34 matches
-
despărțiți de soț și tatăl copiilor și returnați la stăpân! Citiți un rezumat din Anaforaua [7] (raportul) dat de Gavril Mitropolitu Moldovei, Leon Episcopul Romanului, Iacob Episcopul Hușului către catre Alessandru Ion Movrocordat: Anaforaoa Sfatului țărei din Arhierii, Egumeni și Veliți boeri, ce s`au făcutu pentru măritișul țiganiloru. Prea Înălțate Domne. Din luminată poronca Înălțimii tale fiindu noi rânduiți prin țidulă Gospodu, ne-am adunatu la sfânta Mitropolie de am făcut cercetare asupra pricinei înpărțeleloru de țigani ce s`au
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1480432272.html [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
largu și mai cu deedinsulu s`au făcutu hotîrâre prin 10 ponturi în domniea din tăi aicea în Moldova, a răposatului domnu Grigorie Alecsandru Ghica VVD. Aceste ponturi din poronca măriei sale, cu adunare de soboru a Arhiereilor țării, și a Veliților boieri, prin anafora s`au arătatu cătră mariea sa, și s`au adeveritu atâtu prin întărirea anaforalii cu iscălitura și pecetea Gospodu, cătu și prin osăbitu hrisovulu mărie sale s`au întăritu. Raportul cuprinde 8 puncte din care spicuim: -la
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1480432272.html [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
până în momentul acela într-o dulce toropeală sunt treziți de trompeta unui țigan, secondat de un altul cu o tobă, conduși la rândul lor de un căpitan. Cu o neliniște și agitație ce trădează spaima căpitanului „un fecior de boier velit”, vizibil impacientat, acesta țipă la țiganul trompetist: „-Suflă cigane că te tai! Să vie mai mulci! Să vie toți isnafii. Trâmbițașul începe să-măleze trâmbița, umflându-și bucile și holbând ochii, iar toboșarul bate din răsputeri. Când toată răspântia e plină
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxix.html [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
la Tecuciu, și Păuceștii, sat întreg la Iași ...”" și încă alte 15-20 de sate, vii și păduri. Într-un alt hrisov din 3 decembrie 1669 este menționat "„Ion Racoviță, Mare Comis”", prima atestare de deținere a unei poziții de „boier velit” În aceeași poziție este menționat și în zapisul din 13 august 1673: "„Ion Racoviță, comis, a primit în dar un loc de prisacă din Mogoșești - Fălciu, de la Dumitașcu, ginerele Albului din Mircești, pentru ajutorul dat fratelui său Chiriță.”" Rangurile boierești
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
de grenadieri pedeștri, de câte 4 companii fiecare. Cele două batalioane se remarcă în mod deosebit la bătălia de la Marengo. După această bătălie, fiecărui batalion i se adaugă 2 companii, apoi, de la 18 mai 1804, se adaugă un corp de veliți, care vor fi trecuți progresiv în rândurile batalioanelor de grenadieri. De la aceeși dată, Mareșalul Imperiului Davout devine colonel comandant al grenadierilor din Gardă, iar comandant al regimentului de grenadieri este numit colonelul Hulin, cu rang de general de brigadă, secondat
Regimentul 1 de grenadieri pedeștri din Garda Imperială () [Corola-website/Science/316832_a_318161]
-
Hulin, cu rang de general de brigadă, secondat de maiorul Dorsenne, cu rang de colonel. Regimentul este organizat în iulie 1804, având două batalioane de câte 8 companii. Regimentul avea propriul personal administrativ și propria fanfară. Din 1805, prin încorporarea veliților în regiment, se urmărește aducerea fiecărei companii la efectivul complet de 100 de oameni. Înălțimea minimă admisibilă era de 1,78, apoi, din 1815, 1,76, într-o epocă în care înălțimea medie masculină nu depășea 1,68. De-a
