32 matches
-
cu o mină de creion chimic, ce-o purtam la mine totdeauna, scriu un petec părinților. „Sunt sănătos, de la mine nu a ieșit nimic În legătură cu procesul. Nicu și Horia sunt În viață și vă urez tot binele.” Cos petecul În vatelina din umărul stâng, după ce o desfăcusem În straturi Între care așez pânza mea, o fixez cu ață, recos la loc haina. Nu se simțea și nu se vedea nimic suspect. Paule, aci ai scrisoarea. Când ajungi acasă, desfaci umerii, că
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
o bucată de pânză scrisă cu creion chimic. Gândul fulgeră spre Paul! Sărmanul copil, ce-o fi avut de suferit, cum l-or fi amăgit să predea scrisoarea!? Oricine ar fi tăiat haina, ajungând la umeri nu ar fi desfăcut vatelina care era lucrată ca umăr și nici prin gând nu-ți trecea că ar fi o scrisoare Înăuntru. Nu fâșâia la pipăit și nu avea diferențe de elasticitate! Of, Paul, Paul, Dumnezeu să te ierte dacă ai predat-o din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
decât să stea, dacă vrea să plece, n-are decât s-o facă... — Parc-ai fi Napoleon în Rusia, mătușă, spune, cu ochii la basca ei. O bască țeapănă, făcută din resturile de la palton acu nouă ani și umflată cu vatelină. Și peste bască, peste urechi, înnodat sub bărbie, fularul. — Napoleion, în Rusiia, unde-i vrea tu, ce-i vrea tu sânt, da-mi ține mie cald ? Că-ncolo, cin’ să mă mai aleagă d-acu ? Numa dracu... Numa Scaraoțchi, numa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dedesubt toate cojoacele, d-asupra paltonu - palton bun, l-a întors acu nouă ani, stofă de pe vremuri, bună, și din resturile lui care-a rămas și-a croit cu mâna ei basca. Și i-a vârât și două strate de vatelină. Fularu îi ține cald la urechi, și basca îi ține de ploaie ; și-a tras-o pe frunte mult și poa’ să zică chiar că domnește. Că ăla care e om întreg știe să-și poarte de grijă singur, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
său suflu epic. Adormi cu lumina aprinsă. 30. Steaua Polară, Carul Mare, Carul Mic străluceau la locul lor. Oare cum o fi sus!? Aici pe pământ crăpau pietrele de frig. Spre minus douăzeci. Noroc că mantaua lui avea două rânduri de vatelină. Se făcuse târziu. Servise masa la restaurant ca să n-o mai deranjeze pe Zorela. Dacă se uită ea la film, orice activitate casnică Încetează. De altfel, televizorul lor merge cam tot timpul. El, cu aparatul de radio, chit că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
goală pe trei sferturi. Bău o Înghițitură apoi lăsă sticla În zăpadă, lângă un stâlp orb, fără bec. Cerul era senin. Frig. Până să se lumineze de ziuă mai erau vreo două ore și ceva. Paltonul său bine căptușit cu vatelină, lung, croi de mantă militară, Îi ținea de cald, dar Îi și Îngreuna mișcările, Însă nu Într-atât Încât să-l Împiedice să mai bea un gât de bourbon la o adică. Sau să poarte o discuție cu bărbatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la timp și, În același moment, Polenka a trecut Împreună cu altă fată pe lângă mine, amândouă cu broboade pe cap, cu cizme imense de pâslă În picioare și Îmbrăcate cu niște pufoaice matlasate, lungi, oribile, fără nici o formă, din care ieșea vatelina În porțiunile sfâșiate ale materialului negru grosolan; când a trecut pe lângă mine, Polenka, Învinețită sub ochi și cu o buză umflată (oare o bătea bărbatul sâmbăta?) a remarcat pe un ton melancolic și melodios, fără a se adresa cuiva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]