77 matches
-
dură, tăioasă în judecăți, tip Pompiliu Constantinescu, alta generoasă, moale, catifelată în judecăți până la ascunderea lor, tip Perpessicius. Indiferent de atitudine, aici se situează cititorii profesioniști, fără pretenții de doctrină, fără să afișeze o orientare categorică sau fără ambiții de vedetism, cultivând modestia independenței, de funcționari impecabili la un ghișeu, transmițând autoritatea instituțională a criticii din felul în care arborează ținuta corporală a celui aflat de cealaltă parte. Judecători severi, imparțiali, funcționari țâfnoși, temuți și contestați pe față sau pe ascuns
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
virtuțile geriatrice ale streaptease-ului. De fapt, ea câștigă ceva, îi câștigă pe membrii familiei, îi solidarizează prin infinita și inocenta ei bucurie care rezistă reacțiilor constipate, ostile ale celor care organizează show-ul comme il faut, un prim test pentru vedetismul imbecil al viitoarelor păpuși Barbie din plastilină. În cazul Deliei Frățilă (Andreea Boșneag), lucrurile stau exact pe dos. "Fericita" câștigătoare a unui Logan Break, cu numai trei etichete de suc Bibo care din motive de cosmetică advertorială își schimbă culoarea
Sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7276_a_8601]
-
vedetă. Este accepția populară a împlinirii, sau accepția sălbatică a împlinirii, după care suntem clasați, distribuiți în funcții, căpătuiți ... Pentru mentalitatea sălbatică (generală azi) vedetele sunt mai grăitoare decât modelele. Vedetele sunt exhibate de masmedia, sunt mașini de făcut bani. Vedetismul se extinde, de la artiști la politicieni, până la clerici ... Am văzut un cleric care, foarte roditor în asceza lui, a fost împins ușurel pe panta vedetismului și a fost transformat într-o mașină de făcut bani la mănăstirea lui ... Marile vedete
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
sunt mai grăitoare decât modelele. Vedetele sunt exhibate de masmedia, sunt mașini de făcut bani. Vedetismul se extinde, de la artiști la politicieni, până la clerici ... Am văzut un cleric care, foarte roditor în asceza lui, a fost împins ușurel pe panta vedetismului și a fost transformat într-o mașină de făcut bani la mănăstirea lui ... Marile vedete politice, mai ales, dar și artistice, fascinează mulțimile. Vedetele întorc spatele oamenilor, totuși oamenii le iubesc foarte tare, pentru că ele sunt un fel de reparator
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
de vocație, care știu să construiască și să povestească. Cel mai semnificativ pentru efortul de obiectivare al lui Andrei Simuț e capitolul final al eseului, Ratarea revoltei, în care observă că "discriminarea pozitivă a tinerilor", intrarea lor timpurie în cîmpul vedetismului cultural, faptul că "au gustat din plin din fructele succesului înainte de a apuca să-și scrie cărțile relevante" le-a domolit avîntul polemic. "Rapid declarați copii teribili ai literelor române, investiți cu o înaltă misiune de a elibera cultura română
Actualitatea - In memoriam Monica Lovinescu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8346_a_9671]
-
antrenor al echipei naționale a României: "Principalii vinovați sînt Victor Pițurcă și Mircea Sandu. Primul - pentru că e un țigan prost și încăpățînat, care n-are nici o chemare pentru profesia de antrenor, el fiind plin de găunoșenia lui și bolnav de vedetism, răzbunător față de cei care nu se tîrăsc la picioarele lui strîmbe. Acest primitiv cu 7 clase, care a făcut pușcărie pentru barbut, are boală pe fotbaliștii care nu se uită la el ca la un guru (la care gura bate
Vadim Tudor: "Victor Piţurcă e tumoarea din fundul lui Mircea Sandu" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/74752_a_76077]
-
plan pe Mircea Badea, un adversar cunoscut al lui Huidu. Concluzia este că Huidu este o victimă a sistemului: condițiile foarte proaste în care se circulă au determinat și accidentul cârcotașului. Jurnalul Național tratează problema din punct de vedere al vedetismului. Dacă Huidu nu ar fi o fost vedetă, acest accident ar fi fost trecut în revistă ca o simplă știre venită pe rețeaua infotrafic. În concluzie toate ziarele abordează subiectul pentru că face audiență. este că este este vedetă și a
Blestemul lui Huidu () [Corola-journal/Journalistic/24913_a_26238]
-
de democrație în România au tresăriri de ambiț și se visează din nou călare pe caii mari. Firește, nu-i mai aude nimeni. Partide care au omorât chiar ceea ce nu poate fi omorât - speranța - continuă să fie măcinate de bolile vedetismului, aroganței, ciocoismului și, vai, securismului. Puținii oameni credibili din România au preferat să-și vadă de propriile treburi, lăsând loc liber veleitarilor și corupților de toate nuanțele. Mai trist e fenomenul dezertării, al "tranzacționismului" ce a cuprins pătura intelectuală. Oameni
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
