărăm și tragem ca hârșiți asini, dar pentru univers viruși suntem, în cazul cel mai bun bacterii. 4. Reperaj: arcadele visului Giocondei domină aerul cu porțile de argint brodat ce le închid și plâng gemând atroce, apoi își înghit vaierul stingând cu lacrimile lor focul din câmpul de celuloid. 5. Reperaj: singur în noaptea inimii mele în spațiul extras din timp mă regăsesc printre cele mai vechi manuscrise tăinuite-n Olimp. 6. Reperaj: vorbirea fără cuvânt, și gestul împietrit în
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1475329433.html [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
unghi puteai să vezi cum crește o piatră. Trei sute șaizeci de zile creștea, apoi, pe neașteptate, numai ce-o vedeai desprinzându-se și alunecând de-a lungul uneia dintre cele două bisectoare. Vai, ce strigate se puteau auzi atunci, ce vaier... Duhurile toate simțeau irezistibila pornire de-a se purta pentru câteva clipe dedesubtul apelor iar cercurile din apropiere își conștientizau condiția de poligoane cu o infinitate de laturi. Îndată după încetarea larmei, un cărăbuș venea să se așeze în locul rămas
DORUL DE PIATRĂ de RAUL BAZ în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 by http://confluente.ro/raul_baz_1407568836.html [Corola-blog/BlogPost/368237_a_369566]
-
-nțelege, de-atâta răutate, - Că-n ochii lor e drama întregului pământ! IV Alt heruvim străbate văzduhul săgetând Și-n trâmbița de aur ascunde noi peceți Fiori și întuneric din cupă fremătând, Întunecă de groază și soarele pe cer. ...Un vaier ca de moarte în urma lui veni-va, Și-n clipa-aceea care, de printre cei ce pier Cu pieptul înainte putea-va sta-mpotrivă. ...Și totuși, milostivul, ar vrea să-amâne parcă Durerea-nlănțuită rămasă peste vreme, Dar inimile slute ce-n deznădejdi
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_catalin_varga_1330784989.html [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
glas contele Dracula. Vocea sa cavernoasă reverberă în bolțile înalte, cu arcade gotice, ale criptei, lumânările negre își fâlfâiră flăcările, iar din tavan căzură fleașcă, pe pardoseala de piatră, câțiva lilieci. Erau morți. Infarct! Întunecata adunare fu străbătută de un vaier prelung și lugubru. Contele îi privi pe sub uriașele sprâncenele albe și continuă, cu vădit tristețe: - Bă, moartea-i cât capra pe noi, fiindcă nenorociții ăștia de oameni, ființele astea vulgare și josnice, acești troglodiți cărora noi le-am furnizat cultură
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ultimul_bal_al_vampirilor.html [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
Acasă > Stihuri > Anotimp > CÂTE TOAMNE, POEZIE DE TITINA NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Câte toamne? Este toamnă peste țară, prin păduri și-n câmp e vaier, câte toamne oi fi tors din al vieții mele caier? Câte toamne o să mai am pe această lume tristă, astăzi, când, iar mi-a venit, să-mi vărs lacrima-n batistă? M-am privit într-o oglindă să-mi aduc
CÂTE TOAMNE, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1416816012.html [Corola-blog/BlogPost/372017_a_373346]
-
stau pe vine, mă ridic și mă uit în urma balaurului. Buruienile din grădină, pe unde trecuse jivina erau culcate la pământ de-o parte și de alta de puteai trece cu cotiga pe urmele lăsate, așa era de late. Un vaier îngrozit se ridică în încăpere. Nimeni nu mai știa ce este o cotigă, deci moșul nu mințea! După clipa de năuceală, începură discuțiile bine monitorizate de moș care, din când în când, răspundea unor întrebări adăugând și alte amănunte, dar
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1412007311.html [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
