23 matches
-
a apelat la sprijinul împăratului bizantin de la Constantinopol și a renunțat la poolitica împotriva creștinilor non-arieni. Dar a fost înfrânt într-o bătălie purtată împotriva maurilor și întemnițat și înlocuit de Gelimer. S-au iscat dispute interne, iar construcția politică vandalica a fost cuprinsă de fragilitate. Împăratul Iustinian a cerut reinsalarea lui Hilderic, dar a fost refuzat. În 533-534, nordul Africii a fost ocupat de forțele bizantine ale generalului Belizarie. Gelimer a fost capturat și deportat cu o parte din războinicii
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
De cruzime se leagă motivul distrugerii, în chip vădit și, s-ar putea adăuga, zgomotos prezent în Amintiri... . Nic’a lui Ștefan a Petrei produce „stricăciuni”, declanșează (singur sau în colaborare cu alții) o serie de catastrofe, manifestă un atavism vandalic: se cunoaște pe unde trece. Cel mai cunoscut episod din această serie, acela ce consemnează finalul precipitat al șederii la Broșteni, depășește granițele comicului. Se produce de fapt o „bombardare” a gospodăriei Irinucăi: „Gardul și casa femeii dărâmate la pământ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
scop al acestor ședințe a fost pervertirea propagandistică a demonstrației anticeaușiste și anticomuniste (un gest cu miză politică) Într-un act de huliganism (de drept comun). În cadrul acestor ședințe, protestatarii sunt proiectați ca „huligani, lipsiți de patrotism, autorii unor fapte vandalice”3 și, În repetate rânduri, diferite voci reclamă pedeapsa capitală pentru a fi soluționat exemplar, În stil comunist, gestul de revoltă al muncitorilor brașoveni. Aceste atitudini ajung și la urechile celor vizați, mărind presiunea psihică În care au trăit acele
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
fuseseră făcuți prizonieri în anii precedenți. însă, în secolul al V-lea, situația politică s-a schimbat din cauza contactului zilnic cu barbarii invadatori, care se comportau în continuare ca stăpîni, dacă nu de-a dreptul ca asupritori, ca în Africa vandalică, și a făcut ca atitudinea ostilă să devină anacronică, pentru că imperiul nu mai era cel din vremea lui Traian, de aceea s-au oferit diverse soluții pentru problema barbarilor. Uneori era necesar să fie asigurată doar supraviețuirea, așa încît, în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este importantă pentru reconstituirea istoriei Spaniei din secolul al V-lea, iar prin varietatea întîmplărilor prezentate, fie ele și menționate în treacăt, prevestește punctele de interes ale Evului Mediu. Bibliografie. Ediții: SChr 218-219, 1975 (A. Tranoy). II. SCRIITORII DIN AFRICA VANDALICĂ Am prezentat mai sus o serie de literați pe care i-am numit „discipolii lui Augustin”, și nu putem trece cu vederea faptul că acești scriitori, care declarau limpede că sînt continuatorii învățăturii marelui episcop de Hippona, pe care au
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
timp. Scriitorii creștini din acea epocă vorbesc despre o adevărată persecuție din partea vandalilor. Bibliografie. P. Courcelle, Histoire littéraire..., cit.; B. Luiselli, Storia culturale dei rapporti tra mondo romano e mondo germanico, Herder, Roma, 1992. 1. Scriitori minori Scriitorii din Africa vandalică trebuie să fi fost numeroși, dar nu avem informații în privința lor decît din scrierile lui Ghenadie, care a fost aproape contemporan cu ei: printre aceștia, Asclepius și Victor, episcop de Cartenna, în Mauritania. Victor a scris o carte contra arienilor
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ne spune că ar fi fost martirizat în 437. Cerealis de Castellum Ripense, în Mauritania, a avut în jurul anului 480 o dispută la Cartagina cu arianul Maximinus. Bibliografie. Ediții: PL 17 (Victor din Cartenna); A. Isola, I cristiani dell’Africa vandalica nei Sermones del tempo (429-534), Jaca Book, Milano, 1990. 