19 matches
-
Magia stihului/stilului lui Theodor Răpan constă, esențial, chiar din Instaurarea Incantației Vieții întru Demnitatea Frumosului - Incantație prin care Orfeu și Hristos sunt ajutați să recupereze lumea noastră „modernă”, căzută, adică (dacă ne raportăm la episodul Grecia, din eminesciana poemă vaticinară, „Memento mori”!), în bezna și labilitatea „oceanului” ( ... deși, mulți am fi ispitiți a o numi, mai curând, „mlaștină sleită”!), prin autosacrificii armonice, întru Paradisul Muzicii Sferelor Celeste.” ( ... ) „Cine vrea să guste și, apoi, să vorbească, în cunoștință de cauză, despre
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 by http://confluente.ro/Rexlibris_media_group_1402895338.html [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
Magia stihului/stilului lui THEODOR RĂPAN constă, esențial, chiar din Instaurarea Incantației Vieții întru Demnitatea Frumosului - Incantație prin care Orfeu și Hristos sunt ajutați să recupereze lumea noastră „modernă”, căzută, adică (dacă ne raportăm la episodul Grecia, din eminesciana poemă vaticinară, „Memento mori”!), în bezna și labilitatea „oceanului” ( ... deși, mulți am fi ispitiți a o numi, mai curând, „mlaștină sleită”!), prin autosacrificii armonice, întru PARADISUL MUZICII SFERELOR CELESTE. ----------------------------------------------------- [1] 1- EVANGHELIA INIMII - ANOTIMPURI - Jurnal de poet (Editura „Semne”, cu ilustrații de
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Adrian_botez_soteriologia_iu_adrian_botez_1389861602.html [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
simplu, ca la corn” al amintirii dar și-al nădejdii contemporan de a accede și la altceva: nemți: ”Institutul Goethe“; la români viitoare... al unei învieri posibile... al peste vârfuri...); i-am simțit forța ”Institutul Eminescu“.clarității interioare, dincolo de gândirea vaticinară din “Satire” (Scrisorile), și am materială și materialistă, o detașare, o udat batiste parfumate pe romanțele ” N o i s u n t e m a d e v ă r a ț i anihilare a eului egoist pluriform totuși
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
lucrurile, apare logică inaderența la literatura „cazurilor” („subiectivă”), căreia îi opune substanța universal umană din opera ardelenilor și a celorlalți „clasici” amintiți, după cum în aceeași logică intră și condamnarea vehementă a simbolismului și mai ales a „decadentismului”. „De un Verlaine - vaticinează el - ne va feri îngerul de pază al României mari”, iar lectura unui roman de D’Annunzio îi provoacă „un dezgust pe veci”. Criticul jură pe „clasicismul de fier” rezultând din consolidarea burgheziei naționale și crede a identifica în Moș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
El prevede cum „făclii vor izbucni curând și pretutindeni” și constată de pe acum că „înspre zori, către zori, zarea e roșie”. În câteva texte din 1945 apare și viitoarea metaforă titulară „vioara roșie”. Posesorul ei se vrea făuritor de poezie vaticinară, militantă: „Cu tălpile goale, cu hainele rupte, / Te vreau, poezie, chiot în lupte. Te vreau, poezie: flamură, goarnă, / Neguri și bezne smulge, răstoarnă”. Acest program va fi îndeplinit, începând din 1948, cu supramăsură. În ciclul Versuri de război tonalitatea o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
-lea, Octavian Goga a erupt vulcanic, zguduind sensibilitățile și dinamizând energia contemporanilor săi, transmițând un mesaj nou, de impresionantă reverberație și forță emoțională, impunându-se în primul rând ca tălmăcitor al pătimirii românilor din Transilvania și totodată ca o expresie vaticinară a suferințelor și aspirațiilor întregului popor. B. argumentează că Octavian Goga a cântat pătimirea neamului său nu pe un ton clamoros, ci arborând calmul aparent al îndurării, în sonorități de vibrație psalmodică; suferințele și năzuințele semenilor săi au fost astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
