331 matches
-
salut tocmai m-am certat cu mariah, care susține că nu o iubesc, si sunt în camera alăturată, frecând netul. citesc post-urile, si cred că ai observat cum numele tău devine un ‘sign’ pe care lumea îl transformă în veceu/piață publică. îmi place și postura creatorului de blog, unde intervențiile par semi-divine, iar the ‘real contest’ este cum să obții reacții de la tine. e o evoluție fascinantă, și cei care îmi plac sunt ‘durii’, care îți spun de fapt
Les années trente, les années folles by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83010_a_84335]
-
ai învățat să citești printre rânduri, ceea ce îți recomand să faci de accum înainte. deși mi-am luat o marjă de eroare de data stă și am încercat să mă exprim cât mai clar. așa că lasă cuba libre, fumatul în veceu și trasul cu ochiul la pornosuri. cuba libre nu se prepară cu lăptic, ci cu alcool, așa că ai grijă că te prinde gardă și te urechează, scumpete. ai mare grijă, the big bad wolf chiar există, l-am văzut eu
Interviu pe Metropotam by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83048_a_84373]
-
intră în domeniul etnologiei." Oricine va deschide această carte va vedea repede că autoarea are motive întemeiate să se considere așa ceva. Iată cîteva titluri de articole: "învățăturile mele către fiul oricui", "Două babe, o pisică și ghemul istoriei", " Instantaneu cu veceu, lavabou și covată", "Gînduri despre muncă. Cu și fără respect", "Dumnezeu a inventat odihna și sărbătoarea. Ca să facă și el ceva, Dracul a inventat vacanța", "Necinstea și apatia strică omenia". Dincolo de poanta alcătuirilor de acest tip, Irina Nicolau și-a
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
le poate face decât personalul medical. Subtextul e limpede: medicii, această bandă de neisprăviți, lucrează mână în mână cu "șobolănimea" care în loc să plătească taxele de întreținere la bloc preferă să stea claie peste grămadă, în mirosul de clor și de veceuri desfundate, în "luxoasele" spitale finanțate de către dl. Năstase din propriu-i buzunar. Uitându-te la realitate și uitându-te la regimul Năstase, nu-ți vine să spui decât un singur lucru: "Să vină doctorul!"
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
au rămas, în mare parte, tot în vechiul depozit, fișierul este vetust (nu s-a trecut - nu a fost dorită, mi s-a spus - la computerizare, și de-abia mai poți vârî degetul ca să cauți fișa cu titlul dorit); iar "veceul", da, tot nu are încuietori (detaliu vulgar, însă semnificativ nu doar pentru un semiotician). De ce? Pentru că totul a rămas la fel, ca bibliotecă (dacă o "bibliotecă publică" înseamnă spațiu pentru publicații și pentru cititori): în clădirea nouă, "modernă", sunt numai
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
cum le învață pe proastele de la țară să pună picături în ochi bebelușilor, cum se repede ca o harpie în nesimțitele astea care după ce-și leapădă pruncul se dreg pe-ascuns cu o bere și fumează ca tâmpitele în veceu, crezând că nu le simte nimeni. -Paznică trebuia tu să te faci, măi, Cici, măi, nu asistentă, râdea cu ea în fiecare săptămână, ia zi în ce tură ești mâine, că a trimis dobitoaca asta de Violeta niște bani și
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
pe mobil, și ne lasă iar cu ochii în soare, mai rău, Violeto, draga mea, va fi atunci când buculițele astea se vor mai fleșcăi și de pe punte vei ajunge înapoi la pupa, la cantina vapoarelor și apoi la curățenia din veceurile în care vomită bețivii mult prea legănați de valuri. Norocul tău e că tu nu știi ce-i aia suferință, trecerea asta o să ți se pară naturală și apoi, dacă nu mai ține la clienți, merge la bucătarul-șef, merge
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
și-au scris versurile pe pereții celulelor și carcerelor, ai subsolurilor și mansardelor, pe tencuielile apartamentelor din prefabricate, pe zugrăveala camerelor din cămine și blocuri și, mai nou, ironic, derizoriu și realist, feriți de "ochii albaștri" ai Securității, pe varul veceurilor acelorași închise încăperi. A fost modul lor, ignorând sau negând opacitatea zidurilor, transformându-le în ecrane ale propriilor proiecții interioare, de a-și învinge prin visul poetic boala schizofreniei generale la care îi împingea paranoia dictaturii. Și au crezut cu
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
iar blazarea pare acum asumată. De aici și dedublarea. Mai exact, recunoașterea cu cinism a necesității dedublării. Ipostazele nocturn-diurn, intim-social se diferențiază printr-un ipocrit joc de măști: „în timp ce pop își vâră degetele-n gât / și își varsă mațele-n veceu / celălalt pop stă în fața oglinzii și-și surâde, / satisfăcut de sacoul cel nou și de felul cum s-a bărbierit ș...ț / să le trecem, dar, amândurora cu vederea / micile slăbiciuni, / pentru că pop merge spre autodistrugere, pe când / celălalt pop, deși
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
Domnica Drumea) și vituperând, cu indignări ŕ la Ginsberg, împotriva mizerabilei Românii. Versuri, fragmente de jurnal oscilând între inept și scabros (,Eu sunt o toaletă publică. Oricine poate veni în mine să stea cât ar sta în șezut pe colacul veceului, să se cace și să se pișe cât le vine, să-și deșerte stomacul plin de fantezii de tot felul, să-și șteargă apoi curul cu pleoapele mele, cu ceafa mea. Nu mă pot abține să nu înghit tot, în
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
la Virgil Mazilescu și Cristian Popescu, poeții români și-au scris versurile pe pereții celulelor, ai subsolurilor și mansardelor, pe tencuielile apartamentelor din prefabricate, pe zugrăveala camerelor din cămine și blocuri, si, mai nou, ironic derizoriu și realist, pe vărul veceurilor acelorași ănchise ăncăperi. Se pare ansa că acum, la sfârșitul mileniului, ănchisorile au devenit nerentabile. Lagărele comuniste s-au dovedit bugetofage, n-au mai produs decât literatura. Pe deasupra, tot mai mulți autori au murit din tutun, din vodca, din amor
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
vale! E altă viață! în alt palat prevăzut modest numai cu un etaj împărțeala este făcută astfel. La etaj locuiesc literalmente douăzeci de cățele, la parter douăzeci de câini. Animale instruite modern. Stau la rând până le vine rândul la veceu. Nu se amestecă parterul cu etajul întrucât înmulțirea câinilor, atunci când le vine sorocul, este dirijată de-un computer după un riguros program dinainte comandat. Dacă treci însă prin dreptul acestei vile, care ca mai toate vilele are debarcader la Lac
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
nimic, din moment ce accesul meu la baie e tot restricționat. - Henry Miller citea numai în baie. El a zis că sunt cărți pe care nu le poți aprecia la adevărata valoare altfel. Tot el a zis că ar trebui să existe veceuri diferite pentru fiecare autor în parte. * Când se folosește de faptul că a fost cu mine la un concert Bere Gratis, ca de-un soi de free-pass: - Iubitule, ne uităm și noi la o comedie romantică? Te roooog! - Niciun te
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
până la tronsonul ăla. P-ormă mi-am explicat treaba că în toate parcările nu plăteai nimica, dar ei probabil aveau un timp calculat, cu o viteză de, de aici până aici atât faci, în rest înseamnă c-au folosit parcările, veceurile, așa că să plătească." (pp. 179-182). Ilustrativ pentru ambitusul și ambițiile prozei deliteraturizate (sau literaturii non-ficționale) scrise de Sorin Stoica îmi pare și Jurnalul unui călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic. E un text pe două nivele, expunând și
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
dintre turnantele epuizante ale vieții sale în cerc, fostul copil și ex-ciclistul campion la juniori are exact aceleași stări. Oboseală, disperare, greață: "Nici pe el nu-l prea auzise plângându-se, deși se întâmpla să amâne să se ducă la veceu din pricină că are treabă până peste cap sau e prea murdar pe mâini pentru astfel de îndeletniciri, deși avea un salariu mai mic cu aproape o mie de lei decât al ei. Doar că-l vedea mai mereu ostenit în ultima
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
între altele, o ideologie clădită pe cultura delațiunii. Bolșevicii aspirau să controleze totul, de la viața intimă și rata natalității, la gândurile cele mai ascunse ale individului. "Co-mu-nizarea" forțată, tradusă în obligația de a trăi "la comun", împărțind bucătăria, baia și veceul cu persoa-ne necunoscute, avea un scop politic precis: anularea reflexelor de independență ale individului. Un profesor american de științe politice, originar din Ucraina, îmi dădea amănunte halucinante despre acest sistem al vieții claie peste grămadă, care-i transforma, de pildă
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
sunt ca o plagă. Nu reneagă locul său de muncă și nici nu îi este rușine, dar îi pare rău că, până la urmă, este nevoit să se considere un simplu imigrant. Se pare că diplomele folosesc acum pentru a spăla veceurile".
