289 matches
-
am văzut că mătușa Zizi nu mai era în mătușa Zizi. Nu știu de ce insistă să povestesc asta.ș...ț "Eu, zice mireasa, nu mai dorm de mult. Dar de visat visez." Poți să iei... știi ce?" zice verișoara Pulheria. "Valeriană. Pentru..." și-și pune palmele împreunate sub un obraz: "...insomnie. Nani-nani." " Ia stai așa! Nu dormi normal da' visezi. Cum așa, tu, copilă?" "Uite-așa. Vezi panglica asta albastră și lucioasă? Mă țin de ea, închid ochii și ea mă
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
liniștit la o cană de ceai, în acest mod vei transmite creierului tău semnalul de a-si înceți activitatea cerebrală și a se relaxa. Pentru un somn liniștit alege seară ceaiurile cu ușoare propietati sedative precum mușețel, mentă, lavanda și valeriana. Pe langă efectele sedative, ceaiurile ajuta și la pierderea în greutate deoarece liniștesc hormonii foamei, intensificând astfel arderea caloriilor și topirea grăsimii stocata în celulele grase. 3. Consumă cereale integrale la masa de prânz Eviți deja consumul alimentelor sățioase la
SLABESTE IN TIMP CE DORMI – 15 TRUCURI EFICIENTE [Corola-blog/BlogPost/93106_a_94398]
-
ta și să-ți aducă fericire. Mi-am amintit brusc de plimbarea cu mașina pe care am făcut-o cu tata prin Nasuno și împrejurimi, de impresia pe care mi-a lăsat-o câmpul. Florile de toamnă - trifoiul, garofițele, clopoțeii, valerienele - erau toate înflorite. Vița sălbatică era verde încă. Apoi, ne-am urcat într-o barcă cu motor și am zburat pe lacul Biwa. La un moment dat, am plonjat în apă. Peștișorii care trăiau printre alge s-au frecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
M-a durut cumplit când mi-am dat seama că Naoji, așa cum era el, o ținea pe mama în viață. — Ei bine, dacă a trecut și vara asta, înseamnă că am scăpat de pericol, nu? Mamă, a înflorit trifoiul! Și valeriana, sorbestrea, plantele agățătoare, ierburile ornamentale - toată grădina miroase a toamnă. Sunt sigură că până-n octombrie o să-ți scadă temperatura. Mă rog să fie așa. Ce bine va fi după ce trece și septembrie ăsta cald și umed! După ce înfloresc crizantemele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
bănci Levinson, supravegheată de patrulele gărzii populare, cu baionetele la armă și cocardă pe chipiu, grupul de petrecăreți, ca la un cuvânt de ordine, se dispersă și fiecare își urmă drumul, fără a saluta pe nimeni. Rămâneam împreună noi trei: Valeriano și cu mine o luam la braț pe Irina, unul într-o parte, celălalt de cealaltă parte, eu întotdeauna la dreapta Irinei, ca să las puțin spațiu pistolului greu pe care-l purtam atârnat de centiron. Valeriano, însă, era îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Rămâneam împreună noi trei: Valeriano și cu mine o luam la braț pe Irina, unul într-o parte, celălalt de cealaltă parte, eu întotdeauna la dreapta Irinei, ca să las puțin spațiu pistolului greu pe care-l purtam atârnat de centiron. Valeriano, însă, era îmbrăcat în haine civile, căci făcea parte din Comisariatul Industriei Grele; chiar dacă avea un pistol la el - și eu așa cred - avea cu siguranță unul plat, din cele pe care le porți în buzunar. Irina, la ora aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așa cred - avea cu siguranță unul plat, din cele pe care le porți în buzunar. Irina, la ora aceea, devenea tăcută, ba chiar taciturnă, iar în noi se strecura un fel de teamă - vorbesc despre mine, dar sunt sigur că Valeriano împărtășea starea mea de spirit, chiar dacă nu ne-am făcut niciodată confidențe în legătură cu asta - pentru că simțeam că ea, atunci, punea stăpânire cu adevărat pe noi doi. Oricât de nebunești ar fi fost lucrurile pe care ne-ar fi determinat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
până la capăt a grevei la fabricile de muniții Kauderer, alții pentru încetarea grevei și susținerea înarmării populare împotriva armatelor contrarevoluționare, gata să încercuiască orașul. Toate aceste linii oblice, încrucișându-se, ar trebui să delimiteze spațiul în care ne mișcăm eu, Valeriano și Irina, unde povestea noastră poate să se nască din nimic, să găsească un punct de plecare, o direcție, o intenție. Pe Irina o cunoscusem în ziua când frontul căzuse, la mai puțin de doisprezece kilometri de Poarta Orientală. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fiecare noapte de manifestele diferitelor grupări, muiate imediat de ploaie și ilizibile din cauza cartonului buretos și a cernelii decolorate. De câte ori trec prin fața clădirii sediului Comisariatului pentru Industria Grea îmi spun: „Acum mă voi duce să-l caut pe prietenul meu Valeriano.