41 matches
-
fibrelor nervoase somatice mari și mici ( groase si subțiri ), impreună cu evidente disfuncții vegetative la cei cu neuropatii nedureroase și ulcerații prezente sau in antecedente. Prezența neuropatiei vegetative la nivelul picioarelor produce : - reducerea secreției sudorale pâna la anhidroză; - modificări ale vasomotricității locale - deschiderea shunt-urilor arteriovenoase; - calcifieri ale mediei arterelor. Modificările de circulație periferică produse de neuropatia vegetativă sunt, in cea mai mare parte, responsabile si de suferința osteo-articulară denumită osteoartropatia diabetică neuropată Charcot (27, 28). În 13 patogeneza acesteia intervine creșterea
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
producători : Tabelul 3.2 Interpretarea rezultatelor la testul cu “steaua pentru neuropatie”. În ceea ce privește screeningul și diagnosticul neuropatiei periferice vegetative standardizarea metodelor și a criteriilor rămâne încă un deziderat. Au fost propuse de-a lungul timpului diverse teste care evalueaza fie vasomotricitatea, fie reflexele sudorale (77,78,79). Alterarea reflexelor vasomotorii se manifestă prin disfuncția microcirculației. Într-un studiu în care funcția autonomă periferică a fost evaluată prin măsurarea răspunsului vasoconstrictor la răcirea corpului, (79) s-a constatat o foarte strânsă corelație
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
ajustarea presarcinii și a postsarcinii. Există dovezi că în ciuda eforturilor de a controla strict parametrii hemodinamici apărea ischemia miocardică. Acest tip de ischemie nelegată de condiția hemodinamică este atribuită de regulă diminuării aportului miocardic de oxigen ca rezultat al unei vasomotricități coronariene excesive. Tratamentul prompt și adecvat al ischemiei determinate de creșterea rezistențelor vasculare coronariene fără alterare hemodinamică poate reduce incidența infarctului miocardic perioperator. Optimizarea protecției miocardului pe durata clampării aortei scade incidența apariției IMP la fel ca și prevenirea instalării
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
plexurilor nervoase intraparietale mienteric (Auerbach) și submucos (Meissner), SNE prezintă o independență remarcabilă față de SNC. Componenta enterică a SNV controlează și coordonează întreaga activitate intrinsecă a tubului digestiv, începând cu autoreglarea motilității, secrețiilor și fenomenelor de absorbție și sfârșind cu vasomotricitatea locală și modularea răspunsurilor imune și endocrine. Această independență care se datorează organizării neuronilor enterici sub formă de plexuri și microcircuite locale complexe, l-a determinat pe Gershon (1998) să numească SNE „Brain of Gut” sau „Al doilea creier” (The
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tipuri neuronale care exprimă cea mai mare parte a neuromediatorilor prezenți în SNC. SNE prezintă o independență remarcabilă față de SNC și în absența input-urilor cerebrospinale, reglează întreaga activitate motorie a tubului digestiv, coordonează procesele de secreție și absorbție, controlează vasomotricitatea locală și modulează răspunsurile imune și endocrine (2). Această independență care se datorează organizării neuronilor enterici în microcircuite locale complexe, efectorii și senzitive, l-a determinat pe Gershon să numească SNE „the second brain” (3). Pe de altă parte, SNE
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dublat de tonusul cardiac vagal. Referitor la factorii de întreținere a tonusului vegetativ, se știu puține lucruri. Cauzele tonusului cardiomoderator bulbar și cardioaccelerator medular, ca și ale tonusului gastrointestino-motor bulbar și inhibitor medular nu sunt încă bine cunoscute. În cazul vasomotricității există dovezi clare în favoarea unui tonus al centrilor vasoconstrictori bulbari: hipotensiunea consecutivă secțiunii transversale a măduvei cervicale, scăderea presiunii produsă de cocainizarea bulbului etc. La rândul său, șocul spinal produs de rahianestezia cu cocaină sau de distrugerea măduvei, relevă existența
