195 matches
-
codrul și cerul când umblai hai-hui în noapte dând în stele cu arcerul, îngânând vorbele-n șoapte? când vorbeai cu stelele și intrai în hore mari și jucai cu ielele, în cântec de lăutari? codrul desfrunzit te cheamă, cade frunza veștejită, el ți-a fost tată și mamă în povestea ta vrăjită. luni, 17 septembrie 2012 Referință Bibliografică: unde ești copilărie / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 629, Anul II, 20 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
UNDE EŞTI COPILĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Unde_esti_copilarie_ion_ionescu_bucovu_1348121927.html [Corola-blog/BlogPost/343835_a_345164]
-
târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde. Poemul e neterminat. Și toate rămân așa, pentru târziul de mâine... Citește mai mult DomesticăTârziu, clopotele plâng un timp veștejit.Târziu ?... E numele dureriicare crește oarbă în mine.Mereu e târziu între noi.Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultarea lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuriîn care bate inima secretă a vieții.Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde. Poemul e neterminat. Și toate rămân așa, pentru târziul de mâine... Citește mai mult Târziu, clopotele plâng un timp veștejit.Târziu ?... E numele dureriicare crește oarbă în mine.Mereu e târziu între noi.Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultarea lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuriîn care bate inima secretă a vieții.Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > GALBEN Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă-ngroapă ochiul tău fără sclipire Întors spre altă frunză ruginită Din altă toamnă mult mai veștejită În colțul tău cu galben și uimire... Împrăștii și pictezi în galben răni Ce galben sângerează în vitralii Și sfinții s-au îngălbenit sărmanii De-atâta apă galbenă din căni... Un trandafir prea auriu mă doare Că mi l-ai
GALBEN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Galben.html [Corola-blog/BlogPost/356130_a_357459]
-
așa cum îl văzusem prin telescop. Iată și stânca, cea care îmi păruse mai luminată atunci când am plecat de la Observator! Părea o stâncă oarecare, căci mai fiecare colț era luminat un pic, doar că bradul de deasupra ei părea mult prea veștejit... Începusem să-mi pierd din entuziasm. Unde erau semnele pârjolului pe care ar fi trebuit să-l descopăr? Unde era cenușa, focul, craterul? Nici măcar nu mirosea a fum prin apropiere. - Și totuși, trebuia să fie ceva! Am văzut clar o
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1465885267.html [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
stai în picoare? Hai stai jos!”/ Îmi povestea despre pom, despre spiritualitate./„ Ascultă, copile, nu e vorba nici de zi și nici de noapte”./ Am rămas ușor impresionat de muzicalitate./ Suav lingvistic al purității create/ Îmi povestea despre frunza, săraca, veștejita./ Da, este înțeles, era el.../Era Nichita...” Activitatea s-a desfășurat într-o atmosferă care a îmbinat spiritul aniversar, cu cel de cenaclu și cu cel didactic. Casa de Cultură „I.L. Caragiale” din Ploiești și-a adus și în acest
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU”, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 by http://confluente.ro/elena_trifan_1492442007.html [Corola-blog/BlogPost/369020_a_370349]
-
spre lumină. În amorțire, frunze se înclină Privind cu jale întinsele poteci, Ce le așteaptă, ca-n somnul cel de veci, Să intre-mbălsămate cu rugină. Grăbește seara asfințit de soare, Când vântul strânge frunzele-n ponoare, Presându-le în straturi, veștejite. Copacii plânși, cu ramuri dezgolite, Rămași de-acum în lungă hibernare, Trec ciclu nou spre viață viitoare. Referință Bibliografică: AMURG AUTUMNAL / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1357, Anul IV, 18 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
