112 matches
-
lumînări, cine aur, cine mărgăritariu, cine inele, cine brățări, cine oglinzi, cine piepteni, cine arginturi, cine arămuri, cine talere, cine tipsii, cine linguri, cine furculițe, cine tingiri, cine capace, cine pirostii, cine frigări, cine grătare, cine sfeșnice, cine mucări, cine velințe, cine strae (...)” E aproape de prisos să mai precizăm că tot acest inventar, în aparență prozaic, se prelungește în spațiul purei gratuități cum se întîmplă, de pildă, și în Manualul întîmplărilor (în conversația dintre Zadic și Episcopul Iosif ). Însă mai presus
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
bărbat în limba morților." O limbă care se învață, din curiozitate și din teama de rece, cum învață domnișoarele să se poarte, pe seară, cu șal. Așa e poezia Gabrielei Melinescu: plăcută și moale, cu fire lungi, pierdute, ca o velință subțire... Gabriela Melinescu, Puterea morților asupra celor vii, Antologie, Polirom, Iași, 2005, 311 pag.
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
Ostași ai Patriei Pentru capetele luminate uniforma militară reprezintă un simbol sacru, pentru alții, doar o velință conjuncturală, un camuflaj din celofibră, ajuns nu se știe cărui capriciu al soartei să învelească o mumie încă în viață. Onoare! Demnitate! Patrie! Sunt cuvinte vii, asociate de drept și de fapt ostașilor compatibili cu definiția patriotismului, din păcate, condamnat
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
stea și să aștepte, pregătit pentru orice eventualitate... Conu Nicu își îmbrățișează încă o dată pământurile și ochii lui aleargă de la un hat la altul, ca și când ar vrea să le aștearnă pe toate în cap, dragele de ele! ca pe niște velințe, ca pe niște scoarțe înflorate, puse colo pe laviță, una peste alta, cu levănțică și sunătoare între ele. Imaginea asta îi face bine, îi aduce aminte că e amiaza mare și că bate soarele amarnic, cu mingea lui înfocată și
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
care cronometrează pentru mine timpul de atunci, timp care, mi se părea mie atunci, trecea mai încet. Lada de zestre a bunicii nu a fost mâncată de cari. Nu s-a învechit cu nimic și păstrează pentru mine nu doar velințe și covoare țesute de bunica, ci și sufletul părinților mei. Să vă spun două momente în care, om în toată firea, am plâns! De fericire am plâns și, paradoxal, m-am simțit foarte bine! Prima oară, acum câțiva ani când
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
va fi oprită - de la ora 8.00 la 12.00 - în Șoseaua Fundeni, între Șoseaua Colentina și strada Simetriei, Șoseaua Colentina între Șoseaua Fundeni și strada Sportului, străzile Tănase Dumitrescu, Simetriei, Ferăstrăului, intrarea Frumușița, Sulfului, intrarea Roinița, Catrinței, Lacul Amara, Velinței, Suveica, se arată într-un comunicat citat de Agerpres. Între orele 8.00 și 18.00, curentul electric va fi întrerupt în următoarele zone: B-dul Theodor Pallady, între str. Trapezului și Drumul Lunca Mărcușului, strada Mizil, aleea Mizil, strada Lemnișorului
ENEL întrerupe curentul în Bucureşti şi Ilfov. Vezi aici zonele afectate () [Corola-journal/Journalistic/23139_a_24464]
-
paturi, mese oglinzi, inele, ibrice... doftorii de bătături, săpun de pete, madipolon, ace englezești, mere, portocale, năut, floricele... sacîz... sifoane... ciucalată... smochine, acadele. Tunuri! Păpuși. Belciuge, fonografe, urcioare, bere, cruci... automobile... borangic, țîri, sardele, lămîi. Brînză, urdă, cașcaval. Slănină, roabe velințe. Lopeți căldări, ălbii, copăi... parfumuri, ciorapi, iminei, ghete, cizme, papuci. Piepteni, drîmburi, darace. Cobză, pomadă, clarinete. Numai 40 de bani ocaua de Drăgășani vechi, veritabil. Prafuri de pureci. Curele... Clopote... bomboane , rahat, gogoși... Pălării, testemele. Lume... lume... lume... Apoi închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
personaje stranii. Au urmat vise în care interpreții purtau costume baroce, bizare, ca într-un coșmar, și vise erotice, interpretate succesiv sau concomitent de Litsa Kiousi și Camille Mutel. Astfel, la un moment dat, un corp gol, întins pe o velință de culoarea ierbii, corp străjuit de câteva măști, a avut o desfășurare a mișcărilor de o poetică senzualitate, aceasta fiind secvența onirică cu cea mai prețioasă plasticitate. Suita de momente desfășurate în această țară a viselor a avut și faze
Danse. Entre. Deux by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9192_a_10517]
-
surprins, că sarcomul din pântecele tatălui meu arătase Întocmai. Și că eflorescența durase ani de zile. LEGENDA ADORMIȚILOR Rămaseră În grotă trei sute de ani la care se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața‑n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atâta terciuială și zvârcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcâie ori sub pulpele țepene ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcâie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr‑un zvâcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce‑i drept, tresăltând pe ascuns, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr‑un zvâcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce‑i drept, tresăltând pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stâncii o bătucise de atâta somn Împovărător, de atâta Încremeneală a trupurilor, ori când mai palpitase lutul trupului, când mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mâncase de la duritatea diamantină a stâncii grotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trădau uneori, ce‑i drept, tresăltând pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stâncii o bătucise de atâta somn Împovărător, de atâta Încremeneală a trupurilor, ori când mai palpitase lutul trupului, când mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mâncase de la duritatea diamantină a stâncii grotei. Zăceau cu fața‑n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ori când mai palpitase lutul trupului, când mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mâncase de la duritatea diamantină a stâncii grotei. Zăceau cu fața‑n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
