24 matches
-
echilibrării cosmice, la Poeta ELISABETA IOSIF: “La infinit, femeia, cer vertical /Asupra pământului orizontal. /Atlas îi este stâlpul cosmic, sprijinind oglinda” (cf. În oglindă). Iar EMINESCU - Tatăl Constanțelor Cosmice, deci și Tatăl FLORII. Deci și Mirele Cosmic al MAMEI. Vegetal-Atemporal, Vaticinar - deci, Marele STÂLP/ORB MISTIC și Marele, Fascinantul MUT al ÎNFLORIRII ZODIILOR/FĂT-FRUMOSUL COSMIC: “Priveam incandescența tăcerii florilor de măr, / Lumini de coronițe dalbe, adunate-n al ei păr. /Născut în Gerar, din amintirea florilor de gheață, / El. Floare nemuritoare
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_cronica_la_vo_elisabeta_iosif_1386758438.html [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
chimicale” (cf. Orașul cu vise). „Idem” avântat, din banal în simbol - VIOREL BAETU/MICHAEL CUȚUI, Aschaffenburg/GERMANIA: “Nu i-a fost ușor, nu i-a fost deloc ușor,/La televizor totul pare simplu ... ” (cf. Jocuri cu soarta). Tribun rebel, poet vaticinar (și păgân ... - dar bun meșteșugar într-ale stihului!) - este domnul VIRGIL CIUCĂ, New York/SUA: “Popor român, urmaș de daci,/Trezește-te din amorțire,/ Nu mai cerși la sfinți și vraci,/Aspiră la reîntregire ( ... Ține visul unirii treaz,/Recheamă-ți oastea
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_o_antologie_ca_adrian_botez_1374848118.html [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
calde iată "bucurii simple" configurând plenitudinar sentimentul ființării neîntrerupte. Aflăm ca dintr-un basm: Nu există moarte! Pur și simplu cad frunzele / Spre a vedea mai bine / Când suntem departe..." (Metafora). Invocând (în linie eminesciană) triada Pământ, Istorie, Limbă, verbul vaticinar al tribunului operează aproape sacramental, în mari cadențe lirice. Concomitent, liricul se vrea un hermeneut semeț. Limba (în O mie de clopote) e un însemn capital al identității noastre: O mie de roze, o mie de zâmbete Din fiece cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de-a lungul istoriei, de poziția omului, construiesc structuri noi, utopice, în sensul unei lumi ideale în care rolurile sunt fixate și jucate conform unui scenariu bine construit. Se încearcă eliminarea acelor roluri care generează conflictul, prezicând societății un viitor vaticinar. Cred că Manheim, în Ideologie și utopie, cuprinde cum nu se poate mai bine ceea ce doresc să aduc aici în atenție: "discursul utopic exprimă punctele de vedere ale categoriilor oprimate, ale indivizilor care caută căi alternative de exprimare. Utopiile aspiră
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
articulase două atitudini în fața textului: perspectiva gramaticală, care circumscrie procesul de „ontogeneză” a obiectului cultural și, respectiv, perspectiva psihologică, care investighează rezonanța procesului de creație în sufletul (încă nematerializat) al artistului. De fapt, interpretarea este pentru Schleiermacher similară unui puseu vaticinar. Divinația este încercarea criticului de a-l înțelege în mod empatic pe autor, nu fără a descifra în parelel contextul istoric de apariție a operei. Ținta este aceea de a înțelege autorul „mai bine decât s-a înțeles pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Mircea Eliade observa, pertinent: „Fertilitatea spirituală a poporului român nu mai poate fi pusă la Îndoială de nimeni”. Și conchidea, În 1936: „Astăzi, mai mult ca oricând, forțele creatoare românești, spiritualitatea românească, trebuie să-și spună cuvântul În istoria lumii”, vaticinar asigurând, totodată, pe compatrioții săi: „Vom deveni o forță a istoriei, un destin european, prin chiar aceste energii creatoare care alimentează astăzi Renașterea românească”. Nu era, evident, un glas izolat, o voce fără ecou În epocă. Pe același ton răsunau
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
naturii sau „relatează” cu încântare nostalgică mici întâmplări. Înstrăinarea e doar constatată, nu trăită ca o dramă. Cu adevărat dramatice sunt conștiința acută a oprimării, sentimentul de revoltă față de stăpânitori, credința în ziua izbăvirii, care dau uneori poeziilor sale accente vaticinare. Nu lipsesc versurile care abordează motive obișnuite ale liricii - contemplarea nemărginirii și aspirația spre o existență înaltă, tristețile provocate de singurătate, de neîmplinirile erotice, reveriile, meditațiile. Toate sunt transpuse într-o rostire simplă, chiar desuetă, cu o minimă grijă pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
familie sau de aiurea sunt în strânsă legătură cu autorul, iar în unele cazuri, de dragul lor nici numele nu au fost schimbate. În volumul „Ultima Zvâcnire”, scriitoarea Ica Grasu îmbină benefic elementele unor trăiri incandescente, pătimașe și organice cu elemente vaticinare, acolo unde pe parcurs se dovedește acoperită pe deplin. Volumul are pe alocuri aspectele unei veritabile tempeste tratată cu mijloacele literare specifice romanului iar pe de altă parte excelează toposul literar, cel care pe arii întinse cuprinde locuri, nume, eroi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
