112 matches
-
păcălim pentru că partenera nu-i de soi. • Una e să fii singur și alta să fii desperecheat. • Unii cred că mariajul e un magazin universal unde totul e gratis și moral. Când partenerii constată că e numai fum, își fac valijoara și pornesc la drum. • Mii de casnicii ratate nu te învață nimic, măi frate. Dacă dragostea s-a dus, rămâne speranța, într-un viitor neclar și greu de duș. • Triunghiul conjugal nu e geometrie, ci un act senzual. Căsnicia târzie
AFORISME DESPRE CASNICIE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 by http://confluente.ro/harry_ross_1471525062.html [Corola-blog/BlogPost/381312_a_382641]
-
când a auzit că are nevoie de un ajutor care să-i care instrumentele pe izlaz, s-a gândit imediat la mine. Și uite-mă cu aparatele lui optice în spate, cu trepiedul pe care le monta și încă o valijoară, ducându-le și aducându-le pentru zece lei pe zi, cu care puteai să cumperi atunci cinci pâini negre. Mai angajase pe cineva, pe Marin al lui Vlazgă, pe care-l trimitea acolo unde pășunea făcea câte un cot, acesta
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_iii.html [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
târziu și m-am îngrozit). Doctorul m-a pus să împart suplimentul dar mâncarea era atât de multă și de bună încât elevii mai mari aruncau cu biscuiții după mine și am pus totul la păstrare, după aceea, într-o valijoară ca să am când voi ajunge acasă. După 18 zile m-am întors bronzat și cu fălcuțe, mai să nu mă recunoască părinții. - Când v-ați descoperit pasiunea pentru cuvânt când ați avut primele încercări literare? - Primele încercări literare datează din
CONVORBIRI: PETRUŞ ANDREI, CULTUL PENTRU MUNCĂ ȘI VALORILE NEAMULUI ROMÂNESC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1491431902.html [Corola-blog/BlogPost/383013_a_384342]
-
bună zi, ros de gelozia care nu-i mai dădea nici o clipă de liniște, s-a hotărât. A spus că pleacă într-o misiune pentru câteva zile. Nimic ieșit din comun. Soția sa iubitoare i-a pregătit cu grijă mica valijoară de teren, bucuroasă - acum mai mult ca oricând - de cele câteva zile pe care le avea la dispoziție pentru a-și desăvârși studiile muzicale înfocate. Simțea nevoia recuperării timpului pierdut, pentru noi descoperiri într-o lume necunoscută până atunci. Spre
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Berthold_tellu_aberman_pas_berthold_aberman_1391502788.html [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
telefoane, în apartamentul fratelui mirelui, unde sora Boo-Boo scrisese pe oglindă "Dulgheri, înălțați grinda acoperișului/ Sosește mirele, asemenea lui Ares, mult mai înalt decât oricare om înalt..." Seymour e absent, dar jurnalul său, găsit din întâmplare de Buddy într-o valijoară, îl aduce înaintea noastră așa cum fiecare ar vrea să-l cunoască: diferit pentru fiecare. Abia în Seymour, o prezentare, personajul devine prezent, definitivându-și conturul. Spunând că fiecare cititor poate desluși o altă imagine a lui Seymour (ba chiar, la
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
tras storurile și perdele. Întunericul din cameră era de nepătruns. Abia atunci am îndrăznit să aprind lampa. Între timp îmi făcusem și un plan. Cu puțin noroc ar fi avut șanse de reușită. Mi-am strâns câteva lucruri într-o valijoară, numai strictul necesar, iar într-un rucsac am pus tot ce-mi făcea de trebuință pentru tine, vreau să spun pentru un sugar de numai câteva luni. În tot acel timp eram conștientă că n-o să nu mai revin acolo
ÎNGHEŢATĂ CU GUST AMAR – FRAGMENT: TOTUL DESPRE RENATA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/madeleine_davidsohn_1474644867.html [Corola-blog/BlogPost/374149_a_375478]
-
multe piese”. Materialele utilizate în fixarea chipului și formulei existențiale a Rebeccăi sunt variate. Chenarul este alcătuit de un jurnal pe care aceasta i-l transmite prin testament nepotului său, povestitorul. În fapt, de la avocatul Mosari Raghil, el primește o valijoară de carton în care se găsesc: jurnalul, acte, scrisori și fotografii ale Rebeccăi. În al doilea rând, în demersul epic sunt integrate amintirile copilului-povestitor. Rebecca este cea mai mică dintre cele patru surori ale mamei povestitorului. În al treilea rând
MIREL BRATEŞ: Biografia imaginară ca posibilitate de a medita, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/mirel-brates-biografia-imaginara-ca-posibilitate-de-a-medita-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339635_a_340964]
-
automotorul ce oprise în dreptul impegatului, pentru că mecanicul să mai schimbe câteva vorbe cu acesta, cobora o femeie cam la 29-30 ani cu statura sub medie,,spre scunda, dar bine proporționate și destul de frumoasa.Femeia lasă pe peronul gării o mică valijoara și se duse la ușă vagonului de unde ajuta să coboare un băiețel slăbuț ce se ajută de două cârje pentru a merge. -Gata mama am ajuns ? întreba băiatul;-Da mama ... îi spuse cu glas trist femeia;-Stai aici lângă geamantan