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formația reticulată mezencefalică, hipotalamus, rinencefal și scoarță. Prin relații intercentrale de diverse tipuri, centrii supraiacenți influențează atât în sens excitator, cât și în sens inhibitor, activitatea centrilor vasomotori din bulb. Hipotalamusul îndeosebi joacă un rol esențial în integrarea și coordonarea vasomotricității prin intermediul centrilor vasomotori bulbari. Porțiunea sa posterioară, bogată în catecolamine și serotonină (Vogt, 1954), integrează și coordonează activitatea sistemului simpatico-adrenergic periferic, sub raport vasoconstrictor, termogenetic și ergotrop, în general, iar partea anterioară conține centri parasimpatici vasodilatatori, termolitici, digestivi etc. Integrând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cerebrale. Complexul rinencefalo-hipotalamic, având un rol important în viața psihoemoțională, afectează profund activitatea centrilor organovegetativi din hipotalamus; și, prin intermediul acestora, echilibrul simpaticoparasimpatic periferic. Pe această cale, emoțiile, starea de anxietate sau furie produc binecunoscutele modificări ale ritmului cardiac și a vasomotricității. Neocortexul, de asemenea, exercită influențe activante și inhibitorii asupra centrilor vasomotori bulbari, cu sau fără participarea hipotalamusului ca verigă intermediară. În timp ce stimularea cortexului motor provoacă vasodilatație promptă la nivelul musculaturii scheletice în stare de activitate, excitarea ariei premotorii (girus sigmoid
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
altă parte, uniformizarea și transformarea scurgerii sacadate în scurgere continuă cu debit crescut. b) Contractilitatea este capacitatea fibrelor musculare din mezarteră de a se contracta și relaxa sub influența diverșilor factori nervoși și umorali. Fenomenul, cunoscut sub numele generic de vasomotricitate, are loc mai ales la nivelul teritoriului arteriolar, bogat în musculatură netedă și deosebit de sensibil la factorii neuroumorali de reglare a tonusului vascular. Prin mecanismul vasoconstricției și vasodilatației arteriolare se realizează scăderea sau creșterea rezistenței vasculare într-un anumit teritoriu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de interdependența existentă între mecanismul reglării extrinseci cu cel al autoreglării intrinseci (fig. 73). Acestea au la bază stimularea simpatică a frecvenței și contractilității miocardice, dependentă de intensitatea întoarcerii venoase și a distensiei telediastolice. Factorul vascular, dependent de elasticitatea și vasomotricitatea sistemului arterial, constituie ceea ce în termeni consacrați poartă numele de rezistență periferică. Aceasta este în funcție de lungimea vasului, de diametrul lui și de vâscozitatea sângelui. Cu cât un vas este mai lung, cu atât rezistența sa este mai mare și debitul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Hipertensiunea se realizează pe seama creșterii atât a debitului cardiac, cât și a rezistenței periferice. Intensitatea reacțiilor vasculare depinde de bogăția inervației simpatice din teritoriul respectiv și de tonusul centrilor vasomotori. Datorită acestui fapt, splina, rinichiul, intestinul și pielea prezintă o vasomotricitate mai crescută decât mușchii scheletici, inima sau creierul, care realizează fluctuații mari circulatorii pe cale predominant umorală. Vasoconstricția din teritoriul splanhnic dirijează sângele spre țesutul muscular sau cerebral activ și invers, realizând o veritabilă balanță abdominoperiferică. La rândul său, calea eferentă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
multipli, începând cu forța și frecvența de contracție a inimii și sfârșind cu întoarcerea venoasă și calitatea peretelui vascular. Rezistența conductelor vasculare reprezintă cel de al doilea factor determinant al presiunii arteriale. Depinzând de diametrul vaselor și de elasticitatea și vasomotricitatea acestora, forța oponentă a aortei și vaselor mari este neglijabilă. Rezistența crește considerabil la nivelul arterelor terminale, arteriolelor și, într-o măsură mai mică, în capilare și venule. Ansamblul acestora constituie vasele de rezistență. Cea mai mare rezistență la flux
