195 matches
-
Înjumătățite de o prăbușire străveche. Numai un colț al fostei construcții, rămas În picioare și transformat Într-un masiv turn crenelat, mai oferea o idee asupra Înălțimii inițiale. Restul era În ruină, iar peste acele rămășițe, ca peste un trunchi veștejit, Își făcuse cuibul acel fragment de Răsărit sub semnul cetății sfinte. Era ceva sordid În acea clădire și În cocioabele din lemn care o Înconjurau. În jur, pajiști Întinse curmau partea clădită a orașului, care reîncepea abia dindărătul zidurilor. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În loc de Palatul priorilor, politica se făcea În casele potentaților și În adunări secrete. La ce va fi slujit noul edificiu aflat În construcție? O coajă goală pe dinăuntru, care să marcheze prin inutila sa enormitate dreptul și justiția de acum veștejite, precum arcele triumfale ale vechilor romani. Dinaintea porților pieței de la Orsanmichele era obișnuita aglomerație din zilele de lucru. Fu surprins să zărească, prin mulțime, siluetele lui Augustino și Antonio, stând de vorbă cu cineva Întors cu spatele spre el. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
te mai cheamă Frunză verde-n ram uscat. Ploaie n-a căzut demult Rădăcina să ți-o spele, Nu am cum să mai ascult Frunză, doina ta de jele. Te-am lăsat înmugurită Să te crească alt stăpân, Galbenă și veștejită Frunza mea, sunt prea bătrân! Cheie în altă poartă Risipit am fost prin ani de soartă Și iubirea am dat o prin străini, Sufletul mi-e cheie-n altă poartă, Lemn uscat și fără rădăcini. Câte neîmpliniri zac în tăceri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe care i-o întinsese cu grijă pe jos doamna O’Toole, când un ghiont l-a făcut să se trezească de-a binelea. în fața lui stătea Dolores O’Toole, goală, cu cocoașa la pândă în spatele ei, cu sânii ei veștejiți bălăngănindu-i-se la fiecare răsuflare, cu fața luminată de o invitație înspăimântătoare și cu buzele schimonosindu-i-se într-un zâmbet. — O, Doamne! a spus Deggle și a închis ochii, gândindu-se la Imperiu. Apoi i-a deschis. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Iar ele ochii-albaștri asupra mea și-i pleacă, Cuprinse de amurgul cel fin al aurorii: Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Trec, pier în adâncimea iubirii ș-a genunii, Icoanele frumoase și dulci a slăbiciunii Ca flori cu veștejite și triste frumuseți: Uitarea le usucă sărmanele vieți... Ș-apoi!? Ce-mi pasă! Fost-am în lume poate unic Ce fără să știu unde pe-a lumii valuri lunec? Mulțimea nu se naște de cât spre a muri... {EminescuOpIV 387
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acestei imagini), veșnic cu un buchet de flori sălbatice În mână, veșnic zâmbitor, veșnic transpirat. În timp ce discutam politicos cu el despre brusca hotărâre a tatei de a pleca la oraș, am Înregistrat simultan și cu egală claritate nu numai florile veștejite, cravata care-i flutura și coșurile de pe volutele cărnoase ale nărilor lui, ci și glăsciorul plicticos al unui cuc ce se auzea de departe, strălucirea unui fluture Queen of Spain, odihnindu-se pe drum și imaginea bine Întipărită În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fără a comunica între ei, toți pășeau cu precauție în cea mai perfectă liniște, deoarece fiecare știa precis ce are de făcut. Din interiorul peșterii, din spate, îi conduceau cu privirea o mulțime de femei suficient de înalte, însă palide, veștejite și sfrijite ca prunele uscate, înconjurate de copii de diferite vârste, tăcuți, slăbănogi, cu burțile lipite de șira spinării. Se observa de la bun început că toți sunt înfometați sau, mai pe înțeles, lihniți de foame. Femeile, mai multe decât degetele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să vadă doar ferestre și iar ferestre de clădiri cenușii? De câte ori n-a traversat în fugă străzile în căutarea soarelui sfios ce încerca să încălzească colțul opus al străzii? De câte ori n-a mers până în parc ca să se tolănească pe iarba veștejită, să contemple coroanele copacilor, deranjat de strigătele copiilor, de gemetele cuplurilor care făceau dragoste sau de fluierăturile polițiștilor care încercau să-i împiedice.? La Chicago a învățat să iubească Natura, pentru că ea nu exista. Pe străzile orașului a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mătușa mea adunate în cutia cu bijuterii alese, cine să le mai poarte? Și ele sunt petale moarte. S-au aburit de vreme, și-au pierdut strălucirea gleznelor de la mână, a gâtului și a degetelor lungi și subțiri umbrite și veștejite. Oare așa să fie sfârșitul? Coborât în pantă, în umbră stă amăgitoarea și cernita plantă. S-au aburit de vreme și-au pierdut scânteia gleznelor de la mână, a gâtului și a degetelor lungi și subțiri întunecate și veștejite. Oare așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
umbrite și veștejite. Oare așa să fie sfârșitul? Coborât în pantă, în umbră stă amăgitoarea și cernita plantă. S-au aburit de vreme și-au pierdut scânteia gleznelor de la mână, a gâtului și a degetelor lungi și subțiri întunecate și veștejite. Oare așa să fie sfârșitul? Tablou uitat Am visat în această noapte, că mă plimbam prin grădinile din Ada Kaleh și prin cetate. Era un rai, să stai printre flori, smochini, măslini și chiparoase. Un fum de cafea învăluia cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
