108 matches
-
am/ cunoscut anii trecuți un domn/ care-și purta peste tot propriul sînge/ într-o valiză de mînă.// am întrebat-o n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur ochi?// într-o zi i-am smuls valijoara cu gînd să o pun după colțul clădirii/ în timp ce mă îndepărtam cu sîngele-n brațe l-am privit peste umăr/ era tot mai palid de-acum/ toată noaptea m-am visat culcată alături de el într-un pat/ chiar pe fundul mării
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
Rusia "în care e ușor să intri, dar e imposibil să mai ieși", suportă acolo tot secolul XX. Războaie, revoluții, crime staliniste, gulaguri, tarele "originii franceze imperialiste": peste tot și prin toate păstrând, ca pe niște relicve religioase, într-o valijoară luată la plecarea din Franța, fotografii vechi, tăieturi din ziare pariziene, pietricele din stațiunile climaterice ale tinereții ei. La rugămințile celor doi nepoți (orfani ce nu-și cunosc părinții) acestea devin, scoase din valijoara scorojită, acolo, în pierduta localitate siberiană
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
pe niște relicve religioase, într-o valijoară luată la plecarea din Franța, fotografii vechi, tăieturi din ziare pariziene, pietricele din stațiunile climaterice ale tinereții ei. La rugămințile celor doi nepoți (orfani ce nu-și cunosc părinții) acestea devin, scoase din valijoara scorojită, acolo, în pierduta localitate siberiană Saramza, prilej de evocare a unor vechi evenimente ale tinereții ei, și nu mai puțin de "adorare" a "grefei franceze" din familie. Spiritul francez (de fapt, europenismul) este cel care ajută personajele să treacă
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
Petru Popescu CUMPĂRASEM o valijoară în care-mi pusesem cumpărăturile de ultimă oră. O duceam în mână (aveam și un gemantan mai mare, dar îl dădusem la cala avionului). Ocolind polițiștii nemți, am ajuns lângă scara avionului. Am văzut niște bărbați în costume negre și
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Maghiar din Cluj... Nici nu știu dacă aș putea să-i refac chipul de la lumina zilei. Mi s-ar părea altcineva. Poate. Apărea, discret, cu mult timp înainte de începerea reprezentației. Se strecura printre noi, cărînd tot felul de valize și valijoare, de mărimi și de forme diferite. Și zîmbea. Își instala preocupat, într-un loc anume, ales cu grijă după ce vedea de cîteva ori spectacolul, un întreg arsenal. Cîteva aparate de fotografiat, cu obiectiv lung, scurt, fără, trepieduri, stative. Măsura, calcula
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
noi îmi dăduse poate ceva suspect pe figură. Acel semn fizionomic tipic teroristului pe cale de a săvîrși actul suprem al distrugerii... Din cîți eram în vagonul fără compartimente, de rapid de lux, doar la mine se oprise și-mi controlase valijoara neagră cumpărată de la Samaritaine, la Paris... După plecarea polițiștilor, se fac multe comentarii în legătură cu atentatele ce au avut loc în ultimele luni în Spania și cu fanatismul unor tineri din Țara bascilor luptînd pentru independența ținutului lor. Nu se face
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
grabă cu scaunul mai mult târâși. Am coborât iarăși în beci și i l-am dat. S-a urcat pe el în timp ce eu i-am urmărit cu privirea fiecare mișcare. De undeva, dintre grinzile din podul beciului, a scos o valijoară frumoasă dintr-un metal argintiu. Era ferecată cu două lacăte și o încuietoare. A scos legătura de chei, a șters cu o cârpă cutia,apoi a descuiat-o. În ea, o comoară. Draga moșului, vino să îți arăt! Aici, e
Moş Gheorghe, între absolut şi satul său. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_110]
-
puțin după masă, dar când s-a trezit, a început să bea și mai tare. Vrea să plece vesel de pe lumea asta. Sună soneria. Se duce la ușă în pași de cha-cha-cha. Deschide. E Liliane, în pardesiu și cu o valijoară. Intră, călcându-l pe picior cu cârja. Lionel nu protestează, e anesteziat cu Moet. — Am venit să-mi iau la revedere. Plec s-o văd pe mama. La Vesoul. N-am mai văzut-o de mult. Mă întorc luni. Am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tehnică, Gérard e pus în fața unei decizii cruciale: să continue transmisia, riscând o amendă grasă, sau să bage publicitate? Încă speră ca lucrurile să nu degenereze. Lionel îi vine în ajutor: arată spre ghips. — O să fie cam complicat. Liliane deschide valijoara și scoate foarfeca Solingen. Câțiva telespectatori cu musca pe căciulă se gândesc la Lorena Bobbitt. Liliane, calmă, începe să-și taie ghipsul. Grijuliu, Lionel o întreabă: — N o să te doară? Liliane înțelege greșit și-i răspunde: Nu mai sunt fecioară
