524 matches
-
imagine a lui Pașadia în roman e interpretarea, citirea semnelor de pe chipul său de către povestitor: "Ce frumos cap avea totuși! într-însul ațipea ceva neliniștitor, atîta patimă înfrînată, atîta trufie aprigă și haină învrăjbire se destăinuiau în trăsăturile feței sale veștede, în cuta sastisită a buzelor, în puterea nărilor, în acea privire tulbure între pleoapele grele. Iar din ce spunea, cu glas tărăgănat și surd, se desprindea, cu amărăciune, o adîncă silă." E un chip nobiliar, adus în roman parcă dintr-
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
De pildă, eu nu pot citi acele mourantes violes din Apparition altfel decât ca pe tot mai stinsele instrumente grave, cu ecou tot mai depărtat, ca într-un final de Adagio (indicația morendo din partitură), și nu mă convinge varianta �veștede viole" (care sugerează vegetalul). De aceea rămân glossele traducătorului atât de interesante. Fiindcă oferă uneori formulele și chiar gramajul substanțelor întroduse în Athanor. Iată, de pildă, cum comentează Șerban Foarță După-amiaza unui faun: �Intraductibil, pe cât cred, �acompaniamentul muzical", cum îl
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
cu un instinct de lector precizat de o experiență de un deceniu - fusesem o cititoare precoce -, șansele acestui om de a deveni destin literar și nu-i descopeream nici una. Mi-ar fi fost imposibil să umplu cu dinți acea gură veștedă, să-i dau surîsul viclean pe care trebuie că-l avusese, să redau acelor buze cu linie ștearsă conturul tare de odinioară și să le pun să îndeplinească ritualurile iubirii de care auzisem că abuzase. Nu reușeam să citesc în
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
puțină mi-a fost partea,/ averi n-am strâns, nepriceput și fără prevedere -/ n-am strâns decât bucurii întoarse din drum,/ neștiute miresme amare/ ca florile stranii, nevăzute ale nucului.// Sărac sunt, ca arborele din pădure -/ doar umbră dau și veștede frunze/ și-un braț de lemne albe, uscate...// Dar ia acest lemn, e drept și trainic,/ și fă catarg corăbiei tale viteze./ Ia umbra mea, întinsă, sub lună,/ și fă-ți pânze și flamuri...". Firește că e ușor să găsim
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
sub înfățișarea dublului meu să se prezinte cineva cu care nu este recomandabil să porți discuții, necum profitabil să închei contracte - pe termen nedefinit. E drept că nici nu-mi băteam capul! Parcă a fost ieri, mă îndreptam, pe frunze veștede cu sfârâit molcom călcând, spre școala generală unde sălășluiește centrul de votare, familiar mie, o dată ce, la dejiste alegeri, depuneam în urna de acolo votul meu patriotic, laolaltă cu 99 % dintre conaționali, iar mai pe urmă, în ceaușistă epocă, de 99
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
Gîndindu-mă la asta, surîsul mi s-a căscat ca un fermoar. Hoinăream lăsînd seara să moară printre bălăriile căii ferate. În chip de act final al verii, se mișca roind către nord un puhoi de fluturi roșii asemănători oarecum frunzelor veștede, ca un preambul la căderea frunzelor moarte, ca un soi de balet postum. Cum eram în lichidare de gînduri și planuri, fluturii aceia roșu-închis păreau și ei resturi măturate ale unor hîrtii rupte în bucățele, care nu aveau cum să
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
Alexandru Mușina Cumpănă Cimpoiul veșted luncii i-ar mai cînta, dar ce Să îi mai cînte astăzi, cînd vlaga i s-a dus? Semințele-s în Pîntec. Acolo,-n polul plus, Se zămislesc planete de-o vară, care se Vor arăta pe boltă cînd eu
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
noiembrie când nimic nu-ți înduplecă ochii tot mai asculți Leonard Cohen mă întreabă prietenii cu neliniște în glas la munte a nins și pustiul stinge instinctele în alb alegoric un nimic aproape palpabil e întoarcerea în sine cu pânzele veștede rupte de vânt vântul toamnei ce totul usucă doar lacrima nu Vibrații Tremurul mâinii ce scrie și apoi îndelungata oprire în gol când răbdarea abdică în culoarea bolnavă a ploii când totul se destramă în necunoscuta ființă ce-ți mângâie
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
persoană. Cea mai elementară analiză grăia că avea cu siguranță ceva de împărțit numai cu personalități de frunte. Visul pe care l-am făcut eu n-a fost un coșmar - deci nu coboram în maximă grabă, de-abia atingând frunzele veștede ale măgurii, cu oribila conștiință a crimei, altfel perfectă, nici nu mă piteam, urmărit de dușmani feroci, deciși să mă termine, nici de armăsarul scăpat din ham ce avea ceva cu totul special cu mine și de care nu era
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
ușa de la un dulap mare, străvechi. (Ca o jumătate de masă de ping-pong.) E timpul. Am eliberat, am slobozit în sfîrșit durerea mea comprimată și mînia mea, dar în locul furiei (așteptate) s-a eliberat un sentiment nedefinit și, din păcate, veșted. Ca o slăbiciune. Ca un gol. (Drumul a fost prea lung.) Cu efort, îmi repetam: e timpul, deja e timpul, cuțitul e rabatabil, scoate cuțitul... Iar Ciubik, luîndu-mi-o înainte, verifica reportofonul (grijuliu, a făcut în primul rînd o ascultare). Amîndoi
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
o trenă. Așa fel ca greutatea lor, adunată din margini, să cadă bine: Nici o urmă a ochilor noștri nu rămîne pe nimic din ce vedem, iar umbra noastră trece peste lucruri fără să le schimbe, iar lumea este plină de veștedul ecou al mult prea multor încercări pierdute, peste țărîna unor istovite veșnicii". Sau: ,Mărturisește, suflet îndărătnic, că între sfintele culori îți plac vreo două trei îndeosebi, crezînd că a rămas în ele pentru totdeauna, mai mult ascuns, ceva din întunericul
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
ți se pare că pe geam s-a întins și se va tot întinde un covor de rîme. Sau admirînd crima petrecută frumos în patul unde stăpînul și stăpîna ciripeau colorat înainte de culcare, admiri de fapt un labirint de vene veștede. Cum celelalte simțuri nu prea îți sînt de ajutor, asemenea priveliști te vor descumpăni." Cînd granițele imposibilului dispar în porozitatea hîrtiei, cînd ficțiunea își este referentă sieși, poezia se insinuează cu frumusețea ei stranie în realitatea de dincoace de coperte
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
socotelii nu e, însă, prea îndepărtată, dar teamă mi-e să nu fie prea târziu pentru regrete. Să nu uităm că nici PN}CD-ul, în zilele sale de glorie, n-a știut să se reinventeze, cantonându-se într-o aroganță veștedă, tipică oamenilor incapabili să vadă dincolo de orizontul zilei de ieri. Nici excelentele legături internaționale, nici existența unui ,nucleu tare" al partidului, nici măcar duhul lui Corneliu Coposu n-au putut împiedica inevitabilul. Pe de altă parte, mult mai inconsistent ideologic (un
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
mai mult/ gîndul poate-i porni spre ararat/ sfîșiind seninul unui cer ocult// anii-și cer birul cu dobîndă/ timpul în loc să crească - scade/ arătînd în zare o uitare fumegîndă/ precum un șarpe între visări și moarte// frunzișul de cuvinte cade veșted/ în lume se abate o răcoare/ adînc prevestitoare/ așezînd pe creștet/ o împăcată-n sine așteptare” (Timp în scădere). Dar protestul conținut în versurile lui Alexandru Lungu nu e mai puțin relevant, întemeindu-se pe organicitatea ființei, pe întrepătrunderile sale
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
sau „Imitație”) o interpretare proprie a poeziei „La feuille”, a francezului J.V. Arnault („Pe unde-mi zbori, departe/ de creangă ta, sârmana / firava frunză? Vântul / m-a smuls din fagul ce mi-a fost părinte”); Eminescu scrie, În 1879, „Foaia veșteda”, după Lenau („Vântu-o foaie vestejita/ Mi-a adus mișcând fereastră / Este moartea ce-mi trimite / Fără plic scrisoarea această”). Eminescu În Italia Despre trecerea lui Eminescu prin Italia nu sunt multe de spus; și nici vesele. Această trecere s-a
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
cele 5(cinci) pagini de literatură din ultimul "C"! Nu-mi dau seama ce se întîmplă, dar dacă se mărește spațiul pentru literatură e bine. Din 16 pag., 5 de beletristică, iată o enigmă autumnală! Numai de-ar ține! Zi veștedă în care zac, literalmente zac, după o premieră teatrală urmată de o masă a actorilor ce s-a prelungit pînă-n zori. îmi simt sufletul murdar, mi l-aș spăla cu detergenți, l-aș freca bine, dar nu am putere. O
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
bun de mîncat, acrișor, cu obrazul înroșit de vinovăția căderii din pom! Nu mi-aș da seama de trecerea timpului. Poate că uneori aș adormi și m-aș trezi apoi, uitînd c-am adormit, umăr la umăr cu-n fluture veșted. Cînd aș înțelege că-i seară, că-s singur și că a mai scăzut o zi, m-aș bucura de cea care-o să vină, iar și iar, mereu în lumină, mereu în lene, mereu în surîs și-n suspin
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
