170 matches
-
Până-am rămas ca o fereastră Prin care lumina doar vântul. Duet de toamnî Mai stai puțin... E-abia septembrie Strâns frunzele se țin de ramuri Și nici un cârd nu taie cerul. Dorul de ducă e un înger Care vestește veștejirea, îmi spui cu ochii în departe. Dar eu mi-aduc aminte timpul Când ne eram văzduh și mare, Când scăpăram prin bezna lumii, Mai iuți ca viața și ca moartea. Unde-s balaurii iubirii Care vegheau să nu se stingă
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
în lumină Și trage orizontul liniei Pe ce-i părea a fi închis. Curând în os pătrunde marea, Sub pas tresare înstelarea Iubirea pâlpâie-n potir. Octombrie Cum Te-așteptam, iată că vine O boare rece care-aduce În caldul vieții veștejirea. Dau să mă sprijin de o creangă, Scad sub coroanele de raze, Mă subțiez în sul de cețuri, Nădăjduiam să Te întâmpin, Dar mintea-ngălbenește, se prefiră, Și îmi ajung absentă ca un templu Din care n-a rămas decât
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
timp noptatec în bătaia stelelor arzând în stare născândă omoplatul stâng mi se făcu aripă cel drept fir de plumb legănat încotro zbura-voi fără de știre? până la calea prin văzduhuri caut cu legănările plumbului semnul ascuns în iarba jertfită neprihănitei veștejiri dar nu-i ochi să străpungă fața nevăzută a soartei Urmă de nour din țipătul păsării rănite s'a pornit un nour însângerat ascuțit sfârtecând orizontul amurg răzvrătit împotriva tăcerii arborii se lasă'n genunchi plecându-și întristatele creste - iarba
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
7. Cu siguranță, când s-a așezat la masa de scris, Mihaela Rașcu nu se gândea la esenieni. Ea este mai... pământeană, decât mine care, acum, voi încheia citând poezia „Oceanul” de Ștefan Petrea: „interior, călăream cai albi sub o veștejire a sinelui refulam etnobotanice și mă jucam cu băiețelul din mine vecinul îmi bătea în țeavă vomitam fonic toate poeziile din lăuntru evident, urlam ca în dureri de facere, mirosea a poezie toată scara blocului un peisaj din mine vorbea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93230_a_94522]
-
sunt tulpini pe care înflorim fiecare. ce e sigur e că miresmele lor încă n-au amurgit, nici n-o vor face vreodată, mă găsesc printre ele mereu schimbată, îmbătată de vlaga lor neștirbită, verdele lor nu cunoaște toamna, nici veștejirea. mai viu decât apa vieții, ne însoțește pe fiecare, de la naștere la pragul de trecere, ne predă cuminte tăcerii și-o ia de la capăt cu altă floare. pasărea măiastră drumuri de noapte pe întinsul zăpezii fecundate de lună îmi sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
afară. O asemenea agresiune este incalificabilă. Acum mai ales, când congresul criticei dramatice pune în discuție problema independenței criticului se produce faptul relatat. Cerem pe această cale deocamdată tuturor confraților noștri de presă, amenințați deopotrivă în această agresiune, intervenția și veștejirea energică a actului d-lui Teodoreanu. Este o chestie care privește însăși demnitatea și libertatea presei. Ziarul „CUVÂNTUL" „Curentul" a luat și el poziție și, într-o notă adăugată protestului de mai sus, a ținut să adauge: „Gestul domnului Teodoreanu
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
lui Nietzsche: " Pe chipul metopei / Se așază viziune a ghimpilor ce mă înconjoară / În locul brațelor tale, vară / Deodată exil. Aș vrea să rîd de mine și de aștri, / Aș vrea să fiu un joc infantil / În lunca peste care cîntă veștejirea. Bîlbîi în genunchi focul. Tu, rugăciune, din ce altă / Fecunditate mă conjuri / Cu lacrima ta să mă fac arbor pentru un sicriu?" (Reîncarnarea sfintelor naturi). Postura pietății revine atunci cînd Miron Kiropol își mărturisește, în sesizante accente, așteptarea. Aceasta reprezintă
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
chiar și atunci cînd s-au ridicat deasupra mediocrității intelectuale, le lipsește această dimensiune spirituală coordonatoare a inteligenței, a talentului, a demersului în viața socială. Ei nu sunt decît tehnicieni ai inteligenței".Chiar dacă o generalizare ar fi dificil de susținut, veștejirea unor compromisuri fățișe ori indirecte,destule încă în curs de desfășurare, e o postură ce substanțializează mesajul estetic al autoarei. Deoarece calitatea de intelectual este, în vederile d-sale, un rod al asocierii dintre rațiune și contemplare. Dacă prima e
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
în vria descompunerii și nu putea reacționa la ea decît descriind-o. De fapt, austriacul și-a scris eseul din repulsia pe care o resimțea față de ruina propriului trup, dar și din revolta pe care i-o dădea gîndul că veștejirea era ineluctabilă. Potrivit autorului, bătrînețea e o fatalitate de a cărei cruzime nu se face nimeni vinovat. O ofilire treptată care ține de firea lucrurilor, adică de acel nemțesc Lauf der Dinge (mersul lucrurilor) căruia francezii îi spun la force