presimțind mai la stânga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepământean și Îmbălsămat al câinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lângă stăpânul său, veghindu‑l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n‑o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu‑și degetele mâinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce‑i intrase deodată În sânge, invadându‑i trupul și inima care acum tresăltau, oare sângele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care‑i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pământului care‑i umplea nările amorțite de atâta somn și lâncezeală, mirosul reavăn al pământului și al ierbii, binecuvântata suflare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a mănăstirii, în tihna ceasului de noapte, când până și clopotele din turnul bisericii tac, iar toaca-și odihnește lemnul la ușa ei și doar greierii, cu țârâitul lor, dau glas liniștii, stau în cerdacul măicuței Măcrina, pe lăița cu velințe țesute de mână și la masa la care, timp de peste șaizeci de ani, Profesorul își așternea pe hârtie gândurile, frământările, își rezolva nedumeririle, își scria lucrările”. O asemenea mărturie-document am pus-o imediat în legătură cu o alta la fel de emoționantă a celei
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
dar noaptea sub celule, vuiesc torente nesătule. Un zgomot bubuie departe, se darmă parcă ziduri sparte și parcă lanțuri cad în zgură. Noi așteptăm, tăcem din gură. METANIE Doamne, fă din umilință pod de aur, pod înalt. și din lacrima, velința, ca pe-un pat adânc și cald. Din lovirile nedrepte, faguri facă-se și vin. Din înfrângeri, scări și trepte; din căderi, urcuș alpin. Din otravă pusă-n cană, fă miresme ce nu pier. și din fiecare rană, o cădelnița
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
lor neîmpotrivite. De vale, unde apele s-au scurs mai cu sârg și s-au adunat în băltoace, câțiva oameni propteau cu pari pereții de chirpici ai unei case spartă la temelie și agățaseră în meri și pruni veșminte și velințe la uscat... Ștefan privise o vreme după tătâne-său, până ce dispăru cu pâlcul de flăcăi în dosul Dâmbului Melcilor și privind spre urzici, îi veni gândul să bage mâna între ele, spre a vedea ce simte pielea urzicată și cum
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Copilă, visul nu e stâncă, e doar nisip ce își adună firele din gânduri, din simpla ta privire, din Privire, și din tulpina de tăceri, râzând uimire spre-a Soarelui sublimă revenire... când alb e datul Soarelui să-ți fie, velință sufletului, în a ta pornire, gândul se-mpacă și furtuni de stele, coboară-ncet prin rodul câmpului... și iele încearcă timpului, măsura-n fapte... de-aceea ele se arată doar în noapte, când pleoapa, tâmpla o așterne între perne, când
PĂRINTE (*) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361262_a_362591]
-
Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului A câta oară, dorul meu te cheamă Când seara-și deschide ochii de aramă Și-n vălul albastru pictează crăițe Curând estompate de-a nopții velințe. A câta oară, dorul meu te cheamă Când visul din lacrimi își face năframă În adânc de lumină deschide chemări, La vreme când noaptea învolbură cărări A câta oară, dorul meu mă cheamă Când aduceri aminite somnu destramă, În lira
A CÂTA OARĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384945_a_386274]
-
însămi e bine mereu acum când râd fiecare fibră a corpului înghețat se destinde iubesc florile de gheață. artă în gheață artă în fibre de gheață umane artă a tăcerii când zgomotul moare în copca primăverii pentru a-mi fi velință pentru tăcerea din picătura de rouă ascult mă ascult neîncetat prea zgomotoasă sunt. m-am obosit într-un cerc alergând ca un șoarece fericit de mișcarea spițelor mă întreb adeseori cine este poetul omul sau tăcerea adulmec trupul ei când
OMUL SAU TĂCEREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383463_a_384792]
-
surprins, că sarcomul din pîntecele tatălui meu arătase Întocmai. Și că eflorescența durase ani de zile. LEGENDA ADORMIȚILOR Rămaseră În grotă trei sute de ani la care se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața-n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atîta terciuială și zvîrcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcîie ori sub pulpele țepene ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcîie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața-n sus, cu mîinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr-un zvîcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce-i drept, tresăltînd pe ascuns, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr-un zvîcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce-i drept, tresăltînd pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stîncii o bătucise de atîta somn Împovărător, de atîta Încremeneală a trupurilor, ori cînd mai palpitase lutul trupului, cînd mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mîncase de la duritatea diamantină a stîncii grotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trădau uneori, ce-i drept, tresăltînd pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stîncii o bătucise de atîta somn Împovărător, de atîta Încremeneală a trupurilor, ori cînd mai palpitase lutul trupului, cînd mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mîncase de la duritatea diamantină a stîncii grotei. Zăceau cu fața-n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvîcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcînd urzeala părului de cămilă, care se mîncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]