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acestora constituie vasele de rezistență. Cea mai mare rezistență la flux o prezintă însă regiunea precapilară, cu lumen arteriolar mic și perete muscular bine reprezentat. Aceasta conferă aproape 50% din rezistența întregului arbore vascular, datorită suprafeței mari de contact și vasomotricității intense, întreținută pe cale neuro-umorală multiplă. Orice modificare a tonusului arteriolar va determina variații ale irigației sanguine locale cu răsunet tensional adeseori general. În cazul unei vasoconstricții arteriolare de natură simpatică, de exemplu, presiunea sanguină va prezenta valori mai ridicate în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Complexul rinencefalo-hipotalamic, guvernând prin bucla Papez viața psiho-emoțională, afectează profund activitatea centrilor organo-vegetativi din hipotalamus și, prin intermediul acestora, echilibrul simpatico-parasimpatic cu răsunet cardio-vascular periferic. Pe această cale, emoțiile, starea de anxietate sau furie produc modificări ale ritmului cardiac și de vasomotricitate. Neocortexul, de asemenea, exercită influențe activatoare și inhibitoare asupra centrilor vasomotori bulbari, cu sau fără participarea hipotalamusului ca verigă intermediară. În timp ce stimularea ariei premotorii (girus sigmoid anterior) provoacă reacții vasoconstrictoare și presoare generale, excitarea cortexului motor determină, odată cu răspunsul, contracții
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Răspunsurile vasculare de un sens sau altul depind, după Ahlquist (1948), de predominanța receptorilor adrenergici de tip alfa (vasoconstrictori) sau beta (vasodilatatori) din intimitatea peretelui vascular. În afara simpaticului cu cele două tipuri de receptori adrenergici, un rol important deține, în vasomotricitate, simpaticul dilatator colinergic. După Folkow și Uvnăs (1954), acesta ar produce pe cale cortico-hipotalamo-spinală vasodilatația neuroreflexă de la nivelul musculaturii striate în stare de activitate. Printr-un mecanism similar, de natură simpatico-colinergică, se realizează și vasodilatația cutanată din timpul secreției sudorale. Fenomenul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatico-adrenergică se datorește creșterii atât a debitului cardiac, cât și a rezistenței periferice. Intensitatea reacțiilor reflexe vasculare depinde de bogăția inervației simpatice din teritoriul respectiv și de tonusul centrilor vasomotori. Datorită acestui fapt, splina, rinichiul, intestinul și pielea prezintă o vasomotricitate mai crescută decât mușchii scheletici, inima sau creierul, care realizează fluctuații mari circulatorii pe cale predominant umorală. Vasoconstricția din teritoriul splanhnic, de exemplu, dirijează sângele spre țesutul muscular sau cerebral activ și invers, determinând o veritabilă balansare circulatorie abdomino-periferică. La rândul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și eficientă deplasarea sângelui și difuziunea gazelor sanguine prin membranele capilarelor pulmonare în condițiile unui gradient redus de presiune sanguină pulmonară. Variațiile presionale ale deplasării sângelui în diferite segmente ale arborelui vascular sistemic și pulmonar sunt prezentate în figura 85. Vasomotricitatea circulației pulmonare deține un rol important în reglarea schimburilor gazoase, ca urmare a adaptării perfuziei la ventilație prin intermediul inervației simpatico-adrenergice și colinergice de la nivelul plexurilor anterior și posterior pulmonare. Vasele pulmonare fiind vase de capacitanță, reacționează prin variații mari de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Numeroase substanțe endogene și exogene influențează circulația pulmonară. Spre deosebire de acetilcolină care acționează ca mediator chimic vagal în sens vasodilatator numai pe vasele pulmonare contractate, catecolaminele produc vasoconstricție prin intermediul receptorilor alfa-adrenergici și vasodilatație prin mecanism beta-adrenergic. Stimulul cel mai important al vasomotricității pulmonare este hipoxia alveolară. Efectele sale sunt potențate de acidoza metabolică sau respiratorie, care și prin acțiunea proprie exercită efecte vasoconstrictoare. Pe această dublă cale, hipoxia produce vasoconstricție în teritoriul arterial pulmonar, contribuind la adaptările locale ale perfuziei la ventilație
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