În față, văzu locul unde șoseaua făcea o curbă la dreapta și o lua printre mlaștini. Asta era ceva bun. Lucrurile Începeau să arate mult mai bine. Curînd o să ajungă la locul În care Își fac egretele cuib, printre chiparoșii veștejiți. Tocmai trecuseră pe lîngă locul acela, În care omorîse șarpele cu clopoței, În iarna În care trecuse pe aici cu mama lui David, Înainte să se nască Andrew. În anul Ăla cumpăraseră niște cămĂși indiene din Everglades și le purtaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cheilor, scrâșnetul gratiilor în vaietul balamalelor. Le recunoșteam după pașii lor minusculi și după felul de a ronțăi: fiecare avea un nume, de pildă Catilina într-o seară se arătă topită de-o boală, galbenă precum pereții, ca o lămâie veștejită, cu tot corpul ciupit ca de un vărsat. A murit uitându-se drept în ochii mei. Ei da, dacă aș fi fost catârgiu, aș fi coborât adesea la țărmul mării și aș fi tras în bătături, aș fi cunoscut pâlcuri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
urât / Să n-am noroc pe pământ."231 Imaginea binară contrastantă reface legăturile interne dintre om și cosmosul, devenit antropomorf, sub pecetea "norocului": Tremură frunza pe tei, / Tremură și ochii mei; Frunza tremură în vânt, / Ochii mei de dor adânc, / Veștejit ca iarba-n câmp. Tremură frunza pe fag, / S-o dus norocu meu drag; Tremură frunza pe-alun, / S-o dus norocu meu bun / Ș-am rămas nenorocit, / Ca și bradu desfrunzit."232 Transgresarea "lumescului", pășirea într-o altă existenția
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
întunericul veacului, precum se cuvine să ne așteptăm, cînd ramura bătută de unde a ilustrului poet va prinde adînci rădăcini și la umbra ei s-o adăposti numai suflarea senină a țării legale, atunci generația timpului, deschizînd cronica neamului la pagina veștejită consacrată individualităților politice de neagră memorie, va citi cu-n sentiment amestecat de indignare și amărăciune cam cele ce urmează: În primăvara anului, de la Hristos, 1881 se păru că și elementele naturii pactizară cu silințele ce-și dădeau puținii bărbați
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Blaga, ID; * scriitoraș, desigur, un leneș, noul, înfrumusețare, PRM, incorect, alb-negru, ciudățenie, informatician; * cultural, BNR, neprețuit, fetiță, pa-pa, amoral, Ion Minulescu, orice idee, impropriu, oricare; * bătălia, BRD, atipic, despre, Alexandru cel Bun, zgârie-nori, fotbalist, unui aproape, prim-ministru, orice; * frunze veștejite, răul, poc-poc, bucurie, înfloritor, BCR, ca și, precum, Ion Creangă, dezamăgire; * cip-cirip, cutărică, speranță, jucător, LRC, nereprezentativ, hodoronc-tronc, frumosul, așadar, pe la; * dramatic, PS, un ,,Ura!", mătăluță, inexactitate, lipa-lipa, chitarist, două sute, cumsecade, speranță; * copilărie, zdronca-zdronca, Măria-ta, niște nimicuri, NATO, cerceluș
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
rom. exil, 163-182, passim; Dicț. analitic, III, 193-194, 346-350; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 169-175; Manolescu, Enciclopedia, 480-483; Ion Bogdan Lefter, Prima carte/ prima întoarcere din exil, OC, 2003, 185; Ovidiu Șimonca, Strania revanșă a celui care nu așteaptă laurii noștri veștejiți, OC, 2003, 185. E.M., M.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
în 1908 era căpitan), D. a fost, în lumea literelor, un diletant perseverent și cu veleități. A colaborat cu versuri la „Oltul”, „Războiul”, „Amicul familiei”, „Recreațiuni literare”, „Curierul Olteniei”, „Independentul”, adunându-le apoi în volumele Flori singuratice (1887) și Flori veștejite (1908). Sentimentale și romanțioase sau fals meditative, în spiritul liricii minore de la sfârșitul secolului al XIX-lea, poeziile mimează, uneori până la pastișă, atitudini lirice pașoptiste (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu) sau eminesciene. Legendele lui Bolintineanu sunt și modelul poemelor dramatice închinate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
române (cu date foarte sumare), este însoțit de o selecție de texte din proza și poezia românească. SCRIERI: Flori singuratice, București, 1887; Tratat de literatură, București, 1887; Bătălia de la Călugăreni, București 1892; Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, București, 1908; Flori veștejite, București, 1908. Traduceri: Corneille, Cidul, București, 1883; Lamartine, Hugo, [Versuri], în Flori veștejite, București, 1908. Repere bibliografice: Sasu, Retorica, 173-180; Dicț. lit. 1900, 303. L.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
proza și poezia românească. SCRIERI: Flori singuratice, București, 1887; Tratat de literatură, București, 1887; Bătălia de la Călugăreni, București 1892; Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, București, 1908; Flori veștejite, București, 1908. Traduceri: Corneille, Cidul, București, 1883; Lamartine, Hugo, [Versuri], în Flori veștejite, București, 1908. Repere bibliografice: Sasu, Retorica, 173-180; Dicț. lit. 1900, 303. L.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
ieri Simțire minunată, Dar ca-n aceste zile mari Ea n-a fost niciodată. Când roșul steag desfășurat La lupte aspre cheamă, O știm, alăturea de noi: Un luptător de seamă. Cine-a spus că toamna-i tristă Cadă frunza veștejită, Bată ploi și vânt, Cine-a spus că toamna-i tristă Nu-i om de cuvânt. Cât ar fi de toamnă, Iarna cât de grea, Vesel sunt de când e omul Om, în țara mea! Ședințarul Din ședință în ședință (Socialism
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]