23 matches
-
ușii am mai băgat de seamă un vas din piatră umplut cu apă, iar în vas - un căuș din nucă de cocos. Ofrandele aduse lui Buddha constau în verdeață proaspătă și flori. Acestea vor sta înaintea statuii până se vor veștezi, iar apoi sunt aruncate. După cercetarea pagodei, preotul ne-a poftit în locuința sa, care este chiar alături, dincolo de gardul templului. Nu am intrat înăuntru, rămânând în pridvor, însă am văzut printre ușile întredeschise ceva asemănător unei capele. Preotul le-
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Anatolie_tihai_un_misionar_basarabean_in_japonia_1_.html [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
pădurea îmi va fi patroana Dar cugetul nu -mi este de vânzare În toamna asta, pe un pat de frunze Regina mea, frumos o să domnim Frumoasă fără scuze, nectar tu porți pe buze Inspiri cât mii de muze !... Ușor ne veștezim, și frunze devenim. 30 0ctombrie 2015, Focsani Referință Bibliografică: ÎN TOAMNA ASTA / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni Albert : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎN TOAMNA ASTA de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1472908723.html [Corola-blog/BlogPost/375606_a_376935]
-
vom mai fi. Dar până atunci să lucrăm pentru dreptate, să împlinim poruncile pe care le-avem. [...] înnoirea sufletului omenesc nu se face decât cu durere. Unii își trăiesc viața, alții o închină unui vis; unii rămân singuri și se veștezesc, alții înflori-vor iarăși din moarte cu frații lor de mâne.”" Dincolo de existența sa reală, personajul titular al romanului este în primul rând unul simbolic. Autorul îi creează o aureolă eroică de idealist social și-l idolatrizează, având mare grijă
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
aici pentru că noi, cobaii din R.M., ne-am blocat nepermis de mult în trăirea euforică a stării de libertate: că puteam spune ce dorim, că am obținut în sfârșit permisiunea să ne clamăm frustrările în gura mare și să ne veștezim, impunitiv, adversarii, dar nu am conferit realității conținutul sloganurilor noastre. Cu alte cuvinte, libertatea nu mai este pentru basarabenii de azi o stare de grație, cum părea la cumpăna dintre anii ’89 și ’90, ci o dezordine de suprafață și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
în vânt. M-am oprit la banca clipei neuitate Când ți-am spus: „Mi-ești dragă!” și ne-am sărutat Unde-s oare florile de poeți cântate? Chiar pe toate vremea le-o fi spulberat? Ofiliți sunt crinii, visuri ne-mplinite, Veștezi trandafirii dorurilor moarte, Galbeni ghioceii, nădejdi risipite, Ruginiți sunt macii patimei deșarte. Însă, dintre florile crescute-n grădină Chiar cea mai gingașe nu s-a scuturat: E iubirea noastră, caldă și senină, Căreia și timpul i s-a închinat. Jilava
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
sigilată cu ceară neagră 31; 2. manuscris: o memoriul vieței tale, ca să-l găsesc când voi reveni pe pământ și să-l recitesc 32; o memoriile umbrei mele [...], scrise de câtă vreme am fost în lună, [...] niște hârtii galbene și veștezite, legate cu fire de ață albastră 33; o un manuscript, manuscriptul biografiei lui Toma Nour34. Dialogul epistolar dintre Șobolțof și Cezar din [Falsificatorii de bani], deși interesant ca realizare a unei proze cu mijloacele dramaticului, nu ar pleda prea convingător
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o atare lectură, cu cât "canonul critic" se dovedește a nu mai fi capabil să ofere "soluții de interpretare acolo unde am întâlnit texte anticanonice". O astfel de lectură își propune deci Cornel Munteanu, demonstrând polimorfismul operei lui Eminescu și veștezind demonstrațiile critice care prezintă "un Eminescu aproape egal și îndosariat într-un fișer închis, gata oricând să-l scoatem doar de sărbătoare, un Eminescu dependent de un canon și mai puțin, ori aproape deloc, în latura sa inovatoare în raport cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