unghi puteai să vezi cum crește o piatră. Trei sute șaizeci de zile creștea, apoi, pe neașteptate, numai ce-o vedeai desprinzându-se și alunecând de-a lungul uneia dintre cele două bisectoare. Vai, ce strigate se puteau auzi atunci, ce vaier... Duhurile toate simțeau irezistibila pornire de-a se purta pentru câteva clipe dedesubtul apelor iar cercurile din apropiere își conștientizau condiția de poligoane cu o infinitate de laturi. Îndată după încetarea larmei, un cărăbuș venea să se așeze în locul rămas
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/raul_baz/canal [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
vreme când în vârful fiecărui unghiputeai să vezi cum creșteo piatră.Trei sute șaizeci de zile creștea, apoi,pe neașteptate,numai ce-o vedeai desprinzându-seși alunecând de-a lungul uneia dintre cele douăbisectoare.Vai, ce strigate se puteau auzi atunci,ce vaier...Duhurile toate simțeau irezistibila pornirede-a se purta pentru câteva clipe dedesubtul apeloriar cercurile din apropiere își conștientizau condițiade poligoane cu o infinitate de laturi.Indată după încetarea larmei,un cărăbuș venea să se așeze în locul rămas gol,pentru a-i
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/raul_baz/canal [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
s-o oprim în noi mai încercam...în van. Îmi făurisem gândurilor cuib Pe înălțimea frunții ei de vis, Sperând atunci că aș putea să-mbuib Cu nemurire-un pui visând la paradis... Și când urgia neagră a suflat, Un vaier lung am auzit în gând, Făptura-i uriașă a oftat, Căzută peste ape și-ndelung...gemând. Am vizitat-o ca pe-un muribund, Când încă mai clipea din frunze-ncet, Mă sfâșia în inimă profund Ce nu putean să urlu
SALCIA de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1432848502.html [Corola-blog/BlogPost/374601_a_375930]
-
Articolele Autorului Toc! Toc! Toc! Toc! „Și a fost a treia zi după Scripturi”, Zic unele guri. A patrusprezecea - după unele calcule ortodoxe În afară de orice noxe, Ori a Judecății de Apoi - rezon ! Alegau cântece vechi pe firele de telefon, Ruginite vaiere ieșite din amintiri întortocheate, Din ilustre cartiere de lux, insalubre, deocheate; Numai oamenii eram NOI, Rămași statui, pe jumătate goi, Toate ferestrele larg...oblonite - Lipsea doar steagul Națiunilor Unite. „Asta nu este un neajuns”, Zise o voce guturală de nepătruns
TOC! TOC! TOC! TOC! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Toc_toc_toc_toc_.html [Corola-blog/BlogPost/351199_a_352528]
-
în poezia bacoviană, devin uneori sursa plăcerii: "Tălăngile, trist,/ Tot sună dogit.../ Și tare-i târziu,/ Și n-am mai murit... ("Pastel"). Echivalentele toamnei sunt memorabile mai ales prin modulațiile sonore "bucium", "târție", "răgete", "sună dogit", care converg spre un vaier cosmic dezlănțuit. Prezența sinesteziilor se afirmă în această poezie descriptivă, elementele vizuale ale pastelului fiind transpuse în analogii auditive ce stârnesc plăceri, volens nolens, relația poet-societate implică nu rămânerea nemijlocită la fenomenul senzorial, care poate fi dorit și gustat ca
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia_0.html [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
vînătă, umflată a lui nea Stelian, pe care-l văzuse spînzurat într-o mansardă printre rufe pe sîrmă, la mirosul de tocăniță, de gunoi uitat în pubele, de cauciuc ars și șobolani cu ochi vicleni. Gîndul îi zbura bezmetic la vaierul tramvaielor rotindu se bete la rond, sub soarele negru, la hohotul astmatic al unui acordeon de bețiv în duminici după-masa, cînd se dansa îndrăcit, pînă la epuizare, la albeața pîcloasă, de ciment, a cerului, la subsolurile bîhlite ... Tăcea ... tăcea ... Apoi
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Limba_romana_nu_este_ca_o_duminica_radu_parpauta_1326309932.html [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