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
poezia pe care, dacă nu mă înșel, ai publicat-o la Iași, în 1917, în Neamul Românesc - Patria! Mi-au rămas în minte două strofe finale: Prin noi răsufli-n marele elanuri./ Tu gemi când sângerările ne dor; / Ci-n veștejirea noastră dorm noianuri / De vieți ce-ar înflori la vremea lor. Sus cupa morții cu dureri amare! / Sorbind-o, te vom binecuvânta; / Ca râurile contopite- n mare / Noi vom muri în nemurirea ta. Este redat ceea ce am crezut în iarna
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
amestec cromatic, ci pigment sufletesc, adică proiecție a stării de spirit pe care o pune în desen. Avînd o natură mansuetă a cărei sfială atinge pragul inhibiției verbale, din pensula lui culorile ies stinse, uneori șterse, niciodată stridente, ca o veștejire moale în tente limfatice. E moliciunea de ochi recules a unui credincios care molipsește lucrurile cu blîndețe contemplativă, de aici tenta apoasă, alburie sau pămîntie a desenelor. Predilecția pentru nuanțe șterse merge mînă în mînă cu conținutul tablourilor. Paștina pictează
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
implicarea în spectacolul vieții și acceptarea sfârșitului cu seninătate. Pe pajiștea multicoloră, margaretele, sângele voinicului și bujorul sălbatec râd liniștite la soare și nu se invidiază între ele pentru frumusețe. Umăr la umăr participă la buna desfășurare a serbării câmpenești, veștejirea nu le sperie și nu le întristează, florile zâmbesc și când aud fâșâitul prevestitor al morții lor: coasa. Puful de păpădie se-nalță spre soare dansând în brațele care-l inițiază-n moarte ale vântului. Se moare discret, frumos ca
LECŢIA DEMNITĂŢII ÎN FAŢA MORŢII, PREDATĂ DE NATURĂ de ELENA STAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349245_a_350574]
-
Agora unui timp istoric mereu viclean, terorizant, hulpav. 3. Kalokagathia Dacă în prima tinerețe - pe care și-o autodefinește drept fugoasă, romantică și dionisiacă -, era în stare să se ia la trântă până și cu munții, întru apărarea valorilor și veștejirea mediocrităților, veleitarilor, semidocților, ființelor patibulare, o dată cu înaintarea în vârstă și cu asumarea tot mai profundă a modelelor sale literare, care se numesc, din studenție, Camil Petrescu, G. Călinescu, Tudor Vianu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, apoi Mircea Eliade, Ion D. Sîrbu, Ilie Purcaru
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
pe o barcă răsturnată și s-a aplecat În față, meditativ, până când și-a sprijinit bărbia În pumn. - S-ar putea ca nenorocul să facă din mine un om foarte rău, a rostit el, numai pentru sine. ÎN ORELE DE VEȘTEJIRE În timp ce continua să burnițeze, Amory și-a Îndreptat privirea pe furiș spre trecut, la cursul vieții sale, la toate strălucirile și ochiurile de apă murdară ale acesteia. În primul rând, continua să se teamă - nu teamă fizică de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
politicieni de acum nu au suficientă demnitate spre a respecta pe ultimul supraviețuitor dintre șefii de stat în funcție, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, respectat și invitat astăzi la evenimentele lumii de cel mai înalt nivel. Ei țintesc veștejirea imaginii României în lume, și așa, destul de compromisă. Sunt șocante și inconstante opiniile acestea din partea unora și acelorași care au condamnat de formalitate, într-o plăcere a delirului, comunismul în Parlament, în anul 2006, înfierând „abdicarea forțată a Regelui Mihai
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
24 aprilie, Bacău; 26 aprilie, Buzău; 28 aprilie, Râmnicu Vâlcea; 5 mai, Constanța; 6 mai, Tulcea; 8 mai, Galați, 11 mai, Ploiești; 13 mai, Brașov; 15 mai Teatrul Național din București. „Îndrăgostiți fără noroc”, așadar...! Deși, abstractizarea în dragoste e veștejirea adevărului pur, deoarece nimeni nu e singur pretutindeni și în tot timpul, nimeni nu e dăruit neiubirii absolute, nimănui nu i se face parte doar de compasiune din prima până în ultima clipă de viață, căci până și taina de a
„ÎNDRĂGOSTIŢI FĂRĂ NOROC”, TURNEU NAŢIONAL DE CONCERTE, CU TUDOR GHEORGHE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369017_a_370346]
-
gândul 79 ne lasă aceeași deschidere spre înțelegere: „a fi OM înseamnă să ai suflet de floare” (p. 29). Adică să te deschizi, să dăruiești oamenilor mireasma sufletului tău, conștient că în trecerea ta fulgurantă aceasta este singura compensație a veștejirii. Aforismul 121 aduce viziunea din ”Moartea, un fluture alb”, de fapt o „recăutare a tonului”: „moartea, o zbatere de fluture devorat / de dangătul straniu / al unui clopot” (p. 40). De fapt, dincolo de mai multe definiții date unor concepte: moartea, iubirea
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA;VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381086_a_382415]