Elvin și de mine. (M.I.) Mircea Iorgulescu: Invitatul emisiunii de astăzi este B. Elvin. Redactor-șef al ediției românești a revistei ,Lettre Internationale", o publicație culturală europeană ce apare în numeroase țări, B. Elvin este o persoană foarte discretă. Detestă vedetismul, detestă ieșirea în prim-plan, detestă exhibiționismul, detestă afișarea zgomotoasă a personalității. Sau, poate, a vanităților de personalitate. Tace și face. Observă, analizează, disecă, atent la nuanțe și semitonuri, îndrăgostit de detalii. Are cultul eficienței și al reținerii. Autor în
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
cei mai secreți și mai renumiți ai literaturii franceze", cum este caracterizat în numărul din iunie 2007 al prestigioasei reviste "Le Magazine Littéraire" care îi este dedicat, într-un demers parcă premonitoriu în cazul acestui scriitor atât de ostil oricărui "vedetism". Pe adevăratul său nume Louis Poirier, s-a născut în 1910 în mica localitate din Anjou, Saint-Florent-le-Vieil, într-o casă de pe malul Loirei care aparținuse bunicului său. În această casă se va retrage definitiv spre sfârșitul vieții care tot acolo
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
Însemna să-și contrarieze acum, În sens invers, colegii. Avea, evident, Încredere mai curând În propriul său instinct, educat prin contemplarea În lungile decenii socialiste a atâtor stupefiante convertiri și compromisuri În lumea scriitoricească. Arăta un sănătos scepticism față de orice vedetism și nu renunța la un soi de țărănească, deși subtil rafinată, neîncredere față de motivația gesticulației publice, chiar și atunci când era vorba de „cavalerii bunelor speranțe” care animau mitologia momentului. Am fost de-a dreptul șocat auzindu-l vorbind cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
50 și, ulterior, să-i ușureze adaptarea În Franța. După sinuciderea, acum câțiva ani, a partenerei sale, Sigrid, falia depresivă se adâncise, evident. Remușcările și nostalgia deveniseră frecvente. Se simțea vinovat. Jucase cartea Însingurării orgolioase și egoiste, acceptase, uneori, confreriile vedetismului artistic, snobismul mondenității. Regreta răutatea de care dăduse dovadă, câteodată. „Țara Dada”, cum numea România, revenise și ea, tot mai des În acești ultimi ani. Nu doar ca „Țara Neagră” sau „Țara de exil” (cum scrie În epistola către Eugen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
rol confiscă și anihilează viața intimă a actorului respectiv: Weissmüller nu se putea dezlipi de Tarzanul din filme și a și murit nebun, scoțând la ospiciu strigătul junglei; iar Stallone nu se mișcă nicăieri fără să poarte masca lui Rambo. Vedetismul practicat în general în lumea omului contemporan instituie un fel de corupție a indivizilor: tu nu ești cel ce ești, individul capabil să aibă o viață interioară proprie, ci ești masca aparenței pe care o instituie aspectul social al vieții
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
repetă peste decenii producătorii, o resimt la vizionare spectatori complet neinformați despre ce-a fost acolo. Artiștii se plimbă prin oraș (legendara secvență cu Brian Jones privind ingenuu la camera de filmat), asistă din primele scaune la spectacolul celorlalți, fără vedetisme, natural (secvența cu Mama Cass)... Se simte senzația pe care ți-o dă începutul a ceva despre care speri mai mult decât știi că va deveni important. Plutește în aer dorința de-a fi de folos celorlalți, bucuria participării nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
indiferența celor printre care trăiește și trăiește mai intens decât oamenii obișnuiți, el, omul natural al societății, măcar pentru că trăiește simultan în trecut, prezent și viitor, are capacitatea de a se auzi pe sine în pluralitatea vocilor care îl înconjură. Vedetismul este exclus în cazul unui scriitor autentic. Confruntarea cu cei mari survine, pentru un tânăr aspirant, citind și căutând. Rareori impactul fizic duce la o bună cunoaștere, deși nu e lipsit de interes să îi pipăi unui scriitor "ștofa" la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu dădea dreptul la onoruri din afară. Mai mult de atât, Înăuntru era așa de mult loc și Încăpeau atâția oameni, Încât dacă erai pe 90th Street pe partea de vest, dacă Într-adevăr erai aici, erai american. Iar șarmul, vedetismul debordant, agitația aproape de nesuportat care venea din capacitatea de a te descrie drept un american al secolului douăzeci era la dispoziția tuturor. Tuturor celor ce aveau ochi să citească ziarele sau să se uite la televizor, tuturor celor ce Împărtășeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Mioara. Se va dovedi că nimicul există, va fi forma sa materială. Dovadă filosofică, postulat, cuvânt magic, absolut. Existența lui îi va dovedi nonexistența sa. Aceasta e uitarea, închisoarea perfectă pentru Mioara. Dorința ei de a fi văzută, cunoscută, acest vedetism