în: Ediția nr. 1822 din 27 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sub Caraiman de Dorel Dănoiu În poiana de sub munte alb locaș spre închinare, ridicat să fie punte între rugă și salvare Dangătul de clopot sună între brazi,parcă a vaier. Sparge liniștea străbună cu ecou prelung,în aer Negre umbre,cu grăbire merg tăcute și sfioase fiecare cu slujire aducând obștii foloase La icoane se închină cei smeriți întru credință. Sunt pe calea spre Lumină, iertare și biruință Mirosind a
SUB CARAIMAN de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1451223378.html [Corola-blog/BlogPost/378616_a_379945]
-
nu va fi s-o poarte. Povara asta naște întuneric, Doar orbii și nebunii mai încearcă Să-și schimbe soarta rătăcind pe-o arcă, Spre Araaratul binelui himeric. Povara asta m-a adus la tine, Orb și nebun, din nefirescul vaier, Am descâlcit al gândurilor caer Din labirintul vieții-mi anodine. Povara asta ... cui de ea-i mai pasă? Am alte griji: să sting flămând trecutul Hrănindu-mă, cu nestemat sărutul, Cât sânul tău pe pieptu-mi mă apasă. *** Volumul "Ucenic în
POVARA ASTA … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1444116034.html [Corola-blog/BlogPost/352567_a_353896]
-
pași sângerii/ pe poteci fremătânde.../ Încă nurlii/ frunzele-și scaldă chipul/ ridat/ în ultima rouă de zi./ De sub stejari vine zvon de ninsoare.../ Izgoni-va ea oare,/ demodatele,/ neproductive/ melancolii?/ Șoapte de amor, în amurg violet,/ amețesc roșcovana pădure./ Ce vaier de dor!/ În carnea plinului trunchi/ ca un stilet,/ se-nfige/ până-n rărunchi,/ o secure.../ Desculț, în rama fără tablou,/ albastru doar paznicul cocoșat/ a rămas./ Cu pașii de vată,/fără ecou,/ cu indexul strâmb,/ descărnat,/ dă-napoi/ limbille ruginitului
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/O_mare_onoare_al_florin_tene_1351602449.html [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
În stofă timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși. Era amorul nevăzut de greu, În beznă, sclipea o Afrodita, Ea dispărea, pălind de dorul tău, Și în ninsoarea nopții era sfântă. Se întregea cu scrisul meu, Pierea atunci și vaierul lunatic, Cum piere noaptea într- un hau, Adulmecând sărutul tantric. În finitudini stele reci îmi zbor, Captive sfere prins- au zelul Însomnoratului, ce ești, cu mult fior- La tine mi- am uitat penelul. Era o noapte, ca de piatră- ... Citește
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/lilia_manole/canal [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
În stofă timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși.Era amorul nevăzut de greu,În beznă, sclipea o Afrodita,Ea dispărea, pălind de dorul tău,Si in ninsoarea nopții era sfântă.Se întregea cu scrisul meu,Pierea atunci și vaierul lunatic,Cum piere noaptea într- un hau,Adulmecând sărutul tantric.În finitudini stele reci îmi zbor,Captive sfere prins- au zelulînsomnoratului, ce ești, cu mult fior-La ține mi- am uitat penelul.Era o noapte, ca de piatră-... XIV. DE DOR
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/lilia_manole/canal [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
din nou o cruciadă și să oprim invazia din noi gondolieri cu vele de paradă pe-o mare bântuită de foamea unei ploi Ce sfântă clevetire ne colorează-n tremur ne viscolesc zăpezi cu sturzi decapitați claxonul veșniciei e-un vaier de cutremur foșnirile celeste cu îngeri extrădați Ce caldă e ninsoarea copilului din pântec psalmodieri captive la margine de cântec... Referință Bibliografică: Psalmodieri captive / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi
PSALMODIERI CAPTIVE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Psalmodieri_captive.html [Corola-blog/BlogPost/364606_a_365935]
-
Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Se-aude glas de toacă pân’ la cer Și relele din lumea asta pier. Se-nalță glasuri din morminte... Sfâșietoare rugi de oseminte! Un clopot liniștea destramă Cu al lui vaier de aramă... Pe culmi se-nalță cruci semețe Sfidând albastrul cu a lor tristețe. Răsună toaca pe la mănăstiri Chemând la rugă ale noastre firi; În ceruri oștile se-adună Pe cel viclean ca să răpună. Clopotnițele răscolesc văzduhul Purtând către înalturi