el și omul care, oricît ar încerca să se ascundă, radiază, se umflă în pene întrucît expune o idee pe care o socotește originală sau îndrăzneață... Din același motiv, Nae Ionescu rămîne egal cu sine și nu e vehement, retoric, vaticinar, nu ridică niciodată tonul - iarăși o asemănare cu Caragiale. Și astfel fiind, nu frizează nici tirada patriotardă, cum i se întîmplă uneori lui Iorga, nici isonul de captatio de care n-au scăpat decît puțini". Aidoma lui Maiorescu și Caragiale
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
perechea consternată, somată să consimtă sub amenințarea arbaletei pe care Rémy o ține îndreptată spre ei. Familia, citadela onorabilității burgheze, constituie o țintă pentru cei doi rebeli viatici care ultimativ se rad în cap, conferind o turnură extremă întreprinderii lor vaticinare. Idealul familiei burgheze - o călătorie în Irlanda alături de familie -, ideal afișat și el tot într-un supermarket, adoptat naiv de Rémy, îi provoacă o criză de furie lui Patrick. Manifestul anarhist nu îmbrățișează o ideologie anume deși dobândește accente xenofobe
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
drept factice, cele două repere consacrate ale Septentrionului abordat. Mai întîi e vorba de acel Nord înfiorător al Vechiului Testament. Adică de un lăcaș al Răului satanic și al ispitei, izvor al unui uragan nimicitor pe care-l circumscrie verbul vaticinar al lui Ieremia: "De la miazănoapte se va deschide nenorocire asupra tuturor locuitorilor țării acesteia" (1, 14), adăugînd că invadatorul va purcede din același punct cardinal (46, 20). Un atare Nord malefic, al întunecării și pierzaniei, diform pînă la teratologic, textualizînd
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
transforma, altfel spus, gratuitatea spiritului într-un torturant proces de defensivă, de disculpare, de atac. Astfel apare, sub condeiul său, termenul de "victimologie" și teoria corespondentă. Ceea ce ni se înfățișează cu deosebire tulburător în scrisul lui I.D. Sîrbu sînt notele vaticinare ale acestuia. Văzînd răul în adîncime, autorul Jurnalului a intuit capacitatea lui de a-și prelungi raza de acțiune, de a se răspîndi în societate și după răsturnarea formală a maleficului regim: " Propune ca după răsturnarea tiraniei să se creeze
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
e concesia axiologică. Nu ne putem, în unele momente, desprinde de gîndul că justețea acută a analizelor practicate de Virgil Ierunca devansează momentul în care au fost scrise, păstrîndu-și semnificația într-o durată indeterminată. Unele din ele dobîndesc un ton vaticinar. Într-o Românie ce se vrea democratică, nu bîntuie oare fantoma naționalismului deșănțat, de la Vadim și Păunescu la Funar și la îndeajuns de numeroșii lor suporteri ce oglindesc cu fidelitate ceaușismul? Oare PDSR nu mimează, la rîndul său, pe un
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
-ți fie totuna încotro apuci/ Să nu-ți mai fie frică de moarte/ Mai mult decât de viața pe care-o duci". Versurile din Urcarea muntelui se impun prin alura lor agonică și, în același timp, protestatară, prin vehemența tonalității vaticinare, prin imaginile refuzului unei realități dezagregante, în care individualitatea era condamnată la neant, iar vina colectivă era escamotată. Sentimentul singurătății, al separației este aici iremediabil: "Ne-am separat, nimeni nu mai este cu nimeni/ Cineva a avut grijă să nu
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
și civice. Scriitoarea este voluntară și nesigură, dar deschisă (auto)cunoașterii, pe mai multe căi de discurs, dominat în ansamblu de autenticitate biografică și literară. Ana Blandiana este o ardeleancă legată de conștiința morală și literară de tip vates și vaticinar, profetic și moralist. La ea rămâne constantă responsabilitatea gravă, până la crispare, față de adevărul etic, individual, istoric. Ca și față de cel estetic. Reflectează asupra existenței omului ca individ și artist, într-o lume cu multiple determinări, spirituale, istorice, politice, sociale. E
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
din jur, nu mai doresc să vadă și să audă nimic. Decât, eventual, imaginea edulcorată a unui trecut sinistru, dar care, prin comparație cu ceea ce trăim, le poate părea paradisiac. Numai cine nu-i cunoaște discreția înnăscută, lipsa oricărei veleități vaticinare și repulsia față de gargarismul grotesc al actorilor publici de la noi poate să aibă vreo îndoială în legătură cu mobilurile ieșirii în arenă a d-lui Livius Ciocârlie. întrupare a distincției spirituale și a inteligenței iluminate, autorul Marilor corespondențe ilustrează specia rarissimă a
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