spirală pe fibrele elastice. Numărul lor este foarte redus. Astfel, în artera pulmonară și ramurile ei principale numărul lor este de 20-30, în timp ce arterele cu calibru de 1 mm sunt în jur de 3-4. Rolul lor nu este atât în vasomotricitate, cât în mularea pe conținutul sanguin. Alături de fibrele elastice și musculare se găsesc colagen și substanță fundamentală bogată în heteropolizaharide acide de tipul condroitinei. Volumul de sânge care se găsește în circulația pulmonară variază în funcție de sectorul vascular. Astfel, arterele elastice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
gazoase. Sectorul arteriolelor pulmonare de tip muscular este un sistem de rezistență mare și capacitate scăzută, caracterizat printr-un volum scăzut de sânge, suprafață de secțiune mare, cu numeroase bifurcații. Această zonă este sediul rezistențelor la curgere și al controlului vasomotricității pulmonare. Capilarele pulmonare formează o rețea densă și regimul lor funcțional nu este condiționat și controlat de prezența unor sfinctere ca acelea care se găsesc în circulația sistemică. Volumul de sânge care se găsește în acest sector a fost estimat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fiziologice apar în starea de repaus (80 ml) față de condițiile de efort (160 ml) și, de asemenea, în clinostatism față de ortostatism. Datorită gravitației, volumul sanguin din capilarele pulmonare este inegal repartizat, având tendința de a se acumula în regiunile declive. Vasomotricitatea circulației pulmonare. La cele mai multe specii animale, circulația pulmonară la adult are posibilități vasoconstrictoare reduse, în comparație cu circulația sistemică, fetală și neonatală. La om, vasomotricitatea sectorului vascular pulmonar deține un rol important în reglarea schimburilor gazoase, prin adaptarea perfuziei la ventilație și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
volumul sanguin din capilarele pulmonare este inegal repartizat, având tendința de a se acumula în regiunile declive. Vasomotricitatea circulației pulmonare. La cele mai multe specii animale, circulația pulmonară la adult are posibilități vasoconstrictoare reduse, în comparație cu circulația sistemică, fetală și neonatală. La om, vasomotricitatea sectorului vascular pulmonar deține un rol important în reglarea schimburilor gazoase, prin adaptarea perfuziei la ventilație și, deci, pentru menținerea constantă a concentrației sanguine a gazelor respiratorii. Stimulii principali sunt O2 și H+. Celulele musculare netede din pereții vasculari au
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasoconstrictoare sau vasodilatatoare, de asemenea, în raport de doză și de specie, dar răspunsurile vasodilatatoare sunt cele mai puternice. Acțiunile serotoninei, bradikinei și histaminei sunt mai reduse la nivelul venelor comparativ cu cel al arterelor. Stimulul cel mai important al vasomotricității pulmonare este hipoxia alveolară. Efectele sale sunt potențate de acidoza metabolică sau respiratorie, care, prin ele însele, au efecte vasoconstrictoare la nivelul circulației pulmonare. CO2 nu are nici un efect specific prin acțiune directă, ci prin intermediul H+ (vezi “Reglarea umorală a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acidoza metabolică sau respiratorie și mai accentuate dacă se produc la subiectul aflat deja în stare de hipoxie. II.3.3. INERVAȚIA PLĂMÂNULUI Plămânul posedă o inervație vegetativă, implicată în bronhomotricitate, în activitatea secretorie a elementelor epiteliale bronho-pulmonare și în vasomotricitatea circulației pulmonare. Prezența inervației simpatico-parasimpatice de la nivelul epiteliului și musculaturii bronșice va fi prezentată ulterior, la reglarea nervoasă a bronhomotricității. Vasele pulmonare prezintă atât baroreceptori (receptori de întindere), cât și fibre nervoase vegetative aferente și eferente. Receptorii sunt situați atât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
importanți fiind cei din trunchiul cerebral, noțiunea actuală de „centru” referindu-se la existența unor circuite nervoase complexe interconectate situate la diferite nivele care integrează și transmit semnalele ce influențează funcția cardiacă. Controlul acestor centri se realizează simultan și asupra vasomotricității, ceea ce justifică denumirea lor de centri cardiovasomotori. Sunt localizați la diferite niveluri ale SNC, cei mai importanți fiind cei din trunchiul cerebral. Centrul cardiovasomotor. Corespunde unei zone difuze din formațiunea reticulată din porțiunea inferioară a trunchiului cerebral, fiind centrul principal
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]