Regimentul 1 de grenadieri pedeștri din Garda Imperială () [Corola-website/Science/316832_a_318161]
-
cunoscut sub numele de Dragonii Împărătesei ca un omagiu adus primei soții a lui Napoleon, Joséphine de Beauharnais. La origine (prin decretul din 15 aprilie 1806), regimentul era format din trei escadroane conduse de 60 de ofițeri. Primul, compus din veliți, număra 296 de oameni. Celelalte două escadroane, ca cele de linie, aveau în componență 476 de cavaleriști. Pentru a completa această nouă unitate, fiecare din cele 30 de regimente de dragoni de linie au furnizat câte 12 oameni cu cel
Regimentul de dragoni din Garda Imperială () [Corola-website/Science/319169_a_320498]
-
proprietăți funciare mai mici și poziții administrative mai puțin însemnate). Din prima clasă boierească făceau parte înalții demnitari, miniștrii și curtenii domnitorului: marele postelnic, marele ban, marele vornic, marele logofăt, marele spătar, marele vistiernic și marele agă, supranumiți și "boierii veliți" sau "divaniți", ori "boierii cu barbă", pentru că numai lor li se permitea portul acestei podoabe capilare. ii din următoarea clasă erau paharnicul, clucerul, stolnicul și comisul, iar boierii din clasa a III-a erau slugerul, pitarul, serdarul, șetrarul, medelnicerul, portarul
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
origini levantine sau curat românești, boierimea s-a plămădit și s-a identificat cu viața acestui neam. În epoca fanariotă, nobilimea se împarte în cinci clase, prima ("protipendadă") fiind cea care alcătuia sfatul restrâns al domnitorului ("boieri de sfat" sau "veliți", cf. în Spania așa numiții "grandes"); funcțiile lor efective erau încredințate unor locțiitori de a doua clasă ("vtori") sau de a treia ("treti"). Urmau apoi boiernașii, care ocupau funcții în armată sau în administrație. Regulamentul Organic, inspirat din constituția dată
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
amet, consectetur adipisicing elit, șed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat. Duis aute irure dolor în reprehenderit în voluptate velit esse cillum dolore eu fugiat nulla pariatur. Excepteur sînt occaecat cupidatat non proident, sunt în culpă qui officia deserunt mollit anim id est laborum." "[32] Șed ut perspiciatis, unde omnis iște natus error sit voluptatem accusantium doloremque laudantium, totam rem
Lorem ipsum () [Corola-website/Science/302388_a_303717]
-
vitae dictă sunt, explicabo. Nemo enim ipsam voluptatem, quia voluptas sit, aspernatur aut odit aut fugit, șed quia consequuntur magni dolores eos, qui ratione voluptatem sequi nesciunt, neque porro quisquam est, qui dolorem ipsum, quia dolor sit, amet, consectetur, adipisci velit, șed quia non numquam eius modi tempora incidunt, ut labore et dolore magnam aliquam quaerat voluptatem. Ut enim ad minimă veniam, quis nostrum exercitationem ullam corporis suscipit laboriosam, nisi ut aliquid ex ea commodi consequatur? Quis autem vel eum iure
Lorem ipsum () [Corola-website/Science/302388_a_303717]
-
modi tempora incidunt, ut labore et dolore magnam aliquam quaerat voluptatem. Ut enim ad minimă veniam, quis nostrum exercitationem ullam corporis suscipit laboriosam, nisi ut aliquid ex ea commodi consequatur? Quis autem vel eum iure reprehenderit, qui în ea voluptate velit esse, quam nihil molestiae consequatur, vel illum, qui dolorem eum fugiat, quo voluptas nulla pariatur? [33] At vero eos et accusamus et iusto odio dignissimos ducimus, qui blanditiis praesentium voluptatum deleniti atque corrupti, quos dolores et quas molestias excepturi sînt
Lorem ipsum () [Corola-website/Science/302388_a_303717]
-
sat, ascultând și oferind ajutor norodului. Mergând până la Ioan Caragea care anunță odată cu insta larea în scaun că va avea totdeauna „ușile deschise pentru orice pricină a norodului“. Și Alexandru vodă Suțu, încă de la 15 ianuarie 1821, cerea mitropolitului și veliților boieri „să vă adunați de astăzi înainte cu toții la domneasca noas tră Curte“ spre a judeca „pricinile obștești“ ce „s-au înmulțit încât nu să poate trece cu vederea nici cea mai mică prelungire că este mare trebuință a să
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
fixă a sonetului l-a silit la o rigoare și un echilibru mai puțin proprii temperamentului său. Multe sonete închid, ca în niște stampe de epocă, o lume apusă, în care se perindă prinți bizantini și beizadele, duduci și boieri veliți în rădvane vieneze sau figuri pitorești din mahalaua bucureșteană de la sfârșitul veacului al XIX-lea - tablouri evocate și în proza lui T., dar care în sonete sunt învăluite într-un umor nostalgic, generator de lirism. Siluetele „bizantine” au o surprinzător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
sau alta. Cu toate acesta, de pe la jumătatea veacului al XVIII-lea străinii „sudiți" sunt în genere mai bine tratați și respectați de toți, scutiți de biruri și angarale, scutiți de bătaie în uliță, și de pocloane la Armaș și alți veliți boeri care toți jăcuiau în dreapta și în stânga numai pe negustorii și meșteșugarii locali, sau acei venetici fără „hârtii la mână". Un hrisov al lui Moisei Movilă-Vodă din 1631 ne dă, de altminterea, o idee de cum erau tratați negustorii și meșteșugarii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în care și compune o poezie). Nici limba rusă nu îi era străină, de vreme ce fusese la Școala de paji, la Petersburg (1769-1775). Nutrea interes pentru matematici, dovadă o aritmetică din 1795, probabil o copie după manualul lui Amfilohie Hotiniul. Boier velit, stihuitorul fu mai întâi vătav de aprozi, apoi vel sulger, vel stolnic, ispravnic, vel ban, vel spătar. Preocuparea pentru poezie a lui M. a fost statornică, dar versurile lui elegiace sunt naive și convenționale. Ele anticipă totuși - dacă nu cumva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
pătimașa lui operă, Arhondologia Moldovei. Pregătită minuțios de prin 1822, scrierea a fost întocmită între 1844 și 1856, dar publicată postum, în 1892. Cu o genealogie pe care o pretinde atât de falnică, arhondologul, căftănit cu de la sine putere boier velit, nu are decât cuvinte de dispreț pentru cei parveniți de curând în sânul protipendadei. Mizantrop și pătruns adânc de sentimentul orgoliului de castă, închinându-se doar înaintea evgheniei autentice, de a cărei decădere se arată întristat, S., impostorul, nutrește o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
lui Dumnezeu, pentru că ea se exercită prin încrederea în asentimentul irezistibil din spirit. ” Totuși omul poate întotdeauna să o respingă sau cel puțin să nu o aprobe, dacă vrea.”. “Semper tamen potest homo illi dissentire, aut saltem non assentire, si velit” spune Suarez. Și față de înșelătoria geniului rău, Descartes declară că depinde de fiecare să nu-i dea asentimentul: „Voi rămîne cu obstinație atașat acestei concepții; și dacă prin această metodă, nu va fi în puterea mea să mă înalț la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
1 Cor. IX, 4. 15; 1 Timotei V, 17. 18. 269 Matei X, 14. 270 Ivi, 15. 271 Fapte V, 1. 11. 272 1 Cor. XVI, 2. 273 1 Cor. IX, 4. 274 Modicam unusquisque stipem menstrua die, vel cum velit, et si modo possit, apponit: nam nemo compellitur, sed sponte confert. Haec quasi deposita pietatis sînt. Apol. C. XXXIX. 275 V. Thomasin, P.III, L. 1, C.XXIII, par. 2. 276 Irenaeus, L. IV, C. XXXIV. Origenes, Hom.in XI
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cu bărbi, care aveau în mâinile lor toată puterea. Atunci, m-am făcut mic-pitic, mi-am pus cenușă în cap. Am plătit haraci turcilor, lehilor și ungurilor le cântam în strună. Scrâșneam din dinți, dar nu ieșeam din cuvântul boierilor veliți. M-am dedat desfrâului. Zaiafeturile la curte se țineau lanț, Cotnarul curgea gârlă. Un bețivan, un fustangiu, ca toți Mușatinii" mormăiau boierii în barbă cu dispreț, dar mulțămiți că i-a blagoslovit Sfântul cu o așa pramatie de domn nevolnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
setos de putere, un șarpe veninos, un lup în blană de oaie?! strigă Isaia furios și scuipă, calcă peste morminte încurcându-se în bălării. Și noi, halal să ne fie -, noi, ditai bătrâni vulpoi ai Moldovei, o liotă de boieri veliți târșiți prin uneltiri și rele, geambași de domni, cogeamite boieri unși cu toate alifiile, șleahtă de boșorogi cu barbă lungă și minte scurtă, nu l-am dibuit la vreme să-i sucim gâtul ca la un pui de găină. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l din toată inima și lasă lui Dumnezeu răzbunarea." " Dacă unui om îi merge mai bine decât ție, nu te supăra, ci roagă-te ca să ajungă în deplinătatea bielșugului său." (Din Vechiul Testament) Horațiu: Humano capiti cervici pictor equinem Junguere si velit, et varias induere plumas Undique collatis membris ut turpiter atrum Desinat in piscem mulier formosa superne. Spectatum admissa risum teneatis, amici? Rabinul Iohannan ben Zakkai a zis acum două mii de ani: Dacă ții în mână un butaș și vine către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
neplăcute. Chiar la Păstorel, un boier cere valetului să-l descheie la pantaloni. Acesta observă neutru: „Conașule, iar te-ai pișat pe dumneata.” O diversitate enormă de băuturi, majoritatea alcoolice, consumă protipendada de la curtea Princepelui lui Barbu. Boierii simpli sau „veliți” se îndoapă sau chiar „toarnă în ei” lichioruri, vinuri seci și dulci, vodcă (vutcă în grafia autorului), rachiu, mastică, țuică etc. Scriitorii tolerați la curte, caricaturi ale contempornilor lui Eugen Barbu, fac excese bahice și pătează fețele de masă ale
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ce-au fost mare dvornic”, „să fie volnică [...] să aib’ a-și strânge ai ei rumâni uri unde-i va găsi în țara domnii méle...”) până la reintrarea în posesie a unei prăvălii (neizbutită, însă, căci Alexandru Ipsilanti, contând pe anaforaua veliților boieri, care găsiseră pretenția ei „fără cale”, refuză cererea unei anume Ilinca, respinge cererea petentei cu precizarea că „prăvălia au fost dreaptă a bărbatî-său, iar nu vreo zestre a ei”). Ele erau târâte pe la judecăți nesfârșite (cum a fost procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
România, București, 1969, pp. 106, 228-229. Dimpotrivă, atunci când zestrea nu era atinsă, pretențiile văduvelor erau amendate. O bucureșteancă, Ilinca, văduvă, vrea să răscumpere de la Costandin cavaful o prăvălie pe care acesta o achiziționase de la soțul Ilincăi, acum mort. Confirmând anaforaua veliților boieri (care constatau că cererea Ilincăi, înglodată în dificultăți financiare, „este fără de cale”), Vodă Alexandru Ipsilanti socotește - în 1776 - că reclamanta „nu avea dreptate a răscumpăra acea prăvălie”, fiindcă „prăvălia au fost dreaptă a barbatâ-său, iar nu vreo zestre a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]