544 matches
-
Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016. SE PETRECE IAR... de Nicolaie Tony DINCĂ Se petrece iar o toamnă sură... Trece nemiloasă peste noi, Izgonind secundele cu ură Printre pomii supărați și goi. N-a fost niciodată așa rece, Schimbătoare, veștedă și rea; Plânge-ntruna și aș vrea să plece Spre pustie sau oriunde-o vrea. Zvârle peste noi cu bură sumbră- Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbră Sufletul bolnav, posomorât... Iar de-atâta rece
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
pe noi!... Pe turnanta ta bacoviană ... Citește mai mult SE PETRECE IAR...de Nicolaie Tony DINCĂSe petrece iar o toamnă sură...Trece nemiloasă peste noi,Izgonind secundele cu urăPrintre pomii supărați și goi.N-a fost niciodată așa rece,Schimbătoare, veștedă și rea;Plânge-ntruna și aș vrea să pleceSpre pustie sau oriunde-o vrea.Zvârle peste noi cu bură sumbră-Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbrăSufletul bolnav, posomorât...Iar de-atâta rece și durereFug
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > PRIMĂVARĂ Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARĂ În pântecul iernii te-am așteptat Cu ochii mei însetați de soare, Gânduri printre gene au lăcrimat Pictând vise în veștedă floare. Îmi sprijin tâmpla pe un ram de gând Cu tine caut răsăritul în a mea viață, Cu tine am învățat să râd să plâng Candele albe pâlpâie sub umbre de ceață. În orologii în tăcere îți număr pașii Speranțe
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1459406827.html [Corola-blog/BlogPost/383330_a_384659]
-
Și trandafirul din vaza mea / cântă și leapădă petale... În numele cărui adevăr?” Epanalepsă exemplară. „O frunză galbenă, / strălucitor de galbenă, / pe tină. / O stea galbenă, / strălucitor de galbenă, / într-un ochi”. Tema predominantă - presiunea timpului oxidat. Frunza purtată spre soroc. Veștedul anilor, care se apropie de termen. Culoarea coacerii. Anotimpul coacerii. Vârsta coaptă. Emoția și încântarea deplinului. Și vreme de acatist. Timp de stat drept. „Bucură-te! // Iată Lumina / întru care mă clintesc / și pentru care / în liturghia singurătății / mă proptesc
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului GÂND DE TOAMNĂ Simt ploaia cum mă atinge încet Pe tâmpla-ncărunțită de vreme Acolo unde adânc a săpat regret ... Doruri creionate printre rânduri în poeme. Am strâns la pieptul nopții lacrimi Vise veștede de al toamnei frig Destine frânte, plânsul unei inimi Dar am sperat când îmi dorem să țip. Am așteptat la geam prin nopți pierdute Cu dragostea ce a mocnit adânc în mine Dorind iubite ochii-ți triști să-ți sărute
GÂND DE TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1479139115.html [Corola-blog/BlogPost/367571_a_368900]
-
-mi erai decât criticul literar al iubirii condamnată din start ca o poezie pe hermeneia singura poezie pe care ai citit-o vreodată sunt eu e ziua iar în care deși am brațele încărcate cu flori sunt doar o coroană veștedă pe un mormânt vechi de pe panglică vântul a șters cu lacrimi ultimul omagiu cel mai frumos poem de dragoste ai fi fost tu de te-aș fi putut scrie (Cântece violete) Referință Bibliografică: Singura poezie / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN
SINGURA POEZIE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Singura_poezie_violeta_deminescu_1332537962.html [Corola-blog/BlogPost/362084_a_363413]
-
luminile-n sfeșnic, Iubirea, a noastră, rămâie În timpul cel pururea veșnic. Și pune-mi bănuțul în mână, Împinge și barca pe ape, Căci moartea, a toate stăpână, E-aproape, aproape, aproape. Și cheamă degrabă și vântul Să plimbe frunzișul cel veșted, Închide cu grijă mormântul Și pune-mi o floare la creștet. Referință Bibliografică: PSALM / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PSALM de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1426683894.html [Corola-blog/BlogPost/374226_a_375555]
-
din grădina bunicii nu băuse vinul necredinței la poartă ridicase iubirea ca pe-o cruce de piatră o văd când mi-e dor să citesc volumele aniversărilor fără durere șade pe scaunul din uliță ca o înțeleaptă cu mâinile împreunate veșted în poală o singură dată tata și-a aprins o țigară cât pentru ultima de-atunci în podul cu veșmintele încremenite funiile-s uscate mai uscate decât ochii bunicului ațintiți a secetă și-a cădere cumplit în păcat n-a
MUCENICI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 by http://confluente.ro/Violeta_deminescu_1399296704.html [Corola-blog/BlogPost/365941_a_367270]
-
din mine țipând. Mă vor deopotrivă bătrâni și cei tineri Săruturi lascive cu mine visând. Acesta mi-e rostul, trăirea, mi-e viața Dau totul pe-o clipă de vis și fiori ; De unde tristețea în mine-nfiripă Aceste bolnave și veștede flori !? Nu mai aud cântând viori Și curcubee nu se mai arată În suflet ; dați-mi alinări, Dați-mi distracții, dați-mi plata ! ● Prea greu e petecul de cer Care pe creștet mă apasă. Sunt prizoniera inimii de fier Și
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Pierdut_si_rscumprat.html [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
umbra lor, în perspectiva înțelegerii raționale, lucrurile ce populează universul material sunt doar aparențe. Ochiul înșelător nu vede decât umbre ale puzderiilor de aparențe ce ne înconjoară și din care noi înșine facem parte.... : “ca sosită din rămurișuri celeste,/ frunză veștedă, cazi pe pământul/ splendorii/../ Și tu cazi mută, fără a ști./ Cazi în tăcere, asemenea nouă./ Aidoma unui trup nimicit cazi/ pe verticala aerului lipsit de vedere”. Analogia frunză (veștedă) - om nu este doar o figură plastică, ci și o
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
noi înșine facem parte.... : “ca sosită din rămurișuri celeste,/ frunză veștedă, cazi pe pământul/ splendorii/../ Și tu cazi mută, fără a ști./ Cazi în tăcere, asemenea nouă./ Aidoma unui trup nimicit cazi/ pe verticala aerului lipsit de vedere”. Analogia frunză (veștedă) - om nu este doar o figură plastică, ci și o metaforă intelectuală, rezultatul translării comparației, din zona sensitivă, în aceea a rațiunii, care știe că legile oarbe, imuabile (“aerul lipsit de vedere”), ale naturii sunt aidoma celor ce guvernează destinul
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
pământul tot e învesmântat, cu așa o haină unică, împărătească, o splendidă lucrare să înfăptuiască. Natura întreagă, cu drag s-a pregătit și copacii în mii de tonuri calde, s-au gătit. Pe munții semeți, covoare în felurite culori, frunzele veștede, galbene sau roșii ninsori . Un mozaic de plante uscate peste câmpii întinse, și în parcuri lungile aleei, cu mii de frunze ninse. În livezi rotunde sau lunguiețe poame coapte, păsări ce pleacă în zbor spre sud, noapte de noapte. Bruma
AUTOMNALĂ de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_maria_ionescu_1474625130.html [Corola-blog/BlogPost/371371_a_372700]
-
Când un vulcan în pripă mai erupe Lava mă arde strașnic pan' la os Întorsă-i viața, straiele-s pe dos... Strig și alerg... cărările-s de toamnă, Iar cerul cu urgie tot mai toarnă Cuvintele nespuse mă rănesc Atâtea frunze veștede privesc... Dar cine poate oare să-nțeleagă Când în imagine apar totuși întreagă?... Eu duc povara muntelui de sare... Și lacrima tăcerii rău mă doare! Un înger îmi șoptește că se poate Să porți în suflet clipele curate, Un semn
SIMT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1477116704.html [Corola-blog/BlogPost/354946_a_356275]
-
grâi, fără picioare Port prin coclaurii umbroși Destinul meu de târâtoare. Cum nu-mi găsesc un cer anume Care ar trece peste gleznă Străin și dușmănit de lume Mă ghemui mai adânc în beznă. Pripas pământului și rob Cu suflet veșted de pădure Mi-ndemn răbdarea că pe-un orb Durerea trupului sa-ndure. Cand spre amurguri au s-adape Cu sânge vreun ciopor de vite De printre tarsuri, ca pe-un șarpe Mă vor strivi între copite. Că în grădina
BLESTEMUL SARPELUI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1464201343.html [Corola-blog/BlogPost/378881_a_380210]
-
Rătăcitor cu visul alb în noapte Se oglindesc în lacrimi de cristale sparte Cazute-adanc într-ale conștiinței gânduri moarte. O clipă de tăcere rasare-n asfințit Când clopotele urii par...că au amuțit Petale gri de soare acoperă pământul Stau veștede și triste acoperind mormântul. Deșert de deznădejde îmi încununa capul Mă uit neputincios cum viata-si face saltul Sunt părăsit într-un pustiu amnezic Și cu dureri de suflet fără anestezic. Citește mai mult Un gând ce zboară undeva departeRatacitor
ANGHELUŢĂ LUPU by http://confluente.ro/articole/anghelu%C5%A3%C4%83_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
Un gând ce zboară undeva departeRatacitor cu visul alb în noapteSe oglindesc în lacrimi de cristale sparteCazute-adanc într-ale conștiinței gânduri moarte.O clipă de tăcere rasare-n asfintitCand clopotele urii par...că au amutitPetale gri de soare acoperă pamantulStau veștede și triste acoperind mormantul.Desert de deznădejde îmi încununa capulMa uit neputincios cum viata-si face saltulSunt părăsit într-un pustiu amnezicSi cu dureri de suflet fără anestezic.... XIII. RĂTĂCIRE, de Angheluță Lupu , publicat în Ediția nr. 531 din 14
ANGHELUŢĂ LUPU by http://confluente.ro/articole/anghelu%C5%A3%C4%83_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
dacă frunza e vie sau moartă, din creanga bătrână, firavă, și nu știu vântul unde o poartă, ca pe-un fulg, între tină și slavă. stele și paseri se rotesc peste creștet, precum cocorii aleargă pe mări, suntem frunzișul cel veșted, bătut de vânturi, rătăciți pe cărări. toamna-și scutură mohorâtul veșmânt, amurgul se ghemuie-n vis, suntem suflare, dar și pământ... ploaia îmi cade sub geamul deschis. reazimă-ți fruntea pe umăr, străino, e fără întoarcere clipa de azi, se-aude prin
SUNT FRUNZA TOAMNEI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 by http://confluente.ro/Sunt_frunza_toamnei_ion_ionescu_bucovu_1345102212.html [Corola-blog/BlogPost/355101_a_356430]
-
mult mă atrage Să privesc minunate flori de vară Și să sărut ciucurii parfumați al florilor de liliac. Tânjesc după vârfuri singuratice de munte, Dar mai mult tânjesc după dulcea Poppy - Acea lume încântătoare a prozei Capabilă să înlăture și veștedul meu trandafir. Îmi doresc să văd pășuni cu un parau Dar mai mult doresc panseluțe gânditoare, Atunci când într-o zi leneșa de vară Adun culori care să mă înveselească. Vreau ciripit de privighetori Și ălei cu copaci bătrâni, Dar ce
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/adriana_orr_1448369374.html [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > EMOȚII RUGINII Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului E atâta frumusețe-n parc, e toamnă Pomii au veșminte aurii Frunze cad ușor din câte-o creangă În acordul veșted al unei simfonii. Vrăjit, închizi ochii-ncetișor Și-asculți plânsul frunzelor în agonie Le simți durerea din foșnetul lor Cum se propagă-n inima ta vie. Brusc, ochii îi deschizi în ploaia de culori Iar sufletu-ți tresare și se zbate