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
du-te-vino. După spusele lui Confucius... Ei, aș! S-au năpustit asupra mea ca niște meduze australiene Înfometate. Două m-au luat de câte-o aripă, trântindu-mă pe birou și neglijând obiectele aflate acolo, În timp ce a treia a desfăcut o valijoară din care a purces a scoate diverse lucruri. Mai Întâi, niște cilindri prelungi, semănând cu acele baloane din care clovnii confecționează animăluțe, numai că respectiva nu le-a Înnodat În forme de girafe sau de cățeluși, ci le-a lăsat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
grijulii să nu dea nimic de bănuit. Să-și golească dulapurile și să împacheteze totul pe ascuns, să renunțe la mărunțișurile de care nu aveau neapărată nevoie. Pe cît posibil, totul să fie bine ambalat în cutii mici, gentuțe sau valijoare care să nu cîntărească prea mult, ca să poată fi manipulate cu ușurință. Să camufleze bine obiectele metalice ca să nu se lovească între ele în timpul transportului, să nu zornăie, să nu facă zgomot. Să renunțe la tot ce este fragil, sticlărie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
singura care-l Încurca. Când apărea un pericol sau trebuia să acționez, se putea baza pe mintea lui ca pe un mecanism verificat. — Ai geanta pe care ți-am dat-o? — Da, Anton, aici, sub pat. Trase de sub pat o valijoară neagră, de doctor, iar el o ciupi sub bărbie și-i spuse că avea ochi frumoși. — Dezbracă-te, spuse el, și suie-te-n pat. Mă-ntorc la tine Într-o clipă. Înainte ca ea să se poată Împotrivi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu-i lăsa să te enerveze. — Iată Încă unul din prietenii tăi! — Și? Doctorul Czinner o prinse pe Coral de braț și o Împinse blând afară din compartiment. — Jidani și străini. Ar trebui să-ți fie rușine! Dr. Czinner ridică valijoara și o lăsă pe culoar. Când se Întoarse la doamna Peters, Îi arătă nu fața hăituită și deprimată a profesorului exilat, ci nepăsarea și sarcasmul pe care le semnalaseră jurnaliștii când depusese mărturie În boxă Împotriva lui Kamnetz. — Și? Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din femeile accesibile: e scumpă și dulce și mi-ar plăcea să fac ceva pentru ea. Timp de câteva momente, nu-i trecu prin cap că ea avea deja motive să-i fie recunoscătoare. — Intră, spuse el, intră. Îi luă valijoara din mână și o Împinse sub banchetă, iar apoi Îi apucă mâinile Într-ale lui. — Deci, spuse ea cu un zâmbet, iată-mă c-am venit, nu? În ciuda zâmbetului, Își dădu seama că era speriată și se Întrebă de ce. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu l-am sunat Înapoi. Mă simțeam groaznic de vinovată, dar Lauren avea dreptate. Nu puteam să vorbesc cu el până ce nu Îmi dădeam seama cum stau lucrurile, până ce nu mă mai calmam. „Dar cum oare“, mă Întrebasem pe când despachetam valijoara În camera de hotel, „cum oare mă voi calma vreodată În legătură cu nenorocirea asta? Oare se mai liniștește cineva după așa ceva? Cum o să-mi șterg din minte imaginea Sophiei purtând la gât colierul acela? Cum de mă Înșelasem atât de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ceasul În mînă, În timp ce taxiul cotea pe Praed Street. Încă o cotitură, și ajunseră. Sub cupola camuflată a gării, călătorii care aveau abonamente pe calea ferată fugeau de moartea nocturnă, Îndreptîndu-se Într-o tăcere lugubră spre trenurile suburbane, cu cîte-o valijoară În mînă. Hamalii Îi urmăreau din ochi cu un aer de superioritate sceptică, plini de mîndria oamenilor care, În ciuda primejdiei, rămîn la post. De-a lungul primului peron se Întindea, ca o umbră lungă, trenul. Storurile erau lăsate la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