atinsese proporții necunoscute până atunci, lumea se apropia de sfârșitul ei, iar pioșii se pregăteau de judecata iminentă a lui Dumnezeu. Autorul cărții descrie evenimente recente sau contemporane sub formă de profeții rostite cu mai multe secole înainte. Acest procedeu (vaticina ex eventu) este caracteristic literaturilor apocaliptice: el întărește credința în profeții și, prin urmare, îi ajută pe credincioși să suporte încercările clipei prezente. Interpretarea visului lui Nabuconodosor ca reprezentând succesiunea dramatică a celor patru regate constituie, dincolo de îmbărbătarea exilaților evrei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Specificînd că trecutul și viitorul sînt acum brutal diferite, din pricina totalitarismului care l-a marcat pe cel dintîi. E un fenomen dezagreabil pe care - n-avem ce face - trebuie să ni-l asumăm. Totuși, ce e cu viitorul? Repugnîndu-mi postura vaticinară (Leon Bloy îl numea pe profet "omul care-și amintește viitorul"), mă mulțumesc a înregistra reacțiile prezentului ca pe un soi de eșantion concomitent al perioadelor revolute și al celor ce vor veni. Un optimism exacerbat, de factura idealizării naive
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
el un profet, mai propriu spus un "obsedat" (caz patologic!), care, medic fiind, a îndreptat datele observației concrete într-o direcție nebuloasă, în zona unor nori care slobozesc averse, a unor grohotișuri care se surpă zgomotos în avalanșe. "Neseriozitatea" sa (vaticinară!) ar trebui, tocmai ea, luată în serios: "Ideile lui Céline! Cum să le ia cineva cu adevărat în serios? Dar a fost vreodată un profet al sfîrșitului lumii luat cu adevărat în serios? Soarta profetului adevărat ca și a celui
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
Magia stihului/stilului lui THEODOR RĂPAN constă, esențial, chiar din Instaurarea Incantației Vieții întru Demnitatea Frumosului - Incantație prin care Orfeu și Hristos sunt ajutați să recupereze lumea noastră „modernă”, căzută, adică (dacă ne raportăm la episodul Grecia, din eminesciana poemă vaticinară, „Memento mori”!), în bezna și labilitatea „oceanului” (...deși, mulți am fi ispitiți a o numi, mai curând, „mlaștină sleită”!), prin autosacrificii armonice, întru PARADISUL MUZICII SFERELOR CELESTE. 1 - EVANGHELIA INIMII - ANOTIMPURI - Jurnal de poet (Editura „Semne”, cu ilustrații de Damian
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
concepție a secolului al XIX-lea, la un gherism reînviat? Peste creștetele unor însemnați poeți care au creat o epocă a unei poezii ce se măsoară doar cu sine însăși, Gherasim Luca privește înapoi, avînd simțămîntul că întrupează o postură vaticinară. "Purității" i se opune o bizară impuritate umanitarist-comunistă: "Sensibilitatea oamenilor conștienți din această țară nu mai vrea să primească poezia, e sătulă de poezii, pentru că se lovește de ea ca de un privilegiu, ca de un obiect de lux, de
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
și exponenți ai năzuințelor poporuluiť etc.". Și, hetairică, așa cum o știm, poeta nu se sfiește a amestca planurile: "Personal, mă mîndresc cu prietenia comunistului și criticului Ov. S. Crohmălniceanu". Una din poeziile semnate de impetuoasa Nina se dorea pe atunci vaticinară: "Cîndva, într-un veac de mult apus,/ ultimii proletari din lume au apus/ către ultimul patron, Uzina ne-aparține!/ Și s-au făcut stăpîni. Și-au stăpînit-o bine./ Tabloul mai păstrează amprentele culorii/ sfîrșitul plusvalorii". Acel "sfîrșit al plusvalorii" nu
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
