34 matches
-
cazuri, dar, după cum s-a auzit, l-a expediat pe docilul Zaharia Stancu la Stockholm spre a persuada juriul să nu-l premieze pe poetul interzis. întocmai cum a procedat mai tîrziu, cînd au fost trimiși tot în Suedia doi veliți prozatori români, încă în viață, spre a-i pune bețe-n roate lui Paul Goma. Neexistînd acreditarea României, e foarte cu putință ca, în ciuda propunerilor venite din Occident, dosarul Blaga să nu fi fost alcătuit... O altă temă incitantă a
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
astfel și crearea de rîme rare, în situațiile în care inventarul lexical al romanei oferă prea puține posibilități. Cartea citată mai conține un exemplu similar: "și-apoi să stăm de taină musafiro:/ ci nu despre mărgeanul că porfiro-/ ghenitii de velit și veninos" (p. 24). Și în volumul recent apărut al poetului, Caragialeta (Timișoara, Brumar, 1998), procedeul e prezent, ca pentru a demonstra cum se pot concilia versul scurt și cuvintele lungi: "el e un omni-/scient, și-un atu/ are
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
neplăcute. Chiar la Păstorel, un boier cere valetului să-l descheie la pantaloni. Acesta observă neutru: - Conașule, iar te-ai pișat pe dumneata. O diversitate enormă de băuturi, majoritatea alcoolice, consumă protipendada de la curtea "Princepelui" lui Barbu. Boierii simpli sau "veliți" se îndoapă sau chiar "toarnă în ei" lichioruri, vinuri seci și dulci, vodcă (vutcă în grafia autorului), rachiu, mastică, țuică etc. Scriitorii tolerați la curte, caricaturi ale contempornilor lui Eugen Barbu, fac excese bahice și pătează fețele de masă ale
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
despărțiți de soț și tatăl copiilor și returnați la stăpân! Citiți un rezumat din Anaforaua [7] (raportul) dat de Gavril Mitropolitu Moldovei, Leon Episcopul Romanului, Iacob Episcopul Hușului către catre Alessandru Ion Movrocordat: Anaforaoa Sfatului țărei din Arhierii, Egumeni și Veliți boeri, ce s`au făcutu pentru măritișul țiganiloru. Prea Înălțate Domne. Din luminată poronca Înălțimii tale fiindu noi rânduiți prin țidulă Gospodu, ne-am adunatu la sfânta Mitropolie de am făcut cercetare asupra pricinei înpărțeleloru de țigani ce s`au
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
largu și mai cu deedinsulu s`au făcutu hotîrâre prin 10 ponturi în domniea din tăi aicea în Moldova, a răposatului domnu Grigorie Alecsandru Ghica VVD. Aceste ponturi din poronca măriei sale, cu adunare de soboru a Arhiereilor țării, și a Veliților boieri, prin anafora s`au arătatu cătră mariea sa, și s`au adeveritu atâtu prin întărirea anaforalii cu iscălitura și pecetea Gospodu, cătu și prin osăbitu hrisovulu mărie sale s`au întăritu. Raportul cuprinde 8 puncte din care spicuim: -la
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
până în momentul acela într-o dulce toropeală sunt treziți de trompeta unui țigan, secondat de un altul cu o tobă, conduși la rândul lor de un căpitan. Cu o neliniște și agitație ce trădează spaima căpitanului „un fecior de boier velit”, vizibil impacientat, acesta țipă la țiganul trompetist: „-Suflă cigane că te tai! Să vie mai mulci! Să vie toți isnafii. Trâmbițașul începe să-măleze trâmbița, umflându-și bucile și holbând ochii, iar toboșarul bate din răsputeri. Când toată răspântia e plină
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
totodată ca administrația și justiția pe această moșie să se poarte după dreptul românesc. Regina Ungariei, Maria, exercită chiar fără jenă un drept de suveranitate asupra Poloniei, dăruind în anul 1383 o moșie din Galiția ostașului moldovenesc Iosif, fiul boiarului velit Petru. Sub stăpânirea lui Ludovic cel Mare regatul unguresc ajunse la mare putere și vază, dar sub administrarea personală a fiicei sale, regina Maria (1382 - 1386) și sub conducerea mumei ei, a reginei văduve Elisabeta, suferi din contra o zguduire
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
găsește astăzi un partid întreg care servește de unelte ca să apese țara. Am fi bănuit aceasta chiar daca n-am fi știut nimic; dar din nenorocire avem și documente istorice cari adeveresc acest prepus. Astfel cunoaștem, din întîmplare, o anaforă a veliților boieri și un ofis al lui Grigore Vodă Ghica cari veștejesc purtarea unui oarecare boiernaș dinspre Pitești, un vătaf de plai, care, împreună cu un altul, au siluit prin mâglisiri, cum zice anaforaua, și mai ales prin îngroziri, pe moșnenii Caineni