ghicit ce frunte în clipa ce se apropie va cădea în țărână Puterea întunecării departe sunt arborii rătăciți pe coline unindu-și necrezut frunzișul și înălțimile foșnetul zbucnit din adâncuri în josul pământului nici o pasăre amintitoare nu mai bate aripi prin veștedul timpului încremenirea așteptării mult rămasă în urmă zadarnic jinduie cărări dezlegătoare încotro coboară spre ce ascunziș nevăzut alinarea luminii? din norul odinioarei în care-am crezut cade pe fruntea clipei nemărginit fluturele cap-de-mort se-aude cum trece prin vămile lumii
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
oamenii pescari pândesc năvodul nevăzut dăruitor îmbelșugat cu pești străluminați de duh Lacrima neplânsă prădați de umbră în gol se leagănă copacii pierduți în uitare rătăcită într'o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără urmă în lacrima neplânsă din volbura aducerii aminte Iuțeala și vuietul timpul curge aproape de nemișcare prin visele zăbavnice ale broaștelor țestoase o altă vremelnicie deschide deasupra zodiilor necunoscutul
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
version of a better approach is: protect people, not jobs. It is easy to say but harder to do. Protecting companies and jobs is politically easier and tends to have the support of the incumbents (business and labor) and interests veșted în the status quo. These interests are usually antithetical to new competition and growth. Sometimes they are politically quite powerful. Protecting people means providing income support during periods of unemployment, effective retraining, and subsidized access to health, education and other
Protecție pentru oameni, nu pentru slujbe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82449_a_83774]
-
transcendentă, devenind cinic cu sine însuși), se ivește și fenomenul invers, al exacerbării materiei. Paradoxal, golul e desemnat prin recursul la materii dense, "grele", la lut și la plumb: "se-auzea coasa/ cuiva pe care nu l-am văzut/ codru-arăta veșted/ peisajul era de lut/ nicăieri nici o urmă/ perechi-perechi/ prin timpii celui de-al treilea pol/ ger uscăciune plumb și gol// golul care nu se mai curmă" (nu era casă-adevărata casă). Se află aci o instinctivă reacție la dispariție. Un paratrăsnet
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
putea părea prea implicat în versuri, el nu se înfățișează niciodată ca atare, ci își înscenează situații sau tonuri melodramatice, cu ecou de romanța ("În tinerețe am crezut/ dar ea m-a înșelat/ dar ea a fugit cu podoabele mele veștede/ și nimeni niciodată n-o să afle urmele ei" - Romanța). Astfel, poeta da frîu liber lamentației, dar are grijă să și-o pună între ghilimele, sau să și-o sublinieze în mod exagerat ("Ză-dăr-ni-ci-eee/ o, zădărnicie..."). Asemenea "tertipuri", chiar dacă ar putea
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
mai rotund și puțin mai adînc/ Și are valuri în el, ca icoanele vechi" (Doarme Ieronim). Legătura dintre parteneri e dată de aceeași compoziție de fantoșă: "Acum trupul meu ca și al tău este/ Din bucăți făcut, șade-n frunzișul veșted,/ În ceafă are ochiul pus din greșeală-acolo/ Și în călcîi rotundul creștet" (Cîntec). Spectacolul erotic nu e decît un teatru de marionete, un guignol: Stau păpușile-atîrnate, fire care nu se văd/ De scufie și de brațe le-au legat
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
din fund; Leutu' primind mângâieri; Leutu' ănconjurat de muște; Leutu' beat crița, ăn aplauzele mulțimii; Leutu' băgat an seama de toată lumea. Dar marea lui calitate este că nu și-o ia niciodată an cap, de parcă ar mirosi cu nasul lui veșted că totul e trecător." Apologia câinelui vagabond atinge punctul culminant an momentul an care prozatorul al prezintă pe Leutu' ănvătăndu-i pe oameni să se iubească și făcând această cu discreție, ascuns an nimicnicia lui: "Doi oameni se puteau ămprieteni spontan
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
S-au întâlnit la mine-n plete. // Copii am. Dar și-acum, când / Vin zorii noaptea s-o destrame, / Găsesc pe frunte mâna mamei, / Găsesc pe frunte mâna mamei. // O, mâna ei, o, mâna ei, / O, mâna ei, ca ramul veșted, / A-mbătrânit la mine-n creștet, / A-mbătrânit la mine-n creștet. («Mâinile mamei” VRF, 45). „Tăcerea” Mamei-Patrii prilejuiește poetului un lanț de comparații de o mare forță lirică: Tăcută / Ești, draga mea mamă, / Tăcută. // Ca mierla / Ce-nhamă, deshamă, / Ca mierla
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]