4 matches
-
din volumele Intermezzo (1939) și Flori de hârtie (1947). Dar reacțiile criticii au fost contradictorii: Pompiliu Constantinescu va aprecia nuvelele, dar va găsi romanele schematice, Perpessicius va metaforiza pe marginea lirismului prozatoarei, iar G. Călinescu, în replică polemică, va ironiza „vaporozitatea” și „lirismul” ca inadecvate analizei psihologice, considerând că aceasta sfârșește uneori în „trivialitate”. În fapt, proza scrisă de D. este mai degrabă una de tip naturalist în sens superior, adică o analiză sufletească a individului, îndeosebi a femeii, ființă aspirând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
ieșind cu cîinele în Central Park, Erica și prietenul ei sînt atacați de niște derbedei. Jordan amplifică zgomotul loviturilor, iar marele său director de imagine, Philippe Rousselot, tratează lumina nocturnă cu o energie grafică ce taie ca o lamă prin vaporozitatea dinainte. Erica se trezește din comă după trei săptămîni, ca să afle că prietenul ei nu se va mai trezi niciodată. Atunci cînd îndrăznește să iasă din nou pe stradă, strada începe să se balanseze sub picioarele ei ca un vapor
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
anarhia spirituală și atitudinea à rebours, cultul efemerului și refuzul capodoperei, „masca” histrionică, fragmentarul, segregaționismul antiburghez, fuziunea artelor și - pe filieră antiplatoniciană - mitul poeziei „destabilizatoare”. Avem de-a face de fapt cu o mutație revoluționară, „barbară” a culturii Decadenței: vagul, vaporozitatea impresionistă, lamentația nevrotică, lîncezeala artificioasă, morbidețea și lasitudinea sînt denunțate ca trăsături „feminine”, „degenerate” sau „bătrînești” și rejectate în favoarea „tinereții” vitale, a directeții brutale, „virile” a voinței de ruptură, negație și destrucție, a spiritului „rebel”, antipaseist și vital-emancipator, a dinamismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exclude coexistența unor reacții spontane și directe, atașante și puternic individualizate. Artista în pictură construiește, în acuarelă visează. Feminitatea o ajută să desprindă din iluzoria clipă permanența, efectul trecător din lumina unui bob de rouă. Acuarela, tehnică a transparențelor și vaporozităților are, mînuită cu abilitate și încredere, capacitatea de a include în efemer durata, de a face din memoria vizuală un proiect asupra definitivului. Obligat de rigorile tehnicii să lucreze a la prima, acuarelistul face din graba cu care surprinde identitatea
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]