105 matches
-
pe scenă ca într-o noapte de vară obișnuită înseamnă pace, armonie sau isterie, conflict, picătura chinezească. Cine agonizează? Muribunda al cărui cap ca o mască, ieșit prin burta scenei, se mișcă, se zbate pe un corp inert îmbrăcat în veștmînt de mireasă? Doar ea? Sau toate celelalte personaje care văd lupta terifiantă a omului cu moartea? Personaje care o simt, care fug de ea sau se duc spre ea, care încearcă să țină totul sub control, care se agață de
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
umorul, Șerban Pavlu, servitorul lui Podkolesin, Irina Petrescu (Arina Panteleimonovna, mătușa fetei de măritat), Ana Ioana Macaria (Duniaska). Doar Răzvan Vasilescu și Doru Ana nu au jucat și în “Unchiul Vanea”. Și aici, și în celălalt spectacol, regizorul a dublat veștmîntul comediei cu o țesătură de dramatism, de sfîșietoare tristețe. Nesfîrșită cît viața și cît moartea la un loc. Și salvează montarea de la varianta unui vodevil prăfuit. Este nevoie de comedii, de regizori inspirați, care să-i conducă pe actori spre
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
sfâșia. Simțeam lămurit cum mi-l taie în bucăți dureroase, cum se întinde mereu, cum mă cuprinde cu gheare veninoase" Zadarnic căutam s-o biruiesc cu fierbințeala inimii, s-o smulg cu nepăsare sau cel puțin s-o învăluiesc cu veștmintele bucuriei mari ce râvnea să mă stăpânească" Zadarnic! O frică rea mă luase în brațe, mă strângea, mă strângea, mă strângea" O să mă înăbușe"" (Opere 3, p. 150). Descrierea durerii morale, a suspiciunii și a eșecului ca senzații fizice apăsătoare
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
în jur. II. Scopul reuniunei: A promova viața socială și culturală între membrii sei; a sprijini literatura, arta, cântarea și musica, a înmulți biblioteca sa; a abona foi; a ajutora după putință școlari și învățăcei seraci cu cărți scolastice și veștminte; a da sprijin material la întreprinderi culturale, folositoare și de binefaceri“...Așa începea actul care, în 1873, consfințea fondarea la Timișoara a Reuniunii Române de lectură, pe lângă care exista o bibliotecă destinată cititorilor în cartierul Fabric. Redactat bilingv, în română
Agenda2003-37-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281464_a_282793]
-
Manole în piesa omonimă. Spectacolul se terminase, dar nimenea nu aplauda; tăcere preț de câteva minute și-apoi un huiet dinspre public, urale. Pentru cei prezenți, oameni simpli, maestrul era chiar Manole, se-nghesuiau să-l atingă, să-i rupă veștmintele (la propriu!) ca să păstreze ceva din meșterul lor. Îmi place povestea, îl rog pe Vladimir s-o mai spună o dată, chiar în locul unde se petrecuseră lucrurile. O spune, îl filmez. La vizionare dau de imagini perfecte. Fără sonor însă, până
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
Manole în piesa omonimă. Spectacolul se terminase, dar nimenea nu aplauda; tăcere preț de câteva minute și-apoi un huiet dinspre public, urale. Pentru cei prezenți, oameni simpli, maestrul era chiar Manole, se-nghesuiau să-l atingă, să-i rupă veștmintele (la propriu!) ca să păstreze ceva din meșterul lor. Îmi place povestea, îl rog pe Vladimir s-o mai spună o dată, chiar în locul unde se petrecuseră lucrurile. O spune, îl filmez. La vizionare dau de imagini perfecte. Fără sonor însă, până
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
moderne“. Dar, să privim spectacolul străzii astfel cum se înfățișa atunci, în Țările Române: în centrul atenției se afla un boier, fie călare „a la turc“, fie într-o caleașcă(...) ; poartă anteriu de mătase trandafirie peste care se desfășoară un veștmânt îmblănit cu hermină; e încins cu brâu roșu prins cu paftale; poartă șalavari roșii, ciorapi și papuci galbeni, iar pe cap un calpac, ca un borcan mare cu gura în jos, având partea de sus marcată printr-un petec de
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
cuvinte, - Ci ‘n răsuciri de fraze, cu vorbe de la tine, Fă sunetele goale să ni-se pară pline, - Cum, iscusit dispuse, oglinzile ne mint, Dintr’o ‘ncăpere ‘ngustă făcând un labirint. „Nuvela lui Slavici e în alb și negru ca veștmântul ardelenesc, proza dunăreană e un testemel înflorat din acelea vopsite cu șofran...” Nu mă gândeam, citând această frază, nemaiapucând s-o comentez, că era ultima înainte de divorț. Divorțul meu de activitatea scripturistică, vreau să zic. Cu excepția sfârșitului, tot ce urmează
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
