561 matches
-
Dragoș Bucurenci Miercuri seara, la 23:45 pe TVR1, vorbeste la Cultura Libre despre cum este posibil astăzi să fii estic. Până mâine, here’s some food for thought: Vecinica Uf..abia aștept să văd emisiunea!!! Hai că mi-am găsit curajul necesar să postez un comment pe blogul tău, desi îl urmăresc de ceva timp..la fel si emisiunea ta și crede-ma că de multe ori am avut
Andrei Plesu la Cultura Libre by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83028_a_84353]
-
Bucurenci e un produs antipatic! Aș zice, mai degrabă, că e un produs firesc, dar rar. Nicidecum altfel! stai,stai,stai!!!cum ultima?de când cu tine și cătălin ștefănescu mai deschid și eu televizorul...te mai vedem de acum înainte??? Vecinica NU...nu...nu...de ce “ură!!”?? Adică ai vacanță, nu? Asta înseamnă că nu se termină de tot emisiunea...:) Nu? come to papă broken angel Cum se poate vedea emisiunea în afara României, pe net de ex. Merry Xmas, G păi de
Cum ne vindem tara by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83023_a_84348]
-
lumina zilei, Și inima-mi umplut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers, Și tot pe lângă-acestea cerșesc înc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! S-a trezit oare acest popor ? acest neam căruia i-au fost dedicate atâtea pagini de către toți gânditorii născuți din el, din miezul lui, purtând în fiecare celulă a corpului lor fizic genomul originar din aceste locuri, indiferent unde
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
ei spurcată, Muncind în mine însumi, voința-n orice nerv, Peirea cea eternă din mine să o serv, Dar vai! nici siguranța n-o am că mor pe veci, - și dacă oare - a morții mâni palide și reci În loc să sfarme vecinic a vieții mele normă Ar pune al meu suflet sărman în altă formă? La sorți va fi pus iarăși, de către lumi din cer, Ca cu același suflet din nou ăă reapară, Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
ajuns la destinație, la "curtea Moruzoaiei" (Ralița, nevasta lui beizadea Costachi Caragea), "ducînd pe fiul ei și pe nepotul ei înecați în sînge". "Peste trei zile - conchide Ion Ghica -, două dricuri se urmau unul după altul, ducînd la locașul cel vecinic pe doi din tinerii cei mai eleganți și mai frumoși ai Bucureștilor".9 Bonjuriști și duelgii Ca termen și chiar ca practică, duelul pătrunde în spațiul cultural românesc pe la începutul secolului al XIX-lea, atunci cînd apar unele fisuri în
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
noi obârșia și ceara până atârnă dijma cât povara: mormântul meu înmormântat în tine. Jos înnecată-n umbra ei femeia înlăcrimată cere îndurare simțind înalte tunetul scânteia scânteia/fiu în greaua lui strânsoare bătând suav cu gingașe picioare /măsura într-o vecinică baladă/ ca o ninsoare pe pământ să cadă vestirea Domnului la mic și mare că fiul cu femeia lui o dată ne va urma pe căile lactee și fiu din fiu în dreapta c-o femee mulțește astre. Binecuvântată a șaptea poartă
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
chiar trupul ei o orientare sigură, în care sânt rânduite toate posibilitățile evoluției ei. Bărbatul trebuie să dibuie, să rătăcească, să ocolească până să-și găsească drumul cel bun. Femeia n-are decât să-nchidă ochii - o călăuzește legea ei vecinică. Oricât de mari vor fi schimbările vieței sociale, oricare ar fi rostul ei în viitor, funcțiunea ei fundamentală rămâne maternitatea biologică ca și cea spirituală. Dăruirea vieței - animare - fie într-un trup, fie într-o conștiință individuală sau colectivă. De
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
o minte coaptă să le controleze și să le stăpânească, nu ar fi o primejdie de sălbăticire! Iată originea emancipărilor intempestive și fatale a copiilor de azi - iată și de ce tipul amazoanei întreprinzătoare tinde să înlocuiască pe Antigona păzitoarea legilor vecinice! Aș vrea să închei cu o întrebare pe care o adresez tuturor tinerelor femei cari au binevoit să asculte apelul plin de dragoste îngrijorată a unei credincioase prietene a lor. Să-și răspundă fiecare, în intimitatea conștiinței ei celei mai
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
afla o similitudine între poemul lui N. Nicoleanu, Secreta mea durere, și Melancolia lui Eminescu. Reproducem textul lui N. Nicoleanu: "Secreta mea durere se va-ngropa cu mine/ Și nimeni nu va plînge la capu-mi arzător,/ Un plîns de vecinic doliu, de vecinice suspine,/ căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor/ Zadarnică, perdută ca și cum n-ar fi fost!// Căci razele speranții și glasul mîngîierii/ Nu și-au vărsat lumina pe sufletu-mi tăcut,/ Și rătăcind ca dorul pe stîncile
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
între poemul lui N. Nicoleanu, Secreta mea durere, și Melancolia lui Eminescu. Reproducem textul lui N. Nicoleanu: "Secreta mea durere se va-ngropa cu mine/ Și nimeni nu va plînge la capu-mi arzător,/ Un plîns de vecinic doliu, de vecinice suspine,/ căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor/ Zadarnică, perdută ca și cum n-ar fi fost!// Căci razele speranții și glasul mîngîierii/ Nu și-au vărsat lumina pe sufletu-mi tăcut,/ Și rătăcind ca dorul pe stîncile durerii/ În sînul
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
la gîndul că Maiorescu a intervenit și în textul Luceafărului, eliminînd patru strofe și jumătate și redactînd două versuri de legătură pentru a întregi strofa amputată: „Iar tu, Hyperion, rămîi / Oriunde ai apune,/ Tu ești din forma cea dintîi,/ Ești vecinică minune”. Multă cerneală a curs pe seama dificilei probleme de a ști dacă Luceafărul din ediția Maiorescu exprimă sau nu ultima voință a autorului, după ce poemul apăruse anterior, fără modificările menționate, în „Almanahul Societății academice social-literare «România jună»” (aprilie 1883). G.