că personajul din Seven (1995) al lui David Fincher. Și cu toate acestea, flacăra nebuniei luminează nu atât chipul cât discursul lui Viorel. Violență mustește, fiecare cuvânt se transformă într-o schija incandescenta, chestionarea resorturilor unor întrebări banale revendică o vaticinare a ipocriziei sociale. Pulsiunea care subîntinde aceste dialoguri eratice este una anihilanta, este un paroxism rece, o ardere înghețată. N-am mai văzut un personaj atât de complex în cinematografia românească de mult timp și pot înțelege investiția regizorului în
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
marxistă, instigatoare la lupta de clasă, a lui Radișcev, Belinski, Herzen, Cernîșevski, Plehanov, în timp ce era trecută în umbră ori pur și simplu omisă linia opusă, spiritualistă, a lui Ceadaev, Dostoievski, Soloviov, Berdiaev, Bulgakov, Rozanov, Merejkovski, care afișa, în chip emblematic, vaticinarele versuri ale lui Pușkin: "Să nu dea Dumnezeu să vedem răzmerița rusă, absurdă și nemiloasă". Eseistul nostru acordă, pe bună dreptate, o atenție susținută unui comentator de marcă al autorului Sufletelor moarte, Dmitri Merejkovski, a cărui carte, din 1906, Gogol
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
pentru reechilibrarea emoțională și recuperarea puterii personale. Este un motiv bine întemeiat și explicabil, pentru care eu am decis să scot pe piață această carte? Există prietene, un motiv bine analizat și sintetizat, pentru că în liniștea vieții în care II vaticinare iar oniricul are un rol pozitiv. Pe parcursul volumului prezentat de mă aflu acum, totul mi se pare complet și perfect și trebuia să spun asta și altora”. Criticii de ocazie și cârcotașii ar putea găsi aspecte encomionice în capitolul dedicat
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
B. Fundoianu din prefața la Imagini și cărți din Franța (1922) sau de articolele lui N. Davidescu din Flacăra aceluiași an cu privire la inexistența unei tradiții literare românești presimboliste (amblele - combătute ferm de către E. Lovinescu în Sburătorul), dar și de profetismul vaticinar al tînărului Emil Cioran, care va face tabula rasa din tradiția culturală autohtonă, sau de complexul provincial care transpare din articolele tînărului Eugen Ionescu. Remarcînd faptul că „Febrilitatea afirmării, bucuria intelectuală cu care Vinea consemnează prezențe românești peste hotare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istoria retrăită afectiv, țara și neamul, ascendența, eroii iluștri sau anonimi. Tonul, nu o dată declamator și grandilocvent, e totuși strunit, menținut între limitele unei estetici „modernizate”, și poate convinge. Poetului îi este firească și postura de „cetățean”, el perorând, uneori vaticinar, cu discretă vigoare, pe tema vicisitudinilor veacului: e, în fond, un răzvrătit, probabil împotriva unor nedreptăți - neprecizate expozitiv - ale istoriei și ale actualității (obiectul revoltei rămâne relativ nebulos, dar tensiunea „insurecției” verbale denotă un sentiment poetic real). În asemenea ocazii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
pentru morți,/ pentru cei săraci și goi, pentru toți / și-ai despicat în două istoria, -/ țăran de cremene / cum n-a fost altul să-ți semene,/ Horia!” Energice linii finale actualizează, în fapt, un simbol, fraza având un aer encomiastic vaticinar: Horia „uriaș domn”, Horia în „cămașă-nsângerată”, Horia statuie de piatră, Horia pedepsind „mișelnici tâlhari” , un Horia innumerabil, „însutit” și „înmiit”, multiplicat în suflete de iobagi, un Horia biruind pe Iosif-împăratul; iată reliefuri complementare, chipuri de inspirat poliptic narativ. Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
deloc republicate până la ediția din 1991 a lui Alexandru Ruja, poemele ample apărute în preajma sau la începutul celui de-al doilea război mondial, inegale valoric atât între ele, cât și fiecare în interiorul său, prelungesc și împing la cote maxime lirismul vaticinar al anilor ’30, dar și (auto)manierismul lexical și prozodic deja instalat în ultimele volume interbelice ale lui C. Maria Doamna (1938), o carte apărută în condiții tehnice de lux, nu-i mai puțin o compunere convențională și festivă. Celelalte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
difuz care, le disociază de scenele de pitoresc urban sau de intențiile evident polemice, specifice, mai degrabă, picturilor unui Octav Băncilă. Pictorul nu face propriu-zis critică socială, iar periplul său prin mahalalele Bucureștiului găsește în el sensibilitatea observației, fără ictusul vaticinar al militantului socialist. Într-un tablou precum Popas în pădure, figurile personajelor, un bătrân însoțit de un copil, probabil fiica sa, se detașează de contextul interpretativ al pitorescului melancolic sau idilic, marcând o izolare într-un cadru mai vast al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]