orice alt loc, iar eu aș fi fost șters de pe fața pământului. Lumea îmi părea străină când, în fine, m-am desprins de adversarul meu cu un brânci furios și m-am ridicat, sprijinindu-mă pe podea. Străină camera mea, valijoara cu bagajul meu, ferestruica. Mi-era teamă că nu voi mai putea stabili nici o relație cu nimeni și nimic. Voiam să merg s-o caut pe Brigd, dar fără să știu ce voiam să-i spun sau să-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din furat ca să tragă un pui de somn scurt și, când se trezise, constatase că era deja dimineață. Aproape că mă așteptam să aud pe cineva deschizând ușa din față, intrând cu pungile de cumpărături în mâini sau cu o valijoară în care erau îngrămădite cele trebuincioase unei nopți petrecute altundeva, oprindu-se în prag, uitându-se la mine și țipând. Numai că... era casa mea. Casa lui Eric. Că-mi aminteam sau nu, eram acasă și, chiar dacă-mi petreceam următorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Mihai Viteazul și o zînă a Carpaților din Ana Pauker. În timpurile ei "glorioase", tatăl meu a așteptat Duba aici, în casa asta. Duba? Da, Duba. O mașină cu geamuri oarbe care-i transporta pe arestați. Tata păstra pregătită o valijoară cu schimburi la ușa de colo. I-a așteptat pe tîlhari cu resemnare, ca bunul păstor din Miorița. Cu seninătatea lui în pragul morții. Eu prefer acea furie a trăirilor '89-'90. Sînt de acord cu sloganul liberal Alungați lupii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
grijulii să nu dea nimic de bănuit. Să-și golească dulapurile și să împacheteze totul pe ascuns, să renunțe la mărunțișurile de care nu aveau neapărată nevoie. Pe cît posibil, totul să fie bine ambalat în cutii mici, gentuțe sau valijoare care să nu cîntărească prea mult, ca să poată fi manipulate cu ușurință. Să camufleze bine obiectele metalice ca să nu se lovească între ele în timpul transportului, să nu zornăie, să nu facă zgomot. Să renunțe la tot ce este fragil, sticlărie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
neavând încă dreptul, după numai câteva luni de serviciu). În ziua următoare se mai duse încă o dată pe la Vidra, unde află că postul de contabil pentru transferul lui Virgil tot nu era liber. Apoi, la sfârșitul săptămânii, își pregăti o valijoară de voiaj, încuie cu grijă toate ușile casei și puse un lacăt mare la poarta de la drum și, pe o vreme de ploaie amestecată cu lapoviță, îmbrăcat cu un vechi palton și cu căciula bine trasă peste urechi, se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
suspectat că ar fi mituit autoritățile statului, transmite Realitatea Tv. Presupusa mită a omului de afaceri ar fi apărut în conflictul pe care Țânțăreanu îl are cu vecinul său. El însuși a declarat că procurorii anticorupție l-au chemat cu ”valijoara” la DNA pentru a fi reținut 24 de ore. Țânțăreanu poartă o dispută cu vecinul său din cauza unui dig ce desparte de proprietatea să din Corbeanca de cea a vecinului.După încă un conflict care a avut loc vineri, digul
Țânțăreanu, cercetat de procurorii DNA by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79379_a_80704]
-
foarte mult despre imensele bogății ale familiei regale și despre jafurile înfăptuite de monarhie. „Nu e rău să arătăm maselor că în 1866, a intrat pe la Turnu Severin o caleașcă trasă de 4 cai, cu un prinț german, cu două valijoare, și să arătăm în cei 80 de ani, ce a concentrat această monarhie în mâinile ei, câte moșii, câte palate, câte averi, ce au cheltuit oamenii aceștia cu zestrea dată fetelor, cu recepții - și cu ce a părăsit țara Carol
Antimonarhiștii preiau cuvânt cu cuvânt ideile unui analfabet din 1948 by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52966_a_54291]
-
din camera de zi, când o văzuse prima dată. - Este fata cea nouă. O cheamă Maria Rita, îi spusese Delia. Stătea lângă domnișoara Delia, în picioare, în hol, la doi pași de ușa deschisă spre camera de zi, cu o valijoară de carton pe care o strângea cu brațele la piept. „Bună ziua”, spusese cu voce calmă și plăcută, lăsându-și jos valiza și privind spre ușa luminată. Horacio ridicase ochii de pe timbre și o privise fix. Era foarte tânără (nu avea
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
târziu și m-am îngrozit). Doctorul m-a pus să împart suplimentul dar mâncarea era atât de multă și de bună încât elevii mai mari aruncau cu biscuiții după mine și am pus totul la păstrare, după aceea, într-o valijoară ca să am când voi ajunge acasă. După 18 zile m-am întors bronzat și cu fălcuțe, mai să nu mă recunoască părinții. - Când v-ați descoperit pasiunea pentru cuvânt când ați avut primele încercări literare? - Primele încercări literare datează din
CONVORBIRI: PETRUŞ ANDREI, CULTUL PENTRU MUNCĂ ȘI VALORILE NEAMULUI ROMÂNESC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383013_a_384342]