Am două facultăți terminate și un master și spăl veceuri by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/69243_a_70568]
-
fată urinând. Din crăpătura dintre picioarele ei se prelingea un firicel galben. Iar eu mi-am încetinit mersul, înregistrând fiecare centimetru al pielii ei ce părea ca o rană, încercând să-i evit privirea ce mă fixa. Am fugit spre veceul băieților, ca să-mi ascund tulburarea, cu imaginea sexului ei jucându-mi înnebunitor înaintea ochilor. Fusesem până la acea vârstă de mai multe ori la mare. Cu siguranță văzusem fetițe goale pe plajă. Niciodată nu am avut însă mai flagrant conștiința diferențelor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dat glas, nici măcar pentru o replică la blestemele bunicii. Pentru prima dată de când vin la ea, și balamalele ei tac cum tac oamenii când își pierd sensul. A scos ușa pentru sora ei, ca să poată ajunge, sprijinită în cadru, la veceu. Îmi trag chiloții în fața oglinzii și oftez. Răbdare, răbdare. Curaj. La apar tamentul 10 de pe Iuliu Maniu, blocul cu salonul de bron zat, curajul presupune revenirea în camera în care se sărbătorește ajunul morții. Diego, por favor, no te vayas
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nici în viață nu ajungi să știi mai nimic despre cei din jurul tău? În care aceleași personaje, sublim de umane, mănâncă de trei ori într-un capitol și debitează prostii cât cuprinde, își petrec un sfert din viață pe colacul veceului? Sunt când triste, când extraordinar de vesele? Ori se trezesc că ar vrea să fie într un fel, dar nu se pot hotărî în care anume? Și jumătate de roman dorm toate ca pruncii? Ori fac copii pe care nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
visăm cu toții la o lume mai bună? Eu consider nuvela asta o capodoperă. — Stai, stai, domnișoară, Într-o lume mai bună nu te duci să te Îmbeți că așa ți-a venit ție, și să te culci cu doamnele În veceul unității. — Ce, Costane, tu nu ai făcut niciodată așa ceva? — Bă, tu să taci, Spiridoane, inginer de doi lei! Cum să fac așa ceva? Și după aia să o omor? — Proza citită de Vasile nu are eleganță, ai zice că, Într-un
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
este mai apropiată de cea de-a doua categorie amintită. Există și în versurile Marianei Codruț o Românie a tranziției care nu diferă mult de cea nemurită în versurile poeților generației 2000: "noaptea începe simfonia apei în țevi/ și în veceurile gâlgâitoare, simfonia râsetelor/ înfundate și a paturilor scârțâind, peste care/ muzica de jazz a țipetelor Ťnu da, tată!ť/ și Ťfutu-ți, curva dracului, nu m-ai făcut tu/ pe mineť e cea mai tare." (p. 6) Printr-un inedit paralelism
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
decretat că are senzori! Puneam mâna, începea și curgea apa, luam mâna, se oprea apa. Ne-am distrat acolo, plus copiii, era tot o treabă pe ei să se stropească, că era vară, cald. Buuuuun, se duce nevastă-mea la veceu. Și stă. Cinci, zece, douăzeci de minute. Apare și ea după vreo 25 de minute. Io stăteam la o masă. Că erau mese cu scaune, containere cu găurele în care aici puneai sticlele, aici, cutiile, aici gunoiul menajer, aici hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
hârtia! La noi au apărut de câțiva ani doar. Și vine nevastă-mea, ce dracu ai făcut, tu? Ai tras un pui de somn pe căcăstor? Cică, nu, dar să vezi tu ce deștepți sunt ăștia! M-am așezat pe veceu și, după ce am terminat, m-am uitat de hârtie, nu aveam hârtie, am apăsat pe un buton, a venit hârtia! Taci că m-am descurcat! După un oarecare timp, a început să curgă apa în altă parte, să te speli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
până la tronsonul ăla. P-ormă mi-am explicat treaba că în toate parcările nu plăteai nimica, dar ei probabil aveau un timp calculat, cu o viteză de, de aici până aici atât faci, în rest înseamnă c-au folosit parcările, veceurile, așa că să plătească. Dinicu Golescu (...) nu pare să fie deloc un artist. Totul e orientat spre utilitate, spre notarea factorilor de civilizație materială. (Nicolae Manolescu) În noaptea aia n-am ajuns decât până la Verdun. Am văzut focuri de artificii. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]