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cruțare. Știind că nu se poate împotrivi sultanului decât sprijinindu-se pe popor, dă porunci prin care relațiile țăranilor cu boierii sunt precizate cu strictețe. Spre a-și întări autoritatea, consolidând prin aceasta puterea statului centralizat, „taie creasta” multor boieri veliți, ca să nu fie „prea mulți cocoși” care să cânte pe glasuri diferite. În schimb, ridică la înalte demnități oameni de jos, ca „ursul de Dumbravă”, cel din urmă dintre comiși. Când sosește prilejul, Ion-Vodă înfruntă sfidător Poarta, spre groaza unor
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
ce-au fost mare dvornic”, „să fie volnică [...] să aib’ a-și strânge ai ei rumâni uri unde-i va găsi în țara domnii méle...”) până la reintrarea în posesie a unei prăvălii (neizbutită, însă, căci Alexandru Ipsilanti, contând pe anaforaua veliților boieri, care găsiseră pretenția ei „fără cale”, refuză cererea unei anume Ilinca, respinge cererea petentei cu precizarea că „prăvălia au fost dreaptă a bărbatî-său, iar nu vreo zestre a ei”). Ele erau târâte pe la judecăți nesfârșite (cum a fost procesul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
România, București, 1969, pp. 106, 228-229. Dimpotrivă, atunci când zestrea nu era atinsă, pretențiile văduvelor erau amendate. O bucureșteancă, Ilinca, văduvă, vrea să răscumpere de la Costandin cavaful o prăvălie pe care acesta o achiziționase de la soțul Ilincăi, acum mort. Confirmând anaforaua veliților boieri (care constatau că cererea Ilincăi, înglodată în dificultăți financiare, „este fără de cale”), Vodă Alexandru Ipsilanti socotește - în 1776 - că reclamanta „nu avea dreptate a răscumpăra acea prăvălie”, fiindcă „prăvălia au fost dreaptă a barbatâ-său, iar nu vreo zestre a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pătimașa lui operă, Arhondologia Moldovei. Pregătită minuțios de prin 1822, scrierea a fost întocmită între 1844 și 1856, dar publicată postum, în 1892. Cu o genealogie pe care o pretinde atât de falnică, arhondologul, căftănit cu de la sine putere boier velit, nu are decât cuvinte de dispreț pentru cei parveniți de curând în sânul protipendadei. Mizantrop și pătruns adânc de sentimentul orgoliului de castă, închinându-se doar înaintea evgheniei autentice, de a cărei decădere se arată întristat, S., impostorul, nutrește o
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
în care și compune o poezie). Nici limba rusă nu îi era străină, de vreme ce fusese la Școala de paji, la Petersburg (1769-1775). Nutrea interes pentru matematici, dovadă o aritmetică din 1795, probabil o copie după manualul lui Amfilohie Hotiniul. Boier velit, stihuitorul fu mai întâi vătav de aprozi, apoi vel sulger, vel stolnic, ispravnic, vel ban, vel spătar. Preocuparea pentru poezie a lui M. a fost statornică, dar versurile lui elegiace sunt naive și convenționale. Ele anticipă totuși - dacă nu cumva
MILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
întoarcere, nu de adversarii voștri... Sesizează o privire complice între Vittelius și Pusio. Se indis pune. Termină în surdină: — ...sau de Drusus... Gladiatorii se încolonează în perechi și pornesc: secutorii cu rețiarii, tracii cu murmillonii. La sfârșit, dimacherii acompaniați de veliți și cei doi andabați. După ei, două grupe mixte vor încheia spectacolul cu o încăierare intensă, de o concizie terifiantă, idee născută în creierul dereglat al lui Drusus, un adevărat măcel ce se va termina într-un ritm înfricoșător în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cele vechi de cumpărătură”. Stai să vezi, fiule, că tot despre Ulița Brăhăriei se vorbește și în mărturia hotarnică a lui „Tănase Meleghi vornic de poartă și Neculaiu Tiron vornic glotnîi”, trimiși la 25 iunie 1758 (7266), „din poronca dumilorsale veliților boieri ca să hotărîm un loc de dugheni a dumisale Ioniță Palade vel vistiernic...care loc este pe Ulița Brăhării”. Mai vrei dovezi? Atunci ascultă ce spune la 30 iulie 1783 - adică cu 40 de ani mai târziu - vornicul de poartă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
neplăcute. Chiar la Păstorel, un boier cere valetului să-l descheie la pantaloni. Acesta observă neutru: „Conașule, iar te-ai pișat pe dumneata.” O diversitate enormă de băuturi, majoritatea alcoolice, consumă protipendada de la curtea Princepelui lui Barbu. Boierii simpli sau „veliți” se îndoapă sau chiar „toarnă în ei” lichioruri, vinuri seci și dulci, vodcă (vutcă în grafia autorului), rachiu, mastică, țuică etc. Scriitorii tolerați la curte, caricaturi ale contempornilor lui Eugen Barbu, fac excese bahice și pătează fețele de masă ale
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