TOACA de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 by http://confluente.ro/costica_nechita_1461864674.html [Corola-blog/BlogPost/378385_a_379714]
-
26 august 2016. Ne-a înghețat privirea spre-nainte Sau ne e frică să privim `napoi. Înconjurați de false jurăminte, Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi. Ne plictisim, vremelnic, și de aer. Exonerați de veștede poveri, Perpetuăm cu-același pașnic vaier, Un anotimp de groază și dureri. Ne-ncătușează demonii din minte: Mânia, ura, răutatea-n van. Of, dacă-am ști, săpându-ne morminte, Cum Scaraoschi râde pe divan! Ne-am exila în pripă orișiunde, Însă de noi nicicând nu vom
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Ne-a înghețat privirea spre-nainteSau ne e frică să privim `napoi.Înconjurați de false jurăminte,Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi.Ne plictisim, vremelnic, și de aer.Exonerați de veștede poveri,Perpetuăm cu-același pașnic vaier,Un anotimp de groază și dureri.Ne-ncătușează demonii din minte:Mânia, ura, răutatea-n van.Of, dacă-am ști, săpându-ne morminte,Cum Scaraoschi râde pe divan! Ne-am exila în pripă orișiunde,Însă de noi nicicând nu vom
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
bagajul meu afectiv, indiferent pe ce meridian mă vor duce căutările mele: Mirosul de fan proaspăt cosit pe dealurile din jurul Lereștiului, sătul bunicului meu din partea mamei, care m-a învățat să iubesc drumețiile, trezitul de dimineață și ceaiul de plante. Vaierul bine temperat al clopotelor și fugă ciocanelor pe toaca de lemn într-o dimineață de duminică într-un sat de munte. Parada porților de lemn și a caselor monument pe portativul drumului principal din Viscri, Saschiz, Biertan. Liniștea tămăduitoare cu
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]
-
reținere a peștelui (priton) variază în funcție de specia de pește care reprezintă obiectul pescuitului; 20. traul pelagic - unealtă de pescuit de formă tronconică, echipată cu un sistem de armare propriu, tractat în masa apei cu ajutorul unei nave, prin intermediul elementelor de legătură (vaiere, intermediare, frâie). Pentru a reține selectiv peștii, dimensiunea ochiului de plasă de la cămașa sacului trebuie să fie de: a) a = 7-8 mm (2a = 14-16 mm) pentru șprot; ... b) a =10-12 mm (2a = 20-24 mm) pentru hamsie/stavrid; ... 21. paragat - unealtă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/274696_a_276025]
-
legate de ameliorarea condițiilor de lucru și a securității); (iii) lucrări la pasarelă (investiții legate de ameliorarea condițiilor de lucru și a securității); (iv) lucrări la vinci (investiții legate de ameliorarea condițiilor de lucru și a securității), respectiv: apărători pentru vaier pentru îmbunătățirea securității activității pescarilor și sisteme performante de blocare a vinciului în caz de avarie; ---------------- Pct. (iv), lit. b), poziția 10, litera C - Măsura 1.3, pct. II din anexă a fost modificat de pct. 1 al art. I
EUR-Lex () [Corola-website/Law/246570_a_247899]
-
sclipeau în întuneric Și rătăceau, sărind din loc în loc, privirea. Gerul crăpa sub pași, timpul era himeric, Ce înfricoșare!..Mă-ncuraja iubirea. Alerga aerul ducând pe spate un cuvânt, Semnul mirării,-n ochi.. și-ntunecata zare! Auzul se umplea de vaier (puternic vânt) Furtuna era-ntr-o albastră disperare. Gesturi de plumb spintecau acest întuneric! Am rupt lanțul fricii la marginea nopții... În gând, anihilat-am tot ce părea himeric. Prin cercul clipei am ajuns în dreptul porții! Sclipea timpul întâmplări mici
IUBITE de LIA RUSE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/lia_ruse_1456096687.html [Corola-blog/BlogPost/370789_a_372118]