“ Din ziua când am sosit aici îmi repet asta. Valeriano e prietenul cel mai apropiat pe care-l am în oraș. Dar de fiecare dată amân din cauza unei obligații importante pe care trebuie s-o îndeplinesc. Și când te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și ilizibile din cauza cartonului buretos și a cernelii decolorate. De câte ori trec prin fața clădirii sediului Comisariatului pentru Industria Grea îmi spun: „Acum mă voi duce să-l caut pe prietenul meu Valeriano.“ Din ziua când am sosit aici îmi repet asta. Valeriano e prietenul cel mai apropiat pe care-l am în oraș. Dar de fiecare dată amân din cauza unei obligații importante pe care trebuie s-o îndeplinesc. Și când te gândești că eu par să mă bucur de o libertate neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
serviciu activ: obligațiile mele nu sunt foarte clare; alerg între diferitele sedii ale Statelor Majore; rareori mă aflu la cazarmă, de parcă n-aș face parte din nici o schemă a nici unui departament, și nici nu stau lipit de un birou. Spre deosebire de Valeriano, care nu se mișcă de la biroul lui. Chiar și în ziua când urc la el, îl găsesc acolo, dar nu pare ocupat cu treburile guvernului: curăță un revolver cu tambur. Surâde în barba nerasă, văzându-mă. Spune: — Ai venit, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să mă avertizeze de ceva. Clădirea în care sunt instalate birourile Comisariatului era reședința unei familii de îmbogățiți de război, confiscată la revoluție. Parte din mobilier, de un lux țipător, a rămas, amestecat cu mobilierul birocratic mizer; în biroul lui Valeriano sunt îngrămădite chinezării de budoar: vase cu dragoni, scrinuri lăcuite, un paravan de mătase. — Pe cine vrei să prinzi în capcană în pagoda asta? O regină orientală? Din spatele paravanului iese o femeie: părul scurt, rochie de mătase cenușie, ciorapi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mătase cenușie, ciorapi de culoarea laptelui. Visurile bărbaților nu se schimbă cu revoluția - spune ea, și din sarcasmul agresiv al vocii o recunosc pe trecătoarea întâlnită pe Podul de Fier. — Vezi? Există urechi care ascultă fiecare cuvânt al nostru..., făcu Valeriano, râzând. — Revoluția nu dă în judecată visele, Irina Piperin, îi răspund eu. — Nici nu ne scapă de coșmaruri, replică ea. Valeriano intervine: - Nu știam că vă cunoașteți. Ne-am întâlnit într-un vis, spun eu. - Eram gata să ne prăbușim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o recunosc pe trecătoarea întâlnită pe Podul de Fier. — Vezi? Există urechi care ascultă fiecare cuvânt al nostru..., făcu Valeriano, râzând. — Revoluția nu dă în judecată visele, Irina Piperin, îi răspund eu. — Nici nu ne scapă de coșmaruri, replică ea. Valeriano intervine: - Nu știam că vă cunoașteți. Ne-am întâlnit într-un vis, spun eu. - Eram gata să ne prăbușim de pe un pod. Iar ea: — Nu. Fiecare om are un vis diferit. — Iar unii se nimeresc într-un loc sigur ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să ne prăbușim de pe un pod. Iar ea: — Nu. Fiecare om are un vis diferit. — Iar unii se nimeresc într-un loc sigur ca acesta, la adăpost de orice amețeală... insist eu. — Amețeala există pretutindeni - și apucă revolverul pe care Valeriano l-a montat la loc, îl deschide, lipește ochiul de țeavă ca pentru a vedea mai bine dacă e perfect curățată, răsucește tamburul, încarcă un glonț, ridică trăgaciul, ațintește arma spre ochi, mișcând tamburul. Pare o fântână fără fund. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dedesubt. Ca să simțiți și voi ce simți când ești femeie. La o parte, mișcă-te, du-te de partea cealaltă, du-te lângă prietenul tău îmi poruncește, ațintind mai departe arma asupra mea. — Irina perseverează în ideile ei, mă avertizează Valeriano. Nu servește la nimic s-o contrazici. — Și acum? întreb, și-l privesc pe Valeriano, așteptând să intervină ca să pună capăt glumei. Valeriano o privește pe Irina, dar privirea lui e pierdută, ca în transă: o capitulare absolută, de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