affaire de nos parents, cum spunea Taine, vorbind de talent. Disciplina aceasta a discreției și a tăcerii obliga pe vechii Masoni să lase totdeauna fără răspuns calomniile care se debitau pe socoteala lor. Erau încredințați că lumina nu poate fi veștezită și că adevărul până la urmă rămâne biruitor. Dar tăcerea și concentrarea constituie și o forță în sine care lucrează tainic, radiind în afară: semnul acesta al forței binelui se găsește înscris în templele noastre. Divinitatea se adresează adâncului nostru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zise tânărul zâmbind, ori eu am devenit o ființă superioară magistrului meu... se poate și asta. Evreul s-apropie de scrinul ce i-l însămnase bolnavul, îi deschise săltarul și dădu într-adevăr de niște legături de hârtii galbene și veștezite, legate cu fire de ață albastră... el le scoase, se uită la ele, apoi le puse pe masă. - In momentul acesta intrară doi oameni în chilia lui pe cari Dan nu-i mai văzuse. Unul din ei, pleșuv și uscat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dumbravă încîntată... o dorintă de fericire îi cuprinse sânul... era atât de însetată de amor ca copilul cel tânăr și fraged, buzele ei erau uscate de dorința unei sărutări, cugetarea ei era împătimită ca un strat cu florile pe jumătate veștezite de arșiță. Când ajunse în dumbravă umbra mirositoare a arborilor nalți arunca un reflect albastru asupra pieliței ei, încît părea o statuă de marmură în lumină viorie... Deodată ea văzu prin arbori o figură de om... gândea că-i o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dorință de fericire îi cuprinse sânul ei... era atât de-nsetată de amor... ca * copilul cel tânăr și fresc *... buzele {EminescuOpVII 152} ei erau uscate de dorința unei sărutări, cugetarea ei era uscată ca un strat cu florile pe jumatate veștezite de arșița soarelui. Picioarile se vedeau în apa străvezie atingând prundul... și capătul părului ei de aur înota pe apă... Când ajunse în dumbravă, umbra mirositoare a arborilor nalți aruncă un reflect albastru asupra pieliței albe, încît părea o statuă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
c-un aer de aur plutesc visurile, umbre de argint și d-o lumină mai albă ca zapada, femei[a]- poezie ce-nflorește în fereastră de nor înmărmurit și-o numește floarea dorurilor. \ \ Dar, dezgustată de ea, deși n-a veștezit încă, zâna o aruncă pe malul unui râu care curge pe lângă stânca grijei * și-și sparge cugetările sale de diamant și reflecțiunile sale {EminescuOpVII 230} cadențate în valuri de micile pietricele ale realităților meschine de toate zilele. Dar, senin încă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bătrâneței potrivește cântecul ei pe sufletul meu. Tu caută în senina grădină a lumei o floare de crin, privește-n ea cu amor și o lacrimă de diamant din ochiul tău să cadă în mirositorul ei suflet. - Eu?... pe floarea veștezită în zădar cade lacrima, ea rămâne veștezită. Notele sfâșiase aerul și răsunetul lor adia încă prin aer. Eu mă sculasem trist și visător și-n aerul cel înserat al casei mi se părea o umbră albă, o umbră de înger
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Tu caută în senina grădină a lumei o floare de crin, privește-n ea cu amor și o lacrimă de diamant din ochiul tău să cadă în mirositorul ei suflet. - Eu?... pe floarea veștezită în zădar cade lacrima, ea rămâne veștezită. Notele sfâșiase aerul și răsunetul lor adia încă prin aer. Eu mă sculasem trist și visător și-n aerul cel înserat al casei mi se părea o umbră albă, o umbră de înger. Cea din urmă flacără a lampei cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Vala, Bărbat Și femeie; palid cutremurîndu-se Omul Căzut sări napoi Din fața Giganticei Ființe și îi numi Luváh și Vala, si văile Le răsturna ca să-și găsească drumul înapoi în Cer, dar nu-l găsi, 250 Căci ochii-i gíngași erau veștezi și-urechile îi erau grele, surde. Urizen crescu-n cîmpiile lui Beula. Mulți fii Și multe fiice înflorit-au în jurul Cortului cel sfînt al Omului Pîn' ce uitắ de Veșnicie, în dulcea-i bucurie desfătîndu-se Cu-a să familie, printre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
noastre. „ Giuncii și cu tauri mă-mpresoară, Cu căscate guri, să mă omoară, Ca leii ce apucă și zbiară, Cu gurile rînjite, pre hiară. Și ca apa fui vărsat afară, Și oasele mi să rășchirară. Inema-n zgău mi să veștezește, Ca o ceară cînd să răstopește. Mi-i vîrtutea ca hîrbul de sacă, Limba-n gingini lipită să-neacă. Și m-ai lăsat, Doamne-n țărna morțîi, Și cînii mă-ncongiură cu toții” (Ps.21). În astfel de versuri, care prefigurează mari
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
fel de victorie în fața lui Iliescu. Ar fi primit, cică, mână liberă să facă tot ce vrea, și la partid, și la guvern. Nu va face absolut nimic. Și nu din cauza Opoziției, care continuă să dormiteze pe laurii tot mai veșteziți ai neașteptatei victorii din iunie. Nu, Năstase va fi înfrânt tocmai de sistemul perversiunii și-al corupției pe care l-a dus la perfecțiune. În săptămânile și lunile următoare vom avea spectacolul, înduioșător pe alocuri, respingător pe ansamblu, al unui
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
ger... să-i fac o ceașcă de cafea. Lemnele nu-s bune, ard prea iute... de n-o veni în grabă iar se răcește în casă! (cugetînd) Iarăși pui pe un amic în numărul celor pierduți... da, da! Ei se veștezesc ca cununa gloriei... puțin aer contrariu, și haida! a zburat tot cuibul. Le-aș pune prinzători acestor paseri, nu spre a-i întemnița, ci spre a-i îmblînzi, le-aș cânta apoi un cântec despre fidelitate, despre amiciție și cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
c-o să am și de-acum înainte onoarea... {EminescuOpVIII 441} TOȚI Dallma al nostru! Urra! Să trăiască! FELICE O, de ar putea s-audă și el HISTR[IO] (aruncă coroana, dar nu se-naintează) FELICE Ce e asta? Un laur veștezit? Ce-nsemnează asta? HISTR[IO] Fiul meu, laurul veșted să-ți fie un esemplu, o povață pentru toată viața ta! Ca și culoarea sa verde plină de viață piere și glorie și favoare. Un moment de [te] poartă lumea de furia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noua înscenări de manifestațiuni pe stradă, noua injurii și calomnii prin presă și întruniri aruncate în contra noastră. Orice minciună, cât de exorbitantă, era bună și numaidecât primită și legalizată de ziare ca adevărată, numai să fi fost de natură a veștezi reputațiunea noastră de oameni onești. Orice monstruozitate se stârnea, era imediat colportată și prezentată ca fapt sigur, autentic comis de infamii colectiviști. În asemenea condițiuni viața noastră devenea intolerabilă.” Martie 1888 “În ziua de 22 martie 1888, zi caldă și
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
joc, Ce se-mpreună-n aer, care se sparg în nori, Care răsfrâng în valuri spumînzi și gemători". {EminescuOpIV 174} - "Și dac-ar fi, ce-mi pasă? Chiar pala nebunie Se poate că trezită, a-nfipt ochii cumpliți În fruntea-mi veștezită, în creeri rătăciți Și-n jurul ochilor mei gravă ca la stafie Afunde și teribili, lungi cearcăne de plumb? Fie așa - eu nu zic... Și totuși nebunia Cum e, cu chipul dulce, cu care m-a coprins Îmi place - cum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ales peste măsură de grase și de trupeșe, huidume și namile"; se adaugă și figuri memorabile ca Mariuca Dringeanu divina țață, femeile din casa Arnotenilor adevărații Arnoteni și Pena Corcodușa complet decăzută din glorioasa apropiere de prințul Serghie "bătrînă și veștezită, cu capul dezbrobodit și numai zdrențe toată, cu un picior desculț [...]. Beată moartă, vărsase pe ea și o trecuse neputința..." Mateiu aduce din veacul romantic acea "atracție specială pentru excepțiile morale. Pe el îl interesează tocmai acea umanitate care iese
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vale-n deal / Ș-am trăit viața cu-amar, / Am îmblat din deal în vale / Ș-am trăit cu supărare, / Am îmblat văile-n ling, / N-am noroc să trăiesc mult. Când mi-ar fi lumea mai dragă / M-am veștezit prea degrabă, / Când mi-ar fi drag să trăiesc/ Durerile mă-ndesesc. Nu-i mai grea boală anume / Ca bătrânețile-n lume. De-ai da aur și argint, / Nu-s leacuri de-ntinerit. De-ai da aur cu cântarul, / Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]