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Destin_de_femeieoana_dan_petrescu_1357567366.html [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
personalului de la bord aliniați lângă ieșire. Cu toții numai un zâmbet, proaspeți, cu uniformele într-o condiție impecabilă... de parcă nu ar fi tras la galere în ultimele 12 ore! „Kiitos!” le răspund, la rândul meu, tot în finlandeză, grație... „Google translate”! Valijoarele pe rotile fac un zgomot plăcut pe dușumeaua acordeonului de trecere de la avion spre clădirea aeroportului. Toți se îndreaptă grăbiți spre destinațiile lor. Unii coboară la Helsinki, precum guralivii mei colegi avion, alții sunt în căutarea sălii de transfer de unde
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/George_roca_jurnal_de_vacan_george_roca_1388717602.html [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
benzi, chiar rulate S X 4201 00 00 Articole de șelărie sau de curelărie pentru orice animale (inclusiv șleauri, zgărzi, genunchiere, botnițe, paturi pentru șa, oblâncuri, îmbrăcăminte pentru câini și articole similare), din orice material NS 4202 Valize, geamantane și valijoare, inclusiv casetele de toaletă și mapele port-documente, serviete, ghiozdane, tocuri pentru ochelari, tocuri pentru binocluri, aparate de fotografiat, aparate de filmat, cutii pentru instrumente muzicale sau pentru arme și articole similare; genți de voiaj, cutii izolate termic pentru produse alimentare
jrc5448as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90618_a_91405]
-
grabă cu scaunul mai mult târâși. Am coborât iarăși în beci și i l-am dat. S-a urcat pe el în timp ce eu i-am urmărit cu privirea fiecare mișcare. De undeva, dintre grinzile din podul beciului, a scos o valijoară frumoasă dintr-un metal argintiu. Era ferecată cu două lacăte și o încuietoare. A scos legătura de chei, a șters cu o cârpă cutia,apoi a descuiat-o. În ea, o comoară. Draga moșului, vino să îți arăt! Aici, e
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_110]
-
acceptăm inevitabilul, e musai să se întâmple așa, zicea ea. Nimeni nu pare să intre în travaliu la o oră normală, cum ar fi duminică dimineață la unsprezece fără un sfert. E întotdeauna la o oră imposibilă, în toiul nopții. Valijoara ei iubită LV pe rotile aștepta lângă ușă, încărcată cu o trusă de duș Lulu Guinness, două lumânări parfumate Jo Malone, un iPod, mai multe cămăși de noapte Marimekko, o cameră foto, o mască violet pentru ochi, ojă Ipo în caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
te revăd. Ce mai faci? —Bine. Bine. Tu? — Cinci minute! am zis, uitându-mă fix la cronometru. Sunt la cinci minute. Haide. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Jacqui s-a schimbat într-o elegantă rochie petrecută à la Von Furstenburg. Cu valijoara LV, arăta de parcă pleca în vacanță la St Barts. —Dă-mi asta, am apucat eu valiza. Haide. Jos în stradă am chemat un taxi. Nu intrați în panică, i-am zis șoferului. Dar trebuie să nască. Aveți grijă cum conduceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să le duc eu, dar sunt reținut aici de un alt angajament. M-am gândit la o soluție. Dumneata trebuie să te duci la Bologna. Eu te aștept mâine la tren, cu zece minute Înainte de plecare, Îți predau o mică valijoară, dumneata o pui În plasă și la Bologna o lași tot acolo unde se află, eventual cobori ultimul, În așa fel Încât să fii sigur că n-o sustrage nimeni. La Florența, asociatul meu urcă În timpul opririi și o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fac să dispară, iar acum Îi fac chiar o favoare. Răbdare, nu pot să-i spun nu. Miercuri dimineață Belbo se dusese la gară mai devreme, Își cumpărase biletul pentru Bologna și-l găsise pe Agliè lângă vagonul 8, cu valijoara. Era destul de grea, dar nu deranja cu deloc. Belbo așezase valiza deasupra locului 45 și se instalase și el cu teancul de ziare. Știrea zilei erau funeraliile lui Berlinguer. După puțin timp, un domn cu barbă venise să ocupe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu fața În altă parte. Ca să vezi, Își zicea, acum se uită toți la mine ca și cum aș fi mână spartă sau aș fi jefuit vreo bancă. La Bologna Belbo se ridicase și se pregătise să coboare. „Vedeți să nu uitați valijoara aceea“, zisese vecinul lui. „Nu, trebuie să vină s-o ia un domn la Florența“, zisese Belbo, „chiar vă rog să vă uitați din când În când la ea“. „Am eu grijă“, spusese domnul cu barbă. „Aveți toată Încrederea“. Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să moară, și-l anunțase pe șeful de tren. Șeful de tren oprise garnitura și chemase poliția feroviară. Nu știu exact ce se Întâmplase, trenul fusese oprit probabil În munți, cu pasagerii roind pe calea ferată, artificierii veniseră... Experții deschiseseră valijoara și găsiseră În ea un dispozitiv cu ceas fixat pentru ora ajungerii la Florența. Suficient ca să facă să sară În aer câteva zeci de persoane. Poliția nu reușise să-l găsească pe domnul cu barbă. Poate schimbase vagonul și coborâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