-
7. Cu siguranță, când s-a așezat la masa de scris, Mihaela Rașcu nu se gândea la esenieni. Ea este mai... pământeană, decât mine care, acum, voi încheia citând poezia „Oceanul” de Ștefan Petrea: „interior, călăream cai albi sub o veștejire a sinelui refulam etnobotanice și mă jucam cu băiețelul din mine vecinul îmi bătea în țeavă vomitam fonic toate poeziile din lăuntru evident, urlam ca în dureri de facere, mirosea a poezie toată scara blocului un peisaj din mine vorbea
OGLINDA DIN CUVÂNT de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374240_a_375569]
-
ton vederei intuitive a auditorului. Aicea accentul simbolic are o misiune mai mare. El are să dea prin ton o idee clară despre această naștere, acest proces însuși, el are să împle tonul cu intuițiunea obiectului. Drept esemple cităm vorbele: înverzire, înflorire, veștejire, putrezire, mirosire, curgere, creștere, izvorâre, undoiere etc. Numărăm la acestea toate espresiunile acelea cari semnifică intuițiuni din viața naturei și fenomene fizico-somatice cu variile transmiteri pe terenul intelectual și moral (psihic și etic). Accentul simbolic de speția din urmă are
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în artă: amestecul genurilor de jos cu cele de vârf în literatură, trecerea repetată de la ziarele liberale la cele conservatoare, editarea unor calendare populare și conducerea unor reviste de prestigiu, morga directorului de Teatru Național și statutul asumat al birtașului, veștejirea puterii oligarhice, a mediilor academice și politice, dar și dorința de a fi recunoscut de acestea, de a i se acorda un premiu al Academiei sau de a primi un mandat de deputat ș.a.m.d. Toate aceste „duplicități” sunt
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
migală-n ele țes, / Ci versuri cu lozinci și salopete.” Temele sunt, conform normativelor ideologice, construirea socialismului, ura împotriva dușmanului de clasă, intern și extern, lupta pentru pace, înfierarea „ațâțătorilor la război”, înflorirea țării noi, glorificarea trecutului, apărarea independenței naționale, veștejirea defăimătorilor patriei socialiste. Alți „fruntași”, precum Dan Deșliu ori Eugen Frunză, vor inflama stilul agitatoric, dar T. îi anticipează, iar mai târziu nu revine la poezia confesivă nici când difuzarea acesteia e tolerată. Culegerile sale vor menține versuri ca acestea
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
raport dramatic este piesa Afaceriștii (reprezentată la Teatrul Municipal din București în stagiunea 1952-1953, publicată în 1953), satiră anticapitalistă vizând corupția, venalitatea și imoralitatea demnitarilor din epoca lui Carol al II-lea. Combinație stângace de teatru de bulevard și de „veștejire” vehementă a racilelor societății interbelice, Afaceriștii a fost promovată și elogiată în epocă, dovedindu-și ulterior perisabilitatea. Albăstrelele (editată în 1955) este o „localizare după o schiță de I. Gorelov”. Alte piese ale lui Ș. au ilustrat formula reconstituirii istorice
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
și a lui Ion Pas. Programul acestei publicații antitradiționaliste de coloratură social-democrată va fi continuat de Ion Pas în paginile revistei „Șantier” (1933- 1937). În articolul În ce situație ne găsim, Georgescu-Delafras precizează principala atitudine ce va anima preocupările redacției: veștejirea politicianismului. Într-un articol cu caracter de bilanț, În marginea anului literar, Ion Pas dezaprobă tendința preponderent tradiționalistă din literatura română, considerând-o vetustă și prăfuită. Autorul pledează pentru racordarea literaturii la „fizionomia vieții sociale”, care „e cu totul alta
OMUL LIBER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
nu devin complice trupului tău, poete, cum să nu mai luminez cu vorbe prima duminică petrecută În mormînt! SÎngele meu copt de atîta moarte cade ca un măr vestindu-le participanților la carnaval , o recoltă bogată. Dinspre o astfel de veștejire din rod Îmi Întorc arcul ceasului, alunec și rup pielea palidă a morții. Aici În mormînt am dezvirginat moartea pentru prima data, și-n țipătul ei dureros am Îmbrăcat broderia de abur, iată-mă pregatit să intru nefecior În moarte
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
această Încercare: „Trupule, de acu-nlemnește”... după care cunoaște senzația insuportabilă de surpare a corpului, de Întrerupere a funcțiilor vitale. O paralizie progresivă cuprinde pe omul Înamorat: „Ochii ș-au perdut vederea, Gura s-o-nchis spre tăcerea, Obrajii În veștejire, MÎinile În neclintire, Pieptul Întru nemișcare, Sufletul În nesuflare, Spun că pentru despărțire Moare omul cu simțire.” N. Dimanchi, amicul lui Conachi, vede și el „semne Încumplite” În te miri ce. Trecerea unui fluture Îi vestește moartea. Pierzîndu-și amorul, nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]