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
Maiorescu exprimă sau nu ultima voință a autorului, după ce poemul apăruse anterior, fără modificările menționate, în „Almanahul Societății academice social-literare «România jună»” (aprilie 1883). G. Ibrăileanu se întreba: „Dar cine a făcut versurile: «Tu ești din forma cea dintîi,/ Ești vecinică minune»? Maiorescu? E greu de admis că versurile le-a făurit el. Sînt versuri de mare poet. Niciun alt poet român, de oricînd, n-ar fi putut să le scrie. Probabil că sînt de Eminescu.”5 Opinia lui Perpessicius este
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
le scrie. Probabil că sînt de Eminescu.”5 Opinia lui Perpessicius este diametral opusă, ilustrul editor eminescian considerînd „stihul de care se extazia Ibrăileanu ș...ț un nevinovat loc comun”6. Nevinovat și nu prea, am spune, cîtă vreme sintagma „vecinică minune” se vădește, în context, dublu repetitivă: în prima strofă a replicii Demiurgului apare formula biblică „semne și minuni”, iar în a patra - versul „Din sînul vecinicului ieri”. Așadar - monotonie verbală, viciu la care probabil (iarăși probabil!) Eminescu n-ar
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
nevinovat loc comun”6. Nevinovat și nu prea, am spune, cîtă vreme sintagma „vecinică minune” se vădește, în context, dublu repetitivă: în prima strofă a replicii Demiurgului apare formula biblică „semne și minuni”, iar în a patra - versul „Din sînul vecinicului ieri”. Așadar - monotonie verbală, viciu la care probabil (iarăși probabil!) Eminescu n-ar fi consimțit. Revenim la Perpessicius, care nota concluziv: „e inutil a ne mai aventura în meandrele acestui roman polițist în care totul e fundat pe gratuita prejudecată
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
nu poate avea porniri mai presus de strict utilitare (...) Cu toate astea, această lume de strânsură mișună aci deasupra unui element etnic hotărât. Sub tot acest Babel, există o limbă românească, care-și are geniul ei; sub toată această vultoare vecinic mișcătoare, există un por statornic, care-și are calitățile și defectele lui specifice, bunul lui simț (...) De ce, din straturile acestui popor, nu s-ar putea ivi din când în când unele inteligențe deosebite, cari să dea expresie monumentală acelor nevoi
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
și fulgere, poetul contemplă „aristocrația stejarilor de pe Pietrele Nordului”, sub cuibul de ciori, din care picură „găinațul literelor”, asemenea unor strălucitoare medalii, în „urechea surdă a Nopții”. „Lăudat fie Domnul! Lăudat fie stejarul”, rostește el, contemplând scaunul gol de lângă focul vecinic, unde zac șapte securi aruncate în iarbă, alături de șapte sicrie din care ies umbrele celor șapte prieteni plecați în lumea de dincolo. „E mereu liber un loc lângă foc - murmură poetul - / un foc al cărui frig îl trezește din când
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
amândouă. De corturi zic. Mă-nvârt pe lângă ele. Pe laterala unuia, un afiș cu străzile din colegiul 19. Șoseaua Olteniței la greu, dar numai numere pare și numai de la 44 încolo. 77, unde stau eu, nu era. O sun pe vecinica mea preferată s-o-ntreb dacă și unde-a votat. Îmi zice că a încercat la școala 120, dar nu s-a putut. Și că dacă aflu eu unde se votează, să-i zic. Mă-ntorc acasă, la internet. După
Cum am încercat să le votez pe Teo şi pe Liliana şi n-am reuşit by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20115_a_21440]
-
le-am conspectat din acte, referințe, cataloage, ci din lăuntrul meu spiritual dominat de iubire profundă pentru cei despre care am scris. Unii nici măcar nu înțeleg sensurile cuvintelor acestora. Ia citiți versurile de mai jos: „Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice,/ Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice,/” (...) Cei care nu înțeleg ce scriu eu și nici nu au simțul umorului, ori inimă pătrunsă de sensibilul vieții sufletești umane, nu mă miră dacă îl contestă
DE ACORD CU DESTINUL MEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380281_a_381610]