AMURG AUTUMNAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1411062988.html [Corola-blog/BlogPost/349922_a_351251]
-
la tine că ți-e frig E iarnă grea în toiul primăverii Și de atâta iarnă-n ceruri strig: Deschideți porți, lumina să învie Că vine mama și-a orbit subit! De-atâta întuneric...Cine-i scrie Pomelnicul uitat și veștejit? Și urlă câinii-a moarte și mă doare Că nu pot să-nțeleg de ce mai sunt, Când altă zi începe?... Și răsare Un soare peste-al mamei drag mormânt... Referință Bibliografică: Mama a plecat la cer / Violetta Petre : Confluențe Literare
MAMA A PLECAT LA CER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Mama_a_plecat_la_cer_violetta_petre_1366193467.html [Corola-blog/BlogPost/345907_a_347236]
-
Plânge, parcă în pustie ... A uitat chiar și culoarea Vr'unui chior prin lăptărie ... vânzătoarea ... Doar în colț, un polițai Pus de soartă la dietă Și-o pipiță-ntr-un Hyundai Ce se scarpină-n poșetă ... de mălai, Pe trotuare, bișnițari?! Florărese veștejite?! Chiar și ei, falimentari, Stau pe plajele-nsorite ... la bulgari ... Și-n canicula barbară, Doar eu cuc, sus pe balcon, Îmi fac singur de ocară Că nu sunt cu lumea-n ton ... pierde vară. Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Vară toridă
VARĂ TORIDĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 by http://confluente.ro/Valeriu_cercel_1404995736.html [Corola-blog/BlogPost/349196_a_350525]
-
fi deținătorii căii unice? Exemplu asfaltării străzilor din satul maramureșean în care autorul și-a stabilit gospodăria după șapte ani de superbă aclimatizare spune multe. Ceea ce pentru el e un dezastru, pare a fi o binecuvântare pentru toți ceilalți. Expresia veștejită „neted ca-n palmă” e înlocuită cu entuziasm de „neted ca safaltul”. „Copiii nu vor mai putea să se joace pe stradă”, argumentează William. „Nu-i nimic, se vor juca în altă parte”, îi răspund vecinii. „E drept, dar atunci
CRONICĂ DE CARTE – WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1430312412.html [Corola-blog/BlogPost/348744_a_350073]
-
zvonurilor, oferă iluzia glasului iubit: Prin vântul iute / Aud un glas” Prin nopți tăcute”) Este, de asemenea, înșelător: ” Ascultă cum vântu-nșală și cum undele îl mint...” (”Memento mori”) Într-o toamnă tristă vântul înseamnă pentru poet și moartea: Vântu-o foaie veștejită / Mi-a adus mișcând fereastra/ Este moartea ce-mi trimite/ Fără plic scrisoare-aceasta”. (”Foaia veștedă”) În poezia ”O, mamă...” vântul sporește dezolarea: Deasupra criptei negre, a sfântului mormânt/ Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt” Vântul este delirul
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1421351126.html [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
PRIVESC CUM SE LUNGEȘTE UMBRA-N PLOPI Privesc cum se lungește umbra-n plopi Cu degetele nopțile m-ating Pe umerii iubitelor mă plâng Ca într-un psalm ce-i îngânat de popi. În prelungirea orelor cântate Iubirea se așterne veștejită E dragostea de stele otrăvită Și-nchisă-n trupuri pline de păcate. Capcana nopții roade-ncet și sigur Aceeași întrebare și răspuns O ploaie ne destramă somnu-n picuri Tăcerea stelei nu mai e de-ajuns. Alunecăm spre nord, spre sud
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ion_vanghele_poeme_visul_licornului_ion_vanghele_1327735051.html [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
plânge ceru-n câmpul de trifoi De dragul macilor însângerați, Să-i vindece pe cei însingurați, Să-i mângâie pe cei de suflet goi!... Pecinginea-i o-ntinsă pădure adormită, Nu-s incantații mistice să te trezești... Epidemie neagră de viață veștejită Să-nece nebunia instinctelor lumești... Se umplu cupele de flori cu rouă; Cu mii de îngeri trebuie să plouă! Referință Bibliografică: Chemări / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1575, Anul V, 24 aprilie 2015. Drepturi de Autor
CHEMĂRI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1429893224.html [Corola-blog/BlogPost/357751_a_359080]
-
-ți de fum, noapte fără de cuvinte te îmbrățișez acum. - Dorule - spune-mi dorule ce ai de alergi, alergi năuc peste zorii tulburați peste nopți care se duc. dorule, ce-mi stai pe suflet ? pleacă în adâncul mării ori pe ramul veștejit, și boscheții uscăciunii. pleacă, ce te mai reține ? mă tot strângi nestingherit, și te ții mereu de mine tot cu lacrimi ai sosit ! Referință Bibliografică: Poezii / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 811, Anul III, 21 martie
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 by http://confluente.ro/Poezii_constanta_abalasei_donosa_1363865306.html [Corola-blog/BlogPost/349101_a_350430]
-
cărunți. / În pădure, la izvoare, / Se pierd mândre căprioare; / Geru-i mare, omătu-i des, / Cai sălbatici își dau ghes. Pe sub cetin-argintie, / Îmbrăcată-n stele-o mie, / Lupi aleargă pe poteci / Albe, fragede și reci, / Iar o mierlă zgribulită/ Car-o poamă veștejită, / Prin zăpada viscolită / Pare-o umbră aiurită”. Priveliștea, deși feerică, ar putea provoca fiori de teamă, dacă în casă nu ar fi atmosferă de sărbătoare: “Dar în case călduroase / Țopăie fețe voioase / C-a sosit ziua de-Ajun, / E aproape
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_dar_de_la_craciunite_carticica_mea_de_craciun_cronica_de_cezarina_adamescu.html [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
sau mai pleacă înc-un tren. Pe unii-i plângi, alții te plâng pe tine, cu unii râzi, cu alții-mparți rutine. E-un echilibru fără doar și poate între-ncleștări și umbre deznodate, între tăceri și strigăte-ascuțite, între-nfloriri și vise veștejite. Cam ca-ntr-o gară, fluturăm batiste de gânduri ce-s când vesele, când triste... Referință Bibliografică: Gând reflexiv / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2276, Anul VII, 25 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aura Popa
GÂND REFLEXIV de AURA POPA în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 by http://confluente.ro/aura_popa_1490419293.html [Corola-blog/BlogPost/380574_a_381903]
-
fi deținătorii căii unice? Exemplu asfaltării străzilor din satul maramureșean în care autorul și-a stabilit gospodăria după șapte ani de superbă aclimatizare spune multe. Ceea ce pentru el e un dezastru, pare a fi o binecuvântare pentru toți ceilalți. Expresia veștejită ”neted ca-n palmă” e înlocuită cu entuziasm de ”neted ca safaltul”. Copiii nu vor mai putea să se joace pe stradă”, argumentează William. ”Nu-i nimic, se vor juca în altă parte”, îi răspund vecinii. ”E drept, dar atunci
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker by http://uzp.org.ro/drumul-fermecator-cronica-la-cartea-along-the-enchanted-way-a-story-of-love-and-life-in-romania-autor-william-blacker/ [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
dragoste. „iubiți-vă,/ iubiți-vă, / mângâind depărtările dintre voi...” spune poetul care este conștient de trecerea nemiloasă a timpului: “Timpul vă e măsurat în vise,/ Speranțe,/ bucurii, / Iubire,/ Timpul vostru bate /în ritmul unui cântec de Toamnă/deschizâdu-vă ferestrele sufletului veștejit...” Poetul este cel care dă glas ( cu riscul de a se pierde pe sine) furtunilor ce te bântuie, pustiului ce te cutreieră în nopțile lungi de așteptare, de spaime și întrebări și un dor nestins de pereche. „ne pierdem în
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
cu el, dar, de dus s-a dus în pătul și aici a căzut din picioare de ce a văzut. Adriana era îmbrăcată în rochie de mireasă, cu voalul pe cap și cu lațul agățat de gât, atârnând ca o frunză veștejită, iar în mână ținea o poză cu ea și cu Silviu, pe care o făcuseră la bâlci... Zice că a anunțat vecinii și o jelea săracu’ , de se rupea sufletu-n el: „Adrianooo, Adrianoooo, floarea mea, frumoasa mea, ce-mi
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1443848144.html [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
Toamnă, prin vii și livezi. Răcoarea vremii își spune cuvântul, când pune arămiu în frunze verzi. În codru nu mai cântă ciocârlia. Ci strigă jalea-n pomii desfrunziți, de când vara le-a luat armonia. Iar ei își plâng de milă, veștejiți. Mă plouă frunze sângerii pe creștet, când frigul toamnei se transformă-n ger. Cocori pe orizont își lasă regret, bătând din aripi răstignite-n Cer. Pe nori plumburii din bolta cernită, vântu-și pune talent de giuvaier. Pe tablou cu pădure
TABLOU DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1411883328.html [Corola-blog/BlogPost/353144_a_354473]
-
teamă Și inima abia de mai palpită, Când sufletul nu poate nici să geamă, Iubirea e ca iarba ofilită. Când așteptarea se preschimbă-n frică Și inima se ține-abia de-un fir, Când sufletul e frunza care pică, Iubirea-i veștejitul trandafir. Când așteptarea se preschimbă-n spaimă Și sufletul se-ascunde-n colț de umbră, Când dorurile frânte-abia îngaimă, Iubirea-n ea se-nchide și e sumbră. Când așteptarea se preschimbă-n geamăt Și inima se face iarăși mică, Când sufletul întreg
ORA NOUĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1429953954.html [Corola-blog/BlogPost/369828_a_371157]
-
nemărturisite, în bucurii neîmplinite, iluzii, dragoste, izbânzi și-atâtea dezamăgiri mărturisite cu subtilitate și precauție. Prindeam cuvintele răzlețite de viață și răvășite prin mormanul masacrat al hârtiilor disparate, împrăștiate ca flori risipite din care se desprindea mereu o altă petală veștejită, ca un parfum de viață terminată. Am purtat cutia pe brațe, cu simțământul că îmbrățișam coșciugul cu morții dragi și cu acest gând i-am condus pe ultimul drum în pasul cu care traversam strada. Deșertasem conținutul și eu rămăsesem
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1426253420.html [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
scuture veșmântul. Numărând petale-n tihnă, Soarele la asfințit Se revarsă blând în zare, Șoptind toamnei: Bun venit! Seara îmbrăcată-n frunze Și-ntr-o haină bleomarină A atins creștet de munte Și izvorul ce suspină. Vântul bate-ncetișor Peste câmpul veștejit... Știu că vii și simt că zbor... Eu trăiesc un răsărit! Cluj Napoca 9 octombrie 2015 Dorință sacră Vreau să am pe față zâmbetul iubirii Să pot spune lumii tainele Jertfirii Să am torța vie ce să lumineze Și nicio clipită
IUBIREA CA UN CANTEC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1444566819.html [Corola-blog/BlogPost/344129_a_345458]
-
aceștia au ajuns la concluzia că, până la urmă, omenirea ori se va muta - câtă se va mai putea muta - pe altă planetă ori se va prăpădi încet, încet, ca frunza toamnei, ultimele ființe de pe iubitul nostru pământ ce vor muri veștejite (pardon de expresie!) fiind... femeile!Bărbații vor muri primii în luptă pentru ocuparea unui loc printre supraviețuitori continuau acei smintiți de savanți, dar femeile, așa zisa parte slabă și neajutorată a lumii acesteia, lipsindu-le deprinderea practică a războiului vor
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1417466777.html [Corola-blog/BlogPost/368112_a_369441]
-
măr uscată poate fi efectiv jumătatea pe care obișunuia să i-o ofere celui care acum nu mai este. Ea se usucă ca o ofrandă pe care nu mai are cine să o primească. Dar totodată simbolizează la perfecție jumătatea veștejită a cuplului. Imaginea și gîndurile din jurul ei emană inevitabil tristețe. recesiune - zăpada abundentă sfidează criza Genovel Florenti Frățilă Un contrast inteligent, cu o dublă acțiune. Zăpada pare să contracareze criza pe care de fapt o accentuează. Pe alt plan însă
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_traian_atanasiu_comentariile_valeria_iacob_tamas_1327901491.html [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]