agresiv, dovedindu-i inconsistența iubirii. Habar nu are că ea, de fapt, nu există. Vrea să-și expună inexistența? Răspuns: N-are decât! Nu mai are mult de trăit. Atunci, în groapa comună a Lumii, nici Dumnezeu nu o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care afectează, în emisiunile radiofonice sau televizate, stînga eșichierului politic, nu ar face decît să salveze urma de democrație încă prezentă în cadrul acesteia. Presupunînd că situația s-ar răsturna în favoarea sa, în sînul stîngii s-ar accentua fenomenele de curte, vedetismul, ajungîndu-se chiar la cultul personalității, deloc absent de pe scenele politice ale lumii. La rîndu-i, stînga ar accepta democrația publicului, o democrație non-republicană în care reuniunile mulțimii sînt înlocuite de maltratările prin mass-media. Din perspectiva psihologiei mulțimilor a gîndi contrariul înseamnă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care au ceva de spus, Încurajați frenetic de editori, În speranța umflării marelui pot. În 1960, așadar, premiul Goncourt propulsa tirajul titlului cîștigător la 100.000 - 350.000 de exemplare. Numărul este fabulos, cîștigurile, așijderea. Ele au scăzut, astăzi, dar vedetismul literar nu a dispărut. Literatura s-a “fărîmițat”, ea aparține fiecărui autor În parte și niciodată unei percepții consensuale la nivele sociale mai largi sau mai restrînse. Rolul ei politic, mobilizator, a scăzut. Nu e de mirare că nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
universul acesta, care Împarte cinstit atmosfera zumzăitoare a lui Emil GÎrleanu cu cea sulfuroasă a lui Gide, prietenia nu se supune aceleiași atitudini nimicitoare din partea Zorei, iar raporturile cu sexul opus lipsesc de tot (oare nu dintr-o oftică pe vedetismele autoficțiunilor și autoficționarilor ostentativi Într-ale etalării intimității, anatomice și psihice deopotrivă?) Există În orice roman franțuzesc contemporan ceva care-l Înrudește cu unul de-al lui Houellebecq, dar - e un dat, desigur - și cu unul de-al lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
6, începând cu Răsună valea (1950). Prim- planurile, ca să nu mai vorbim de gros-planuri, sunt extrem de rare. Aparatul se menține la o distanță securizantă de actori, în plan mediu, din motive propagandistice. Decuparea și accentuarea unui chip omenesc înseamnă individualism, vedetism burghez, negarea principiului muncii colective în artă. Importantă este corectitudinea ideologică a replicilor, care nu trebuie alterată de modul în care sunt filmați actorii în timp ce le rostesc. Distanța „teatrală” a planului mediu frontal previne eventualitatea ca pe chipul actorului aparatul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
-și exploatează interdicția. De ce nu s-au înghesuit la TV? Nu s-au bătut în piept cu anii lor de închisoare și de Bărăgan? Foarte simplu: din discreție, pudoare, bun simț și, în ultimul rând, dintr-o rezervă extremă față de vedetismul literar dezlănțuit, în treacăt fie spus, de ambe sexe. Orice s-ar spune, nouă luni de arest la domiciliu, în unele cazuri, este una, douăzeci de ani, mulți de temniță grea, cu totul alta. ș...ț Se numește rezistent doar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la nivelul clișeelor și deprinderilor propagandei oficiale din deceniile anterioare. în plus, ea are și toate carențele lipsei de O nou cultură română 286 Adrian Marino tradiție, pe de o parte, ale crizei de creștere pe de alta: individualismul și vedetismul acerb, pulverizarea și lipsa evidentă de coordonare. Lăsăm, adesea descurajați, brațele în jos: românii (am mai spus-o) nu știu să coopereze. N-au fost încă învățați să se bată și să se grupeze, în mod real, în jurul unor principii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
că punerea unei probleme și rezolvarea sa începe în realitate doar cu mine. Egocentrismul și narcisismul acesta fac ravagii. Din care cauză, lucrările care presupun muncă în echipă, cooperare, coordonare, planificare n-au încă, la noi, mari șanse. Nu numai vedetismul personal, tendința de a te pune singur și izolat în valoare sunt de vină. Sau dorința de a dirija, patrona, coordona pe... alții, dar a nu te lăsa niciodată încadrat și supus unei discipline de grup. Explicația stă, în primul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
față de lirica anului? Întâi să reținem prelungirea unui soi de conflict critică-poezie, dezvăluit de Ovid S.CROHMĂLNICEANU 27 În Contemporanul, care În esență s-ar reduce la câteva elemente: negativismul critic nu este oportun, dar nici excesiva Încurajare care naște vedetism; soluția: o critică literară luptătoare, principială care să Încurajeze numai poezia de valoare, poezia partinică: „În coloanele noastre s-a ridicat acum câteva numere, Într-un articol, problema spinoasă a raportului dintre critici și domniile lor, doamnele și domnii poeți
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]