2. Victor de Vita Victor de Vita e o personalitate mai importantă în raport cu cele minore menționate mai sus: este amintit ca episcop de Vita, în provincia Bizacena, într-o listă a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ce fuseseră făcuți prizonieri în anii precedenți. Însă în secolul al cincilea, situația politică s-a schimbat din cauza contactului zilnic cu barbarii invadatori care se manifestau în continuare ca stăpâni, dacă nu de-a dreptul ca asupritori, ca în Africa vandalică, și a făcut ca atitudinea ostilă să devină anacronică, pentru că imperiul nu mai era cel din vremea lui Traian, și de aceea problemei barbarilor i-au fost găsite diverse soluții. Uneori era necesar să fie asigurată doar supraviețuirea, așa încât, în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este importantă pentru reconstrucția istoriei Spaniei din secolul al cincilea, iar prin varietatea întâmplărilor prezentate, fie ele și menționate în treacăt, scrierea prevestește punctele de interes ale Evului Mediu. Bibliografie. Ediții: SChr 218-219, 1975 (A. Tranoy). II. SCRIITORII DIN AFRICA VANDALICĂ Am prezentat mai sus o serie de literați pe care i-am numit „discipolii lui Augustin” și nu putem trece cu vederea faptul că acești scriitori, care declarau limpede că sunt continuatori ai învățăturii marelui episcop din Hippona pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
într-adevăr, despre o adevărată campanie de persecuții pusă la cale de vandali. Bibliografie: P. Courcelle, Histoire littéraire..., op. cit.; B. Luiselli, Storia culturale dei rapporti tra mondo romano e mondo germanico, Herder, Roma 1992. 1. Scriitori minori Scriitorii din Africa vandalică trebuie să fi fost numeroși, dar nu avem informații în privința lor decât din ceea ce a scris Ghenadie care a fost aproape contemporan cu ei: printre aceștia, Asclepius și Victor, episcop la Cartenna în Mauritania. Acest Victor ar fi scris o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că ar fi fost martirizat în 437. Și Cerealis, din Castellum Ripense, în Mauritania, care în jurul anului 480 a avut o dispută la Cartagina cu arianul Maximinus. Bibliografie. Ediții: PL 17 (Victor din Cartenna); A. Isola, I cristiani dell’Africa vandalica nei Sermones del tempo (429-534), Jaca Book, Milano 1990. 2. Victor din Vita Victor din Vita este o personalitate mai importantă în raport cu cele mai puțin însemnate menționate mai sus: este amintit ca episcop de Vita, în provincia Bizacena, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
predomină elementul franc, urmează graiurile provensale, cu predominarea elementului vizigot, și cele franco-provensale, cu numeroase elemente burgundice. După aceea, vin graiurile italiene, în special cele nordice, care posedă cuvinte ostrogo-tice și lombardice și, în sfîrșit, cele iberoromanice, cu elemen-te vizigote, vandalice și suebice. În afară de cuvinte propriu-zise, limbile romanice occidentale posedă un mare număr de toponime și antroponime de origine germanică, precum și cîteva sufixe. Româna prezintă în ceea ce privește elementele lexicale de origine veche germanică o situație aparte, specialiștii con-siderînd, în marea lor majoritate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
autorul lui Nu, deși se laudă că o face, sau măcar că și-a propus s-o facă. Iconoclastia lui e una pour rire, e jucată, voioasă, inofensivă, un exercițiu al inteligenței, infinit preferabil iconoclastiei serioase, încruntată și fanatică (de fapt vandalică și, de regulă, imbecilă). Chiar și mărturisirea că poeziile lui Arghezi au reînceput să-i pară „neînchipuit de frumoase”, mărturisire care, în contextul ei, era tocmai „poanta”, factorul de șoc, reprezintă în fond le dessous des cartes, dezvăluirea gândului adevărat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
porți, toate aceste acoperite cu mușchi, mâncate de ploi, brăzdate de fulgere. Dacă tunurile dușmanilor din afară și mai mult încă puterea distrugătoare a secolelor au dărâmat o parte din cetate, cea mai mare parte a fost dărâmată de mâna vandalică și împie 186 a târgoveților din orașul Neamț, care și-au zidit casele lor cu pietrele acelei sfinte ruine. Acum însă, mulțămită Domnului, această profanare a încetat în urma unei legi de protecțiune a monumentelor istorice votată de Camerele legiuitoare. Așadar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la adresa justiției, a istoriei neamului nostru, a omeniei și a adevărului. Tot rechizitoriul acuzațiilor a fost un fals, o minciună, iar autorii nu pot justifica cu nimic fapta lor abominabilă. Ba mai mult, după asasinarea lui Ceaușescu, crimele și acțiunile vandalice s-au înmulțit,ca rezultat al haosului creat de cei care luaseră puterea și diversiunile difuzate prin mass-media noastră, tot de ei, prin comandamentul creat de aceștia. Considerăm actul criminal comis în cazarma din Târgoviște, un blestem adus pe capul
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