primeau semnalări, după aprecierea anchetatorilor. Doi cetățeni libieni opriți la Bologna. Desenatorul poliției Încercase să facă un portret-robot, care acum trona pe ecran. Desenul nu semăna cu Belbo, dar Belbo semăna cu desenul. Belbo nu putea avea Îndoieli. Omul cu valijoara era el. Dar valijoara conținea cărțile lui Agliè. Îl sunase pe Agliè, dar nu răspundea nimeni la telefon. Era deja seara târziu, nu Îndrăznise să iasă pe stradă, se dusese la culcare luînd un somnifer. A doua zi, de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
anchetatorilor. Doi cetățeni libieni opriți la Bologna. Desenatorul poliției Încercase să facă un portret-robot, care acum trona pe ecran. Desenul nu semăna cu Belbo, dar Belbo semăna cu desenul. Belbo nu putea avea Îndoieli. Omul cu valijoara era el. Dar valijoara conținea cărțile lui Agliè. Îl sunase pe Agliè, dar nu răspundea nimeni la telefon. Era deja seara târziu, nu Îndrăznise să iasă pe stradă, se dusese la culcare luînd un somnifer. A doua zi, de dimineață, Încercase din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de curiozitate, dar n-ar fi recunoscut-o nici în ruptul capului. „Ce nu vă convine? Totul e plătit, actele sunt în regulă, ne-am ales cu-o săptămână de vacanță.“ „Cine-a plătit?“, s-a interesat Mihnea. Căra o valijoară mică, neagră, pe role și-o servietă de umăr unde păstra laptop-ul. Trecuse vremea papornițelor turcești, cadrilate, în care călătoreau clandestin sarmalele, murăturile, țuica sau baxurile de țigări fără timbru. „Te crezi în filme?“, i-am întors-o, ocolind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
șpriț, cum se zice pe la noi.“ „Nu, serios.“, m-a apucat Maria de braț. „Ce căutăm la Viena?“ „Vă spun pe tren. Toată povestea.“ Nu mințeam decât pe jumătate. Am urcat primul și i-am ajutat și pe ei. În afară de valijoara și servieta lui Mihnea, nu trăgeam după noi decât o sacoșă de umăr și-un geamantan gol. În sacoșă, îndesasem actele și niște țoale de schimb, nu multe, să nu atragă atenția vameșilor. Cât despre geamantan, mă inspiram din experiențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rusesc, fugărit de-obuzele unui Tiger. Sus, în vârful de pantă, fleorpăia o talpă de șlap, prinsă între trepte și cant; prea subțire ca să treacă peste bordura de-oțel, prea groasă ca să intre sub ea. Ne-am tras sacoșele și valijoarele și-am ieșit la Schottentor-Universität, unde se întâlneau două linii de metrou și vreo unsprezece de tramvaie. Am privit cu atenție în stânga și-n dreapta, Mihnea și Maria erau prea obosiți ca s-o mai facă. Nu ne urmărea nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Mihnea. A sărit cât colo, izbindu-se de perete. Toate hainele erau răvășite pe jos. Dulapul spart, noptierele răsturnate. Patul vraiște, cu așternuturile atârnând. Un cablu electric sucit pe pernă. Niște bucăți de cauciuc sub picioare. În baie, nimeni. Valijoara cu role zăcea în mijlocul camerei, despicată cu un cuțit pe toată lungimea. Nici o mișcare, nicăieri. Doar pe pat, în mijlocul așternuturilor răscolite, laptop-ul lui Mihnea, bâzâind ușor, pe wireless. Ecranul atârna strâmb, cu fața la geam. Pornise singur, automat, probabil când intrasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unul dintre pereți este expusă o diplomă, galbenă și ea. Nino a câștigat locul trei la un concurs de frizerie organizat de orașul Geneva, în anul 1956. Cei doi fac parte din prima generație de imigranți italieni. Tineri cu o valijoară de carton presat în mână, care au luat cu asalt Elveția în anii 50-60 în căutarea unei vieți mai bune, pe care autoritățile elvețiene îi umileau atunci când coborau din tren, trimițându-i în camere de despăduchere. Marea majoritate s-au
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de alta, dar nu pot vorbi la telefon când e ușa deschisă. I-am răspuns că nici eu nu sunt și am dat să plec. Dar chiar în clipa când am străbătut spațiul dintre cele două paturi, am observat o valijoară pliantă de pânză, așezată pe pervazul ferestrei. O clipă, am avut impresia că e geanta mea de voiaj ajunsă în chip miraculos, din proprie inițiativă, de la gara Penn, unde o lăsasem, în apartamentul meu. Pe urmă mi-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]