40 matches
-
croite toate pe porunceala lui zănatecă. Sastisite ori fragede, ferfenițte sau fecioare, cu toatele-i simțră mîna și mîngîierea, bălăcind cu degetele printre cotoarele lor... Și cu cît ereau mai bătrîne, cu atît le înveșmînta mai prețos și le acoperea de valtrapuri ca pe împărătese. Iar eu am gîndit că pe undeva, cimitirul și biblioteca se suprapuneau în preocupările lui comemorative, el ajungînd să privească arondismentul cu hoituri fix ca pe o bancă de date și biblioteca drept un cavou al memoriei
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
plutind pe marile/ și mișcătoarele/ pustietăți"!), în acest turn de fildeș și, totodată, criptă (căci din-,spre Sărindar"!), dă buzna Gore Pirgu, spusesem, într-o zi, cu "carlinul" lui Haralambescu (o șarlă ce, uitasem să adaug, e îmbrăcată într-un "valtrap roșu"!), spre indignarea franțuzoaicei gazde, care, nu numai "îmbufnată", dar și "roșie", o să-l anunțe pe acest goujat... Or, a "roși până în albul ochilor" e cea dintâi reacție a Ilincăi (de o "albeață", ea, a pielii, "nefirească", ba, pasămite, și
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
aduc perfect aminte că acest cuvînt este cuvîntul cîrpaci, ca și cuvîntul cizmar, suspect, în epoca respectivă, păstrat doar în memorie. v v v Elvira Bogdan, cu aerul ei de boieroaica ieșită din paginile unui român de G. Călinescu, în valtrapurile ei, cu pălăriile ei largi, florentine, desi rupte, rufoase,...intra în ziua aceea în redacție unde își aducea poeziile, și după ce le lasă, ni se adresează nouă, măi tinerilor, pe atunci, spunînd că de la vîrsta de 48 de ani ea
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
cai parcă magic ajustați, să fie, expansiv, solii unor misiuni de tranziență psychopompă. Să nu ne uimească dispozitive urnind ca niște chei mecanice ființe astfel instrumenta lizate, pentru o nemiloasă folosință, - mai des, pictorul le înfășoară în cruce, scut și valtrap de cavaler, ca într-o zale albă. Tot ce e emblemă nu rămîne element singular, la Ilie Boca, se prinde într-o logică additivă - cărți de joc fatidice, chipurile te încumeți să le citești ca o galerie etnologică potențial interșanjabilă
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
și de oameni nemascați, scârbită să se uite la carele alegorice pline cu menestreli cântând, la trăsurile cu cheflii și sperând să-l zărească pe cuviosul Pierre. Carele alegorice care înaintau zuruind, trase de cai plini de importanță, acoperiți cu valtrapuri roșii, începeau să-și piardă din farmec, deghizările deveneau țipătoare, chiar și flamurile cu nuanțe vesele fluturau trist spre Odalie. Mardi Gras e o zi obositoare, la urma urmei, a oftat ea, iar Tanti Louisa a fost de acord cu
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
și zvârlind din copite, iar șoferii, cu zâmbete sardonice pe buze, claxonau fără noimă și-l înjurau, făcându-i semn să-l prindă, cine mă-sa îl adusese cu calul aici?... Calul fusese negru, acoperit sub șa cu un mic valtrap roșu, tivit cu fir argintiu. Un exemplar înalt, cu picioarele lungi, pur-sânge, de la sine înțeles. Îl ținuse foarte aproape, așa i se spusese, să-l țină din scurt. Simțea animalul fremătând, asta probabil și din pricina lipsei de siguranță a mâinii
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
toată ziua în geamurile prăfuite ale camerei mele de lucru.. Rece și transpirată ziua trecuse, înclinându-se maiestuos nopții, care punea stăpânire peste Bucureștiul zdrențuit de neliniști și păreri îngrozite de trăire neclară. Strada locuinței mele zăcea nemișcată, acoperită de valtrapurile ude ale neputinței de a înțelege mesajul de liniște și răbdare, față de tot răul impus vieții de fiecare zi, a celor care au prins, prin vrerea unora dintre noi să țină, până la noile alegeri, frâiele trăsurii țării noastre. Eram oare
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
cum ochii i se umezesc de aerul rece, care îi cuprinsese trupul. Era frig, foarte frig iar gerul îl înțepenea. Nu mai putea striga căci gura îi rămăsese încleștată de la căzătura puternică, ce îl făcuse să îi amorțească brațul stâng. Valtrapurile nopții cuprinsese orașul iar el gemea din ce în ce mai rar. Nepăsarea este una dintre stările de fapt ale îndestulatului, a aceluia care ignoră sau, mai bine spus, a celor care se protejează pe sine descoperindu-se în fața unor energii frânte. Au trecut
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
lingvistică la o filosofie a limbajului; și nimeni n-a ajuns la extraordinara notorietate universală ce înconjoară acum numele său. Cu toții, atunci când se apropie furtuna, observăm că norii se adună dominând părți ale clopotului celest, mătuindu-l și dispensând lumina cu valtrapurile fumurii ale urgiei. Îi vedem, îi urmărim, ne îngrozim la gândul tunetelor și fulgerelor, care se pot ivi dintr-un moment într-altul. Însă, nu vom ști niciodată locul unde se va produce trăsnetul, din care lumini orbitoare vor coborî
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
minții pe care nu o mai poți vindeca. Te naști cu ea într-o germinare continuă izbucnind într-un moment al slăbiciunilor tale. Atunci, când aura ta se rupe și lumea neagră a adâncurilor năvălește în interiorul tău, învăluindu-te în valtrapurile negre ale maleficului, cazi răpus. Este o cădere grea din hăul căreia cu greu și cu mare voință te poți ridica. Așa este pasiunea amorului din care gelozia, cu negrele ei umbre, te poate doborî, ucigând fără milă frumusețea deplină
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
să îl petreacă în viața de fiecare zi cu un simbol. Acesta urma să îi amintească în tot făcutul teluric că cerul, cu toată lumina și întunericul său tainic, îi deschide calea spre înțelepciune. Cu cât amarul a cuprins cu valtrapurile lui existentul teluric al omului, apăsat de nevoile vieții, cu atât amnarul i-a dat lumina necesară să vadă spre crepuscul un alt drum al eului său cosmic. Un alter ego legat tot mai puternic de Universul de unde înțelesese că
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
naturală și ireversibilă, subtil degajă situația cataclismică: omul începuse să vorbească singur ... , rezultat al unei suferințe, a unui semn care sugerează sfârșitul. Versul al doilea denunță dezastrul, teluricul își pierde protecția celestului iar umbre trecătoare tind să stăpânească viul sub valtrapurile nefiindului. Ideea eului treaz se pierde pentru că materia cenușie este distrusă de imposibilitatea înțelegerii existentului. Versul al treilea, din cel de-al doilea catren al poeziei, sugerează conștientizarea sfârșitului de către simbolul entității-om: Și-nvinețit de gânduri, cu fruntea în pământ
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
totalitate creația literară însă i se substituie bogăția sensurilor profunde. El este un rezonator dramatic al suferințelor sociale pentru că însăși biografia și epoca trăirilor sale ne explică suficient motivele pe care le-a avut pentru a fi învăluit în greul valtrap al tristeții dar și al derutei însă totul apare amplificat în existența teribilă a unei sensibilități exarcebate: Barbar, cânta femeia-aceea ... Și noi eram o ceată tristă - / Prin fumul de țigări, ca-n nouri, / Gândeam la lumi ce nu există ... / Și
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
epocii este realizată în tehnici de frescă medievală: „Norodul cetății și pârcălabul Dan îl întâmpină cu pâine și sare. În fața bisericii domnești, mitropolitul Teoctist îi unse fruntea cu mirul sfințit ... Cu mitră pe creștet, călare pe un cal încărcat de valtrapuri de mătase și de purpură vișinie, cu frâiele de argint aurit, cu o mantie de postav ușor tivit cu hermină, Roman primi ovațiile mulțimii, apoi intră în palat.” Domniile la acest sfârșit de veac, al XIV-lea, sunt scurte în
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
model, 2008:28). Încercarea scrierii propriei biografii, a cazului că poetul ființează ca om, îl face până la urmă să conștientizeze că există un ”adevăr nesigur” și nu e doar vina acelui altcineva, ci a întregului sistem existențial, cu tot ceea ce valtrapurile vieții ascunse în sufletele noastre, cu timpul care a fost și care vine, caută să exprime o vârstă. O vârstă care a marcat timpul existenței noastre, frământându-ne creiereul, inima, firea noastră: ”O vârstă tragică, / marea cumpănă a apelor, / când
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
de care dezordine vorbește ascuțișul slovelor sale lansate ca niște lame subțiri și tăioase de cuțit? Este viața pe care el ți-o vede în lumina ochilor, și patimile, și urile tale, și tot neadevărul pe care îl ascunzi sub valtrapurile vieții materiale dar, furia și frica lui nu sunt decât semne, pentru că mirarea de mult l-a întărit în lumea aceasta în care a trăit atât de agitat și neînțeles. Idealul lui este inițierea și detașarea completă de partea materială
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
fost „creat”. Nu te poți rupe de ceea ce este adevărat, de ceea ce există. Nu poți nega ziua sau noaptea dar ți le poți imagina, cu ochii închiși, ca și cum ar fi reprezentări ale imaginației tale. Într-o continuă visare, prinsă între valtrapurile speranței, ne ducem viața. Dar oare ce trăim este real? Trăim noi cu adevărat? Dar când murim? Vorbim despre lume ca și cum am vorbi despre o cutie cu conserve de pește. Atât de banal a devenit acest concept, în care se