EMOȚII RUGINII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1473503758.html [Corola-blog/BlogPost/371357_a_372686]
-
mângâie eternul și calc pe efemer Aripile credinței mă-nalță sus pe munte Unde eternitatea îmi dă un sacru țel Nemăsurând trăirea în ore și minute. Baia Mare, 15 august 2015 M-am întrebat M-am întrebat iubite... De ce atâtea frunze veștede sunt în vara asta? De ce îmi aduc în minte toamna ce e-n prag? De ce în ciuda vremii și a vrerilor din oameni, Eu te aștept pe tine mai cu drag? De e atâta forfotă și zgomot în surdină După efemerul
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1440067565.html [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
din verde se-aduna și-n sufletul meu cascade curg iar timpul e-o rană deschisă sângeră noaptea cuvântul meu mi-e viața un munte de clisa pe care acum îl urc din greu cad frunzele litere moarte sonetul e veșted în carte mâna ce scrie o să cadă ochii ce-au văzut n-or să vadă și se desfrunzește Dumnezeu de numele meu din minereu NR. 18 mai tare decât fiara frică de lup cauza plânge în centrul unei sfere crește
AUREL M. BURICEA by http://confluente.ro/articole/aurel_m._buricea/canal [Corola-blog/BlogPost/367756_a_369085]
-
ELEGIEiubito , e-o toamnă păgânăascult-o cum ofteaza-n amurgcând norii din verde se-adunași-n sufletul meu cascade curgiar timpul e-o rană deschisăsângera noaptea cuvântul meumi-e viața un munte de clisăpe care acum îl urc din greucad frunzele litere moartesonetul e veșted în cartemâna ce scrie o sa cadăochii ce-au văzut n-or să vadăși se desfrunzește Dumnezeude numele meu din minereuNR. 18mai tare decât fiara frică de lupcauza plânge în centrul unei sferecrește efectul la orice putere...
AUREL M. BURICEA by http://confluente.ro/articole/aurel_m._buricea/canal [Corola-blog/BlogPost/367756_a_369085]
-
ta tristețe lungă Și-al vieții tale necaz Până unde va s-ajungă Grosul tău palid obraz? Ah! și repede-ți năzare Că tu știi tot adevărul Cine să-ți mai dea crezare Omul nu, poate doar cerul? Critici voi, veștede frunze Care nu ați înverzit - Prea ușor să spuneți multe Fără să le fi gândit. Referință Bibliografica: CRITICILOR MEI / Daniel Bertoni Albert : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2162, Anul VI, 01 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel
CRITICILOR MEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1480609549.html [Corola-blog/BlogPost/370505_a_371834]
-
se veștejesc și mor într-o lume care ar fi trebuit să fie templul iubirii. „Și zidurile repetându-se cu ceremonie, și tu divizându-te la nesfârșit prin pustiul înaripat și cineva cuvântând înaripat despre dezvoltarea controlată a planetei.” (Flori veștede) Cei care mai iubesc, cei care simt frumosul înconjurându-i, devin proscriși, devin damnați, într-un spațiu pustiit de idei și comportamente nobile, sunt vetuști declarați piese muzeale. „Tăcută lumina stelară pogorând peste lipsiții de vlagă, refugiați într-o miriște
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1454310392.html [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
o mare doar de bine, Precum înțelepții vremii, cușmele pe spate date, Privegheaza- n contemplare ce a mai rămas din sate. Câinii latră pe la porți ca sa intre nu să iasă, Veșnicia trasă-n roată, scurt tăiată e de coasă, Caii veștezi se anină de portițe scârtâinde, Oamenii incovoiați de gânduri nu mai au vătrai în tinde, Stau căpițele de vorbă, nu sunt poale nu sunt ii, Sprijinite doar în sine, nu ni se mai nasc copii, Însa-n vorba lor de
STAU CĂPIȚELE DE VORBĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1465791402.html [Corola-blog/BlogPost/378800_a_380129]