du-te de partea cealaltă, du-te lângă prietenul tău îmi poruncește, ațintind mai departe arma asupra mea. — Irina perseverează în ideile ei, mă avertizează Valeriano. Nu servește la nimic s-o contrazici. — Și acum? întreb, și-l privesc pe Valeriano, așteptând să intervină ca să pună capăt glumei. Valeriano o privește pe Irina, dar privirea lui e pierdută, ca în transă: o capitulare absolută, de om fericit numai când se supune autorității ei. Intră un motociclist de la Comandamentul Militar cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prietenul tău îmi poruncește, ațintind mai departe arma asupra mea. — Irina perseverează în ideile ei, mă avertizează Valeriano. Nu servește la nimic s-o contrazici. — Și acum? întreb, și-l privesc pe Valeriano, așteptând să intervină ca să pună capăt glumei. Valeriano o privește pe Irina, dar privirea lui e pierdută, ca în transă: o capitulare absolută, de om fericit numai când se supune autorității ei. Intră un motociclist de la Comandamentul Militar cu o grămadă de dosare. Ușa, deschizându-se, o ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar privirea lui e pierdută, ca în transă: o capitulare absolută, de om fericit numai când se supune autorității ei. Intră un motociclist de la Comandamentul Militar cu o grămadă de dosare. Ușa, deschizându-se, o ascunde pe Irina, care dispare. Valeriano, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, își rezolvă treburile. — Spune-mi, îl întreb imediat ce putem vorbi, ți se pare o glumă bună? — Irina nu glumește, spune el fără a înălța privirea de pe hârtii, vei vedea. Din aceea clipă, timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
strânge nodurile, înfigându-le în carnea noastră. În mijlocul acestui nod, în inima dramei acestei asocieri secrete, se află secretul pe care-l port în mine și pe care nu-l pot dezvălui nimănui, cu atât mai puțin Irinei și lui Valeriano, misiunea secretă ce mi-a fost încredințată: să descopăr cine e spionul infiltrat în Comitetul revoluționar, care pregătește cedarea orașului în mâna Albilor. În mijlocul revoluțiilor care, în iarna aceea vântoasă, măturau străzile capitalelor ca rafalele crivățului, se năștea revoluția secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în mâna Albilor. În mijlocul revoluțiilor care, în iarna aceea vântoasă, măturau străzile capitalelor ca rafalele crivățului, se năștea revoluția secretă ce avea să transforme forța trupurilor și sexelor: Irina credea în asta și reușise să-l convingă nu numai pe Valeriano - fiu de judecător de district, licențiat în economie politică, discipol al unor guru indieni și al teozofilor elvețieni, era adeptul predestinat al oricărei doctrine la limita gândirii - dar și pe mine, care veneam de la o școală mai dură, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
linia dreaptă, de la urmele prost ascunse de orgoliu masculin, încă prezente, cu toate că acceptasem condiția noastră de sclavi ai unei femei care nu admitea între noi nici un fel de gelozie ori supremație. - Jos, spunea Irina, și mâna ei apăsa ceafa lui Valeriano, afundându-și degetele în părul lânos și roșcat al tânărului economist, fără să-l lase să-și ridice fața până la ea în poală. - Mai jos! - și între timp mă privea cu ochi de diamant și voia ca eu să privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lucru: moartea, indiferent dacă o aduceam altora sau mie. Așteptam clipa în care lațul privirii Irinei avea să slăbească. Și iată că închide ochii, iată că eu alunec în umbră, în spatele pernelor, al divanului, al vasului cu jăratic, acolo unde Valeriano și-a lăsat hainele împăturite în perfectă ordine, după obiceiul lui, alunec în umbra genelor coborâte ale Irinei, scotocesc în buzunare, în portofelul lui Valeriano, mă ascund în întunericul pleoapelor ei strânse, în întunericul strigătului ce iese din gâtul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că eu alunec în umbră, în spatele pernelor, al divanului, al vasului cu jăratic, acolo unde Valeriano și-a lăsat hainele împăturite în perfectă ordine, după obiceiul lui, alunec în umbra genelor coborâte ale Irinei, scotocesc în buzunare, în portofelul lui Valeriano, mă ascund în întunericul pleoapelor ei strânse, în întunericul strigătului ce iese din gâtul ei, găsesc foaia împăturită în patru cu numele meu scris cu penița sub formula condamnărilor la moarte pentru trădare, semnată, contrasemnată și cu timbrele reglementare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
inima, ca să pot merge până la capăt. M-au avertizat la spital că am o problemă..." Dora, doamna Dora, ce aveți, nu vă simțiți bine ? Dragoș este pradă unei emoții vii. Alarmat, poruncește fratelui mai tânăr : Un pahar cu apă ! Niște valeriană ! Dragoș îi măsoară pulsul. Degetele de pianist masează ușor tâmplele palide. Nu ar fi bine să vă întindeți ? Cipriane, întinde fotoliul ! Mulțumesc, nu e nevoie. Nu am nimic. Doar emoția mi-a dat niște palpitații. Dora respiră adânc, soarbe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]