afirmare prin orice mijloace, nu conta armele folosite, cauza pentru care o făceau, sau urmările faptelor. Doar era un motiv de a ucide,de a distruge,de a dărâma, indiferent care era rezultatul; nu-i interesa decât faptele, producerea acțiunilor vandalice cu rezultate negative și dacă erau criminale cu atât mai bine,aveau efecte mai răsunătoare. Bine ne denumeau romanii lui Cezar, Traian, Aurelian, considerându-ne barbari, poate că aceste trăsături animalice, lipsite de rațiune le moștenim de pe timpul geto dacilor
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Li s-au servit numai gloanțe, au fost sfârtecați cu topoarele, destui dintre ei și-au dat sufletul. / Li s-au smuls hainele și li s-au furat ce aveau cu dânșii, ca apoi să fie supuși tratamentului hain și vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească față de musafiri și jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până ieri că are sentimente calde și frățești față de neamul nostru în nenorocire." Întrebarea lui Nicolae Iorga devine laitmotiv
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
-și tatona vocea stăpînă pe sine. După cum e prea cu putință să funcționeze un mecanism compensator al neîmplinirilor socio-politice. Compunem versuri pentru a nu manifesta în piața publică, pentru a nu face grevă, pentru a nu ne deda la acte vandalice ori pur și simplu pentru a nu ne plînge. Dar dibuind atari pricini putem oare cauționa falsul ? Putem scuza impostura textuală? Întrebări retorice... E necesar să privim lucrurile în față, să nu ezităm a le spune pe nume, descurajînd astfel
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
Manifestul de care ne ocupăm prin intermediul unei însemnări a lui André Gide, dintr-o scrisoare către Jules Renard: "L'oeuvre d'art ne doit rien prouver: ne peut prouver sans tricherie". Trecem mai ușor peste etapa proletcultistă, pe cît de vandalică în negația sa pe atît de grotescă în pretențiile-i "întemeietoare", deoarece a fost, pînă la un punct, dezavuată de chiar inițiatorii săi, "îndrumătorii" samavolnici ai culturii din domeniul conducerii de partid. Să ne oprim cîteva clipe la cea național-comunistă
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
de cabinet al europarlamentarului, pentru MTI. Nemeș Csaba a afirmat că angajații biroului au găsit ușa - care este asigurată cu yala antiefracție și trei bare de metal - forțată, atunci când dimineață au dorit să deschidă biroul, iar înăuntru au descoperit „distrugere vandalica”. Infractorii au scotocit prin dulapurile aflate în biroul de pe strada Andrássy, au rupt fotografiile de pe pereți, iar în camera vicepreședintelui PE au răscolit dosarele. Șeful de cabinet al biroului din Budapesta a lui Tőkés László a mai precizat pentru MTI
Biroul din Budapesta al lui Tőkés László a fost vandalizat () [Corola-journal/Journalistic/46632_a_47957]
-
și vinderea pe bucăți. Reversul oricărei nobleți este căpătuiala, în care bibliofilia poate să alunece. Degeaba strigă Eco: "să dezmembrezi astăzi o Biblie cu 42 de rînduri ar fi ca și cum ai dărîma Partenonul pentru a vinde apoi pietrele cu bucata", vandalica ispită rămîne. Cum, cu regret trebuie să o spun, vandalizată e, de traducătoare, biblioteca în dezordine, în starea ei firească, de fapt, cu rîndurile dintr-o carte continuate în șirurile alteia, peste vremuri și țări, a lui Eco. De pildă
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
să ia parte la Revoluție și care-și strigau, tardiv, "teama" (?) în "libertate"? Lăsăm la o parte circumstanța că "libertatea" iliesciană nu era decît un surogat compatibil nu doar cu risipirea brutală a manifestanților din Piața Universității, ci și cu vandalicele și sîngeroasele mineriade ce se profilau la orizont... Și acum urmează două neadevăruri marcante, primul din ele, vai, de ordin fizic: Vedeți, dintre cei care cît de cît făcusem ceva înainte, cei care schițasem un gest - scriitori, istorici - nimeni, nici unul
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
colecții personale. Când m-am reîntors de la anchetele de la fostul raion de partid, mi-am descoperit lucrușoarele surâzând galben, în lumina cretacică a unui bec de 30 de Wați, ambalate în mucoasele unor saci albăstrui de plastic, suprapuse după criterii vandalice de mărime și greutate și inventariate sub niște numere ca de pușcăriași. Mi-am petrecut noaptea pe hol, termoizolat în teaca unui sac de dormit. Cu tâmpla pe partiturile lui Rahmaninov. Cu un bocanc pe subtilitățile tehnologiilor petrochimice. Și cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]