10 matches
-
loc în perioada țaristă. Korenizația ar fi trebuit să ajute guvernul să-și exercite influența asupra numeroaselor minorități entice de pe tot cuprinsul țării. În 1923, Stalin identifica două tendințe, care puteau amenința succesul partidului și a politicii sale naționale: șovinismul velicorus (al Rusiei Mari) și naționalismul local. Stalin descria șovinismul rus ca pe o atitudine arogant-disptrețuitoare și lipsită de inimă a birocrației și a oficialilor ruși sovietici față de nevoile și cererile republicilor naționale. Stalin trăgea concluzia că principala sarcină a partidului
Korenizația () [Corola-website/Science/309142_a_310471]
-
Stalin descria șovinismul rus ca pe o atitudine arogant-disptrețuitoare și lipsită de inimă a birocrației și a oficialilor ruși sovietici față de nevoile și cererile republicilor naționale. Stalin trăgea concluzia că principala sarcină a partidului era combaterea viguroasă a supraviețuitorilor șovinismului velicorus. Mai mult chiar, el aprecia că rușii înșiși trebuiau să fie principalul grup interesat de controlarea șovinismului velicorus, pentru mai importantul obiectiv al construirii socialismului. În perioada inițială a korenizației, s-au dezvoltat unitățile național-administrative și culturile naționale și învățământul
Korenizația () [Corola-website/Science/309142_a_310471]
-
ruși sovietici față de nevoile și cererile republicilor naționale. Stalin trăgea concluzia că principala sarcină a partidului era combaterea viguroasă a supraviețuitorilor șovinismului velicorus. Mai mult chiar, el aprecia că rușii înșiși trebuiau să fie principalul grup interesat de controlarea șovinismului velicorus, pentru mai importantul obiectiv al construirii socialismului. În perioada inițială a korenizației, s-au dezvoltat unitățile național-administrative și culturile naționale și învățământul în limba maternă.. Pentru un număr de mici naționalități din Rusia care nu aveau o limbă scrisă, a
Korenizația () [Corola-website/Science/309142_a_310471]
-
locuitorilor satului Ciocâlteni, deoarece erau așezați pe pământ răzășesc. Impozitele creșteau, țăranii erau siliți să ocupe loturi de teren nefertil, taxa ogorului fiind destul de costisitoare. Autocrația țaristă ducea o politică de rusificare și deznaționalizare, având ca scop final crearea poporului velicorus. După marea Unire din decembrie 1918, guvernul României a întreprins o serie de măsuri urgente ce prevedea redresarea situației economice și bunăstării populației din Basarabia. Conform legii, relativă la reforma agrară, adoptată în luna iunie 1921, în anul 1923 locuitorii
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
1024 erau români (sub 50%). La conducerea sistemului situația era și mai gravă: în 1949 din 67 de șefi ai direcțiilor raionale și orășenești de cultură doar 16 erau români. Restul erau funcționari ideologici ne-băștinași, educați în spiritul șovinismului velicorus, specialiști în deznaționalizarea și rusificarea populației locale. În cadrul Comitetului pentru afacerile instituțiilor cultural educative, din cadrul Consiliului de Miniștri al RSSM, situația era asemănătoare. Scopul suprem al noilor autorități era soluționarea definitivă a "„problemei basarabene”" prin crearea unui tip nou de
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
este de cetățean sovietic”. Or, dacă emanciparea non-rușilor a fost una dintre pârghiile folosite de către Lenin pentru a dezmembra Imperiul Țarist, o dată regimul consolidat, URSS devine un sistem federal în care egalitarismul* oficial dintre republici ascunde cu greu recrudescența șovinismului velicorus și punerea sub tutelă a minorităților naționale și a unor națiuni întregi, care culminează în timpul colectivizării*, Marii Terori*, deportărilor* în masă și sovietizării* regiunilor anexe Uniunii Sovietice între 1939 și 1945. Aceste practici ultranaționaliste, asemănătoare rasismului*, sunt reproduse de Mao
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să lupte împotriva „propriului” imperialism care ocupă Ruhrul și chiar să întâmpine cu căldură Armata Roșie*, dacă aceasta ajungea să-i „elibereze” pe proletarii germani. începând din 1934-1935, atât din motive de politică externă*, cât și internă, Stalin reabilitează naționalismul velicorus inaugurând politica de front* popular care incită partidele comuniste să-și revendice o parte din istoria națională, transformând proletariatul comunist în moștenitorul gloriilor apuse. în această linie considerată „șovină” de către troțkiști*, Franța este punctul de aplicație privilegiat. încă din vara
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
patriotică a PCF funcționează tot ca o marcă identitară în fața nihilismului național al stângiștilor*, atunci când apară somptuoasele realizări ale celei de-a V-a Republici - pachebotul France, avionul Concorde - și cuvântul de ordine „Să fabricăm franțuzește”. în timp ce, în URSS, șovinismul velicorus iese și mai puternic din Marele Război patriotic*, Stalin declară: „Internaționalist este acela care, necondiționat, fără să ezite, fără nici o rezervă, este gata să apere URSS ce se află la baza mișcării revoluționare mondiale”. El postulează astfel o identitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și, În mod implicit, și asupra celei din Basarabia. Manifestări de rezistență ale românilor basarabeni În cadrul politicii asimilatoare În perioada reacțiunii țariste În perioada de după iunie 1907, politica șovină reacționară țaristă a atins apogeul. Unul dintre principalii „teoreticieni” ai naționalismului velicorus, M. Menșikov, susținea că „statul rus este stat al rușilor”, iar celelalte naționalități sunt de mâna a doua <ref id="43">43 A. M. Avereh, P. A. Stolâpin i sudibî reformî v Rossii, Mockвa, 1991, c. 132 133. </ref>. Lozinca Partidului Naționalist
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
lipsea. În același timp, această reorientare a poziției teoretice a comuniștilor români față de problema națională era legată și de poziția Kremlinului În aceeași chestiune. Sovieticii subliniau În această fază pericolul „naționalismului minorităților”, manifestându-și, În același timp, liber propriul naționalism velicorus. xe "București"Bucureștiul e foarte receptiv la această atitudine și, nu Întâmplător, Într-o amplă prezentare, În Scânteia, a traducerii ultimului volum din seria Opere ale lui I.V. xe "Stalin"Stalin, se accentua ideea acestuia privind nocivitatea naționalismului minorităților naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]