de activi în dramaticele zile pe care le trăim. în aste vremi în care clima se înfierbântă, iar economia îngheață, este suficient să-i urmărești pe micul ecran, adunați în conclavuri în care toată lumea vorbește în același timp, iluminați, clamând, vaticinând, dezlegând taine și dând pe față, vituperând în lacuri de sudoare, ca să înțelegi că e groasă, că firul s-a rupt și cine știe când se va înnoda. După două ore de sacru vacarm, fiecare vorbitor are treizeci de secunde
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
putea să vă explic. E vorba de a forța necunoscutul..." * * * Am fost de față când un poet român, asemuit cu Rimbaud, improviza în Mogoșoaia, pe terasa sprijinită de coloanele italiene de cărămidă tocite de atingerea atâtor generații și generații... Nichita vaticina de la o coloană la alta, lipindu-se strâns de ele... Ce scanda el, cu închipuirea biciuită de alcool, era o vrajă încă neinteligibilă. Numai lângă Nichita Stănescu puteai să înțelegi ce vrea să zică drumul sigur, drumul bătătorit, fără surprize
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
află azi la Ťputereť, considerarea de pe poziții Ťde susť a unora cărora altădată le datora mult (de pildă, concetățeanul său tecucean Ion Petrovici, tratat aici ca un oarecare)". De o inclementă caracterizare are parte și Eugen Jebeleanu, cu o intuiție vaticinară am fi tentați a afirma, căci "steaua" poetului ce dădea impresia a fi neclintit norocoasă a declinat vertiginos după ^89: "Vechiul meu prieten și coleg - coleg de liceu, coleg de studenție, de boemă literară, de tinerețe dezolată, coleg de birou
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
dezerțiunilor masive ce s-au produs după comunizarea țării? A colaboraționismelor de care, helas, n-au rămas străini nici cîțiva reprezentanți de marcă ai criticii interbelice? Oricum, rîndurile lui E. Lovinescu exprimă o neliniște pe care o putem aprecia drept vaticinară. Bucuria marelui precursor de-a constata că gestul de adeziune la programul său "venea în chip neașteptat din Ardeal", un topos în care confuzia esteticului cu alte domenii părea profund înrădăcinată, se asocia cu aceea că gestul în cauză semnifica
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
celor ce-l înțelegeau și-l judecau atât de rău. Cât de mare era adevărul acelui „suflet disprețuitor“, suflet geamăn cu cel al lui Dante, celălalt mare proscris, celălalt mare disprețuitor! Nu e niciun mijloc de a ghici, de a vaticina mai bine zis, cum se vor sfârși toate acelea, acolo, în Spania mea; nimeni nu crede în ceea ce susține că-i aparține; socialiștii nu cred în socialism, nici în lupta de clasă, nici în legea de fier a salariului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Durerea ne cheamă, Ni-e cupa plină de amar, Va bate ceasul răzbunării). Intenționând să cuprindă întreaga dramă umană, poetul, care nu a cunoscut marile răsuciri interioare, nu a putut evita, în Ancore, nici schematismul alegoric (Excelsior), nici zgomotoasa imprecație vaticinară (Circul vieții, Satira vremii). Firesc însă, figura lui Iisus-răscumpărătorul consună, în Talaz, cu armoniile învierii în natură și în om (Descătușare, Trezire). Este proslăvit, totodată, pe urmele lui Nichifor Crainic, etnosul românesc ca izvor de înnoiri viitoare (Stâna, Mocanul). Mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
inginer sau student - trăind o transformare fundamentală în momentul înrolării în lupta comunistă. Întâmplările sunt plasate în diverse momente ale instalării comunismului: în timpul războiului, ca în Zâmbetul (1961), în perioada de ilegalitate a comuniștilor, precum în romanul Arderi (1959), care vaticinează societatea „burghezo- moșierească”, sau în timpul „construcției socialiste”, a înființării șantierelor naționale, unde comuniștii sunt confruntați cu presupuse situații de sabotaj, ce determină „intensificarea vigilenței”, ca în romanul Probleme personale (1974). Sentimentul ce animă psihologiile simpliste ale „revoluționarilor” este ura de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288649_a_289978]