nu o cunosc și nu știu ce modificări a produs adaptarea și în ce sens regizoral, nu este deloc lipsită de interes, are simț dramatic și umor în replică, în tipul de construcție repetitivă a situațiilor. Gustul tragediei este bine camuflat în veștmintele comediei. Un fierar neamț află după foarte mult timp că fiul lui este de fapt un produs românesc, rezultat în timpul războiului, când el dădea lupte grele împotriva dușmanului sovietic. Soția sa însă a fost grijulie cu perpetuarea speciei, cu exercitarea
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
lemn în fața unei ferestre, și în ea se opreau din cînd în cînd vrăbiile în stoluri întîmplătoare, iscînd cîte un sunet uscat, viu, prăfos, înainte de a-și lua zborul mai departe; și în fața lui Quentin, domnișoara Coldfield în veșnicul ei veștmînt negru pe care-l purta de patruzeci și trei de ani acum, pentru sora ei, pentru tatăl ei sau pentru cel care nici nu-i fusese soț - nimeni nu știa - așezată astfel, țeapănă, în jilțul drept, tare, atît de înalt
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
informa în mod obiectiv vizitatorii, ci și pentru a ilustra idei sau chiar pentru a sugera concluzii. În București există două muzee dedicate vieții rurale, unul dintre ele devenind chiar un loc deosebit de modern și de ...hip! Corpul - ce îmbracă veștmintele și cum să dezbrăcăm un corp - 25 iunie a.c. De cele mai multe ori ceea ce acoperim concentrează mult mai mult atenția decât ceea ce este lăsat vederii. Cum și cu ce ne îmbrăcăm și mai ales ce dezvăluim? Cât de mult din corpul
Mamp;M Open Workshop lansează în București două ateliere [Corola-blog/BlogPost/97701_a_98993]
-
sînt prizonieri, în care destinul lor este bătut în cuie, ferecat de la început. Mă gîndesc la chipul de crucificat al lui Lear, interpretat de un mare actor, Piotr Semak. Ochii lui, fața smeadă, părul lung, prins la spate în coadă, veștmîntul lung, alb, monahal, mirările, tăcerile lui, dansul automat din final de păpușă stricată, felul în care a trecut rampa din prima secundă, lucru dificil pe scena mare a Teatrului Național, mă urmăresc. Ca și desenul alb al trupurilor ucise, întinse
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
francezilor. În timp ce, pentru Richelieu, posteritatea nu a păstrat decât amintirea grandorii sale, cardinalul de Retz41 a făcut în așa fel încât, în cazul lui Mazarin, să fie evidențiate, mai ales, realizările minore, chiar mediocre. Memoria a rămas impregnată de amintirea veștmintelor de brocart, a pamfletelor și a cântecelor cu care l-a urmărit tineretul "aurit", pe cel care îi înconjura pe Beaufort și pe Condé, luând în zeflemea totul și fiind incapabil să înțeleagă opera ministrului. Pe de altă parte, dacă
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ale peisajului muntos de o frumusețe sălbatică. Agrin vrea să scape de acest copil devenit pecete a infamiei, chemarea imperioasă a morții se află pretutindeni, ecranată de voioșia copilărească, însă ea atinge o intensitate insuportabilă cu această fată pe care veștmîntul stacojiu o scoate în evidență ca și privirea de o enigmatică forță a personajelor de tragedie. Ghobadi a ales pentru filmul său în majoritate actori neprofesioniști care trec din realitatea care i-a ciuntit, în film, cu naturalețe, povestea este
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
regină a lor. A doua zi, la 8 mai, la catedrala din Strasbourg, muzica tunătoare a orgilor se amestecase cu aclamațiile mulțimii, cu lumina altarelor, cu mirosul de tămâie, cu purpura și splendoarea uniformelor. Louis de Rohan, episcopul Strasbourgului, în veștmântul său violet o binecuvântase pe prințesa care avea să-i devină adversar într-o afacere celebră a vremii... La Compičgne, unde se afla curtea regală, arhiducesa Antoaneta, se prezentase îngenunchind înaintea regelui Franței, Ludovic al XV-lea, tatăl celui de
Maria-Antoaneta sau indulgența istoriei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6670_a_7995]
-
tulburat sub plop și ținea un trandafir... Se înfioră. Apăru iarăși pe neașteptate înaintea lui Aceea, în taină sărutată, de o mie de ori sărutată, și-avea ascunse la pieptul ei, în dreapta soarele, în stânga luna, și urcau și coborau, înapoia veștmântului străveziu, ziua și noaptea... - Lasă-mă! Lasă-mă! M-am rânduit lui Dumnezeu și mă duc să-l întâlnesc în pustiu! strigă și porni la drum. Trecu de plop, se întinse înaintea lui Cana - case joase văruite, terase pătrate, aurite
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
Când metroul iese din stația Concorde, privește cu indiferență afișul lipit pe panoul publicitar din fața sa. Citește versurile lui Basho despre primăvară și le înțelege drept versuri despre iubire, păcat, mântuire... Dragi flori de piersic din Fushimi, îmi doresc pe veștmântul meu Câteva dintre picăturile voastre roze de rouă.
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
bolta cerului înstelat, A adunat steluțe-n poală, Și peste flori le-a așezat. Mândră de ea, și-avea de ce, S-a îmbrăcat în ie, Și a făcut un legământ: S-o poarte pe vecie! Să-i fie aceasta, drag veștmânt, De lucru și de sărbătoare, Iar când va fi la cer să plece, Giulgiu de-nmormântare..... Referință Bibliografică: NAȘTEREA UNEI II / Flori Bungete : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
NAȘTEREA UNEI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373700_a_375029]
-
curgând "pe două boarte"; mai cu seamă, nu trebuia să bea din cel din stânga, cum o face el cu lăcomie, căci soarbe astfel "dintru ticăloșie", acea apă transformându-l pe loc într-un laș care lasă cal, arme și chiar veștminte pentru a se afunda în codru. Simpaticul Parpangel, dimpotrivă, bea din izvorul drept și trăiește o metamorfoză de ordin psihic: Căci ochii nu știu cum i să-nfocară/ Și-întralt chip cu tot să strămutară." Cele două transfigurări magice au loc la scurtă
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
una din zile, când revenise de pe teren, zări în holul de așteptare o persoană care-i atrase atenția. Nu neapărat faptul că era o fată ca de liceu, ci pelerina din catifea neagră purtată. Ba mai mult, petele acelea de pe veștmânt parcă-l atenționau cumva, chemându-l să afle mai multe. Până la plecare șezu stană pe scaun, veritabil n-aude, n-a vede, focusat să descopere de ce nu-i era străină făptura. Întâmplarea făcu, la plecarea din Secție, s-audă o
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
de întuneric sfâșiat de fulgere, aproape tot atât de dese ca primele picături de ploaie, se auzise o voce întrecându-se cu vuietul stihiei: Istrate, unde mama dracului ești, Istrate?!... În lungul plajei pustii, cu nisipul răscolit, ținându-și cu ambele mâini veștmintele ce păreau că se rup de pe ea dintr-o clipă în alta, venea o namilă de femeie. Venea călcând greu, adevărată stâncă imposibil de clintit, oricât efort ar fi depus natura dezlănțuită. Părea statuia însuflețită a mumei primordiale înseși. Lolita
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
cel drag, Platonia alege să își pună capăt zilelor în mare. Cea despre care Adrian Morariu spusese cândva, „tu ești frumoasă, minunată și bună”, este înghițită de valurile sărate și înghetațe. „Între statuarii stabilopozi, Platonia avea privilegiul albului imaculat al veștmântului de scenă; era singură aici, pe întinderea malului și a cerului oglindit în apă, care arbora masca unei vieți trăite. Toate celelalte din jur își trăiseră moartea. Aceeași moarte care o îmbrățișa acum ca o bucurie de al cărei înțeles
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
din 08 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Morala de-i prejudecată, De cei mai mulți e încălcată; Când ea ne judecă pe noi E Judecata de apoi. Am un exemplu,-l spun îndată: Am cunoscut demult o fată, Doar dacă-i atingeam veștmântul, Creștea în mine simțământul. Dar când să trec la subiect, Dintr-un exagerat respect Și-o etică prejudecată, Nu am atins-o niciodată. Azi regretăm; pentru-amândoi E Judecata de... apoi. Referință Bibliografică: Judecata de apoi / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN
JUDECATA DE APOI de DAN NOREA în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365450_a_366779]
-
În umbra iubirii” o explicită lirică se țese cu grijă precum o mantie spirituală despre care pe bună dreptate se poate crede că e greu de purtat, dar fiind exact ceea ce năzuiește, atunci e de înțeles pricina pentru care devine veștmântul permanent, acela bine definit ca obligatoriu. Îmbinarea cosmogonică îi reușește poetei în mod excepțional și se poate spune că o reprezintă categoric. Mai mult decât atât, se ajunge la un moment dat până la voită dematerializare, lăsând în puritatea sa expresia
DANIEL MARIAN DESPRE IOANA LĂPUȘNEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366298_a_367627]
-
profeția arhicunoscută că ,,literatura poetică românească va începe secolul XX sub auspiciile geniului lui, și forma limbei naționale, care și-a găsit în Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veștmântului cugetării românești”; ,,Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individuală stă la nivelul culturii europene de astăzi”.), un prim studiu critic de același autor (Critice, 1892), câteva articole și încercări timide de traducere (regina Elisabeta-Carmen Sylva și Mite
CATINCA AGACHE ELIE MIRON CRISTEA ȘI PRIMA TEZĂ DE DOCTORAT EMINESCU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369844_a_371173]