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
boiernașul, eternul funcționar, ofițerul superior etc. Toate aceste personaje sunt niște mecanisme uluitor de perfecționate, la care toate rotițele, În sfârșit, toate pompele, lanțurile, balansierele lustruite, ajustate, unse cu grijă Își efectuează mișcările de revoluție sub aparența onorabilă a unor valtrapuri migălos brodate. Însă această viață continuă să fie În plină mișcare, unde gândurile nu sunt nici libere, nici deplin rodnice. Toți acești domni au zilnic de făcut un anumit număr de treburi Înscrise În agende. Cărțuliile cu pricina au rolul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
gratuit: „gheparzi pereche azurii (sau poate eu doar cifre pare accept prin ochiuri și grătare, sau poate numai auriu percepe ochiul meu geamgiu), gheparzi boccii la colți și gheară cu reticență funerară și amurgitul vânt satrap câinește-n blana cu valtrap”. Ca prozator, N. a dat povestiri în Întoarce-te să mă vezi (1977), proză poetică în Ninsoarea care ne trebuie (1979) și romane de analiză, cu pretenții neonorate. A exploatat tehnicile narative moderne și a încercat, bunăoară în romanul Somnul
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
și coborau ca niște valuri împrejur. Mulți cai fură doborâți de ambele părți și chiar dereșul său, pe care nu avusese nicidecum timp să-l apere, fu curând ucis cu o lovitură de suliță. în cădere, Balamber se agăță de valtrapul calului unui războinic got ocupat să se apere cu sulița de alți războinici hiung-nu. Trăgându-și pumnalul din cizmă, îl înfipse în coasta bărbatului, spărgând împletitura inelelor de fier, după care, cu mare iuțeală, îl apucă de o margine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe coasta Yemenului. Șeriful se temea că vor ataca și convoaiele de pelerini din Egipt care obișnuiau să treacă prin porturile Yanbuh și Djeddah, de acum direct amenințate. Emisarul hindus venise cu mare pompă, însoțit de doi elefanți uriași cu valtrapuri din catifea roșie; se arăta preocupat mai degrabă de comerțul între India și imperiul mameluk, negoț întrerupt brusc de invazia portugheză. Sultanul spuse că era extrem de necăjit, atrăgând atenția că astrele erau desigur defavorabile musulmanilor în anul acela, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
interminabilului alai al sultanului înaintau cincisprezece șiruri de cămile împodobite cu ciucuri împletiți cu fir de aur și alte cincisprezece împodobite cu ciucuri din catifea pestriță; apoi venea cavaleria, marșul ei fiind deschis de o sută de bidivii acoperiți cu valtrapuri din oțel încrustat cu aur. Mai departe se puteau vedea litierele așezate pe catâri acoperiți cu învelitori din mătase galbenă, pentru transportul familiei regale. În ajun, Tumanbay fusese numit locotenent general al Egiptului, învestit cu puteri depline; dar umbla zvonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
balet nobile, cu niscaiva capete rostogolindu-se și cu multe implorări către bunul Dumnezeu sau câteva lacrimi ale regelui pentru câte un credincios de-al lui care-și dă sufletul, dar totul e ca și cum ar fi turnat În culori, printre valtrapuri roșii, harnașamente aurite, fulgerări de coifuri și de spade sub soarele galben al deșertului și În fața mării turcoaz, și cine știe dacă Templierii nu-și trăiau astfel măcelurile lor de zi cu zi. Privirea lui Joinville se plimbă de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lumânăroaie, totul plin de o ardoare foarte spirituală. În fine, intră șapte novici În sutănele roșii cu torțe, apoi preotul oficiant, care pare să fie directorul de la Picatrix - și-l mai chema și Brambilla, zeii să-l ierte - cu niște valtrapuri roz și oliv, și apoi pupila, sau medium-ul, pe urmă șase acoliți Îmbrăcați În alb, care păreau tot atâția Ninetto Davoli, dar pe frunte cu panglica sacră, aceea a zeului, dacă-ți amintești cum spun poeții noștri. Brambilla Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de unde telefonam salvatorilor, așteptând cuminți mai apoi lângă ruinele vorbitorului verde-montan (care nu mai e cantină) unde savantul Gheorghe ne furișa fotografii de monede, arhiduci sau episcopi, portretele lui Mihai Viteazul la brâu cu căpățâna lui Osman-Pașa și Țepeș în valtrapuri orientale bătând nucile cu lancea-i înroșită și Doamne! cum le mai zicea Haralambie de rudele lui proto pentru care săpase curtea azilului până dăduse de clădirile astea cu tot cu doctori și asistente, și în cinstea căruia nu se dezvelise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]