-
amabil să-l prezentați în rezumat, sau măcar în bazele de plecare? Viața noastră modernă pare a se apropia de povârnișul fatal, pe care istoricii latini îl presupun, fără cuvânt, a fi existat înaintea constituirii statelor, adecă acea stare de vecinică vrajbă, însemnată cu vorbele bellum ominium contra omnes, răsboiul tuturor contra tuturor. Dar, precum în roiul de albine sau în mușinoiul de furnici nu există legi scrise și facultăți de drept, deși toate ființele, câte compun un roiu, trăesc într
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
ale societății, cu un cuvânt organizarea naturală, înțeleasă de toți, moștenită adesea prin tradiție, prin obiceiul pământului, recunoscută de toți fără legi scrise chiar, iată starea de lucruri la care aspiră conservatismul extrem. Dar și ceastă direcție are primejdiile ei. Vecinica tutelă, exercitată asupra claselor de jos, le dă într’adevăr pânea de toate zilele, dar le lipsește de energie individuală, le face indolente. Pe de altă parte sistemul libertății, totodată al individualismului, cuprinde primejdii și mai mari. El preface viața
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
Evreii singuri, cu totul deosebiți și având tendențe deosebite de popor, nu compensează întru nimic munca poporului care-i susține. Evreul nu cere, ca clasa de mijloc din secolul al XVII-lea, libertatea muncii productive, ci libertatea traficului. El e vecinic consumator, niciodată producător și desigur că numai cu foarte rară escepție se va găsi într-adevăr câte un evreu care să producă. Există discriminări juridice sau de altă natură împotriva evreilor? Restricțiuni juridice au existat pentru ei totdeauna, dar nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
din basme seculare //...// Boliac cânta iobagul ș-a lui lanțuri de aramă //...// L-ale țării flamuri negre Cârlova oștirea cheamă”, „Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită”, „Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne”, „Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice, / Ce din frunză îți doinește, ce cu fluierul îți zice, / Ce cu basmul povestește - veselul Alecsandri...”. Sunt poeți care au făcut „icoană și simbol” din acele „sânte firi vizionare / Ce făceați valul să cânte, ce puneați steaua
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
Gătite toate-n rochi de bal,/ De vîntul serii sărutate." L'onde rose ("Sous le plongeon brutal l'onde s'entr'ouvre rose...") e mariajul, nu lipsit de siluiri, dintre culoare, evocînd parfumul, și apele-ape. "Smaraldul mărei răpitoare/ E jocul vecinic de colori." Amestec de grandoare, superficialitate, efemer. Decăderea intră în logica rozei și, deopotrivă, în schema de construcție din Thalassa. Un demon al miezului zilei, aducînd pe insulă o căldură grea, leșinată, în care ghicești miasme de flori descompuse, face
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
transmită un mesaj, exprimările indirecte, mai elocvente decît cele verbale. Marile iubiri se mărturisesc sub forma subtilă a jocului privirilor și al mîinilor: "în viața ei, mai fericită Ileana nu a fost. Pînă la sfîrșitul liturghiei a trecut o clipă vecinică. Bujor și Ileana vorbeau în priviri și cu privirile se îmbrățișau. "încă o dată privesc la el, apoi nu mai privesc". "Ea nu este mînioasă!". "El nu este mînios". La sfîrșitul liturghiei, Bujor a trecut cu coatele printre oameni și în
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Verlaine). Tema drumurilor de fier o regăsim și în opera unor scriitori români. În 1870, Vasile Alecsandri evoca în poezia „Bărăganul” celebra câmpie munteană, pe-atunci pustie, întrezărindu-i „ziua glorioasă” când trenul „va goni pustietatea”, va face să dispară „vecinica-i tăcere”. Către sfârșitul secolului al XIX-lea (1886), Nicu Dăreanu, eroul unei nuvele cu același titlu semnată de Al. Macedonski, imaginează o locomotivă care, fără cărbuni, gaz sau electricitate, „va aluneca pe liniile ferate cu iuțeala vântului”, astfel că
Agenda2005-50-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284493_a_285822]