sat, ascultând și oferind ajutor norodului. Mergând până la Ioan Caragea care anunță odată cu insta larea în scaun că va avea totdeauna „ușile deschise pentru orice pricină a norodului“. Și Alexandru vodă Suțu, încă de la 15 ianuarie 1821, cerea mitropolitului și veliților boieri „să vă adunați de astăzi înainte cu toții la domneasca noas tră Curte“ spre a judeca „pricinile obștești“ ce „s-au înmulțit încât nu să poate trece cu vederea nici cea mai mică prelungire că este mare trebuință a să
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cu câte o coajă de ou roșu. Și-și făcu grăbit cruce cu limba-n gură, zicând „Doamne ferește”, la un gând năstrușnic ce-l fulgeră o clipă... Dacă n-ar trebui să stau în divan și să primesc firitiselile boierilor veliți, cu toți ăști cincizeci de ani ai mei, cu toate dădăcelile lui Pylarino doftorul, ce m-aș mai veseli și eu cu mahalagiii la iarbă verde și m-aș întrece la ciocnit și mâncat ouă roșii! Pe măsură ce caleașca se apropia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
1 Cor. IX, 4. 15; 1 Timotei V, 17. 18. 269 Matei X, 14. 270 Ivi, 15. 271 Fapte V, 1. 11. 272 1 Cor. XVI, 2. 273 1 Cor. IX, 4. 274 Modicam unusquisque stipem menstrua die, vel cum velit, et si modo possit, apponit: nam nemo compellitur, sed sponte confert. Haec quasi deposita pietatis sînt. Apol. C. XXXIX. 275 V. Thomasin, P.III, L. 1, C.XXIII, par. 2. 276 Irenaeus, L. IV, C. XXXIV. Origenes, Hom.in XI
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lui Dumnezeu, pentru că ea se exercită prin încrederea în asentimentul irezistibil din spirit. ” Totuși omul poate întotdeauna să o respingă sau cel puțin să nu o aprobe, dacă vrea.”. “Semper tamen potest homo illi dissentire, aut saltem non assentire, si velit” spune Suarez. Și față de înșelătoria geniului rău, Descartes declară că depinde de fiecare să nu-i dea asentimentul: „Voi rămîne cu obstinație atașat acestei concepții; și dacă prin această metodă, nu va fi în puterea mea să mă înalț la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
-l din toată inima și lasă lui Dumnezeu răzbunarea." " Dacă unui om îi merge mai bine decât ție, nu te supăra, ci roagă-te ca să ajungă în deplinătatea bielșugului său." (Din Vechiul Testament) Horațiu: Humano capiti cervici pictor equinem Junguere si velit, et varias induere plumas Undique collatis membris ut turpiter atrum Desinat in piscem mulier formosa superne. Spectatum admissa risum teneatis, amici? Rabinul Iohannan ben Zakkai a zis acum două mii de ani: Dacă ții în mână un butaș și vine către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu bărbi, care aveau în mâinile lor toată puterea. Atunci, m-am făcut mic-pitic, mi-am pus cenușă în cap. Am plătit haraci turcilor, lehilor și ungurilor le cântam în strună. Scrâșneam din dinți, dar nu ieșeam din cuvântul boierilor veliți. M-am dedat desfrâului. Zaiafeturile la curte se țineau lanț, Cotnarul curgea gârlă. Un bețivan, un fustangiu, ca toți Mușatinii" mormăiau boierii în barbă cu dispreț, dar mulțămiți că i-a blagoslovit Sfântul cu o așa pramatie de domn nevolnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
setos de putere, un șarpe veninos, un lup în blană de oaie?! strigă Isaia furios și scuipă, calcă peste morminte încurcându-se în bălării. Și noi, halal să ne fie -, noi, ditai bătrâni vulpoi ai Moldovei, o liotă de boieri veliți târșiți prin uneltiri și rele, geambași de domni, cogeamite boieri unși cu toate alifiile, șleahtă de boșorogi cu barbă lungă și minte scurtă, nu l-am dibuit la vreme să-i sucim gâtul ca la un pui de găină. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fixă a sonetului l-a silit la o rigoare și un echilibru mai puțin proprii temperamentului său. Multe sonete închid, ca în niște stampe de epocă, o lume apusă, în care se perindă prinți bizantini și beizadele, duduci și boieri veliți în rădvane vieneze sau figuri pitorești din mahalaua bucureșteană de la sfârșitul veacului al XIX-lea - tablouri evocate și în proza lui T., dar care în sonete sunt învăluite într-un umor nostalgic, generator de lirism. Siluetele „bizantine” au o surprinzător
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
sau alta. Cu toate acesta, de pe la jumătatea veacului al XVIII-lea străinii „sudiți" sunt în genere mai bine tratați și respectați de toți, scutiți de biruri și angarale, scutiți de bătaie în uliță, și de pocloane la Armaș și alți veliți boeri care toți jăcuiau în dreapta și în stânga numai pe negustorii și meșteșugarii locali, sau acei venetici fără „hârtii la mână". Un hrisov al lui Moisei Movilă-Vodă din 1631 ne dă, de altminterea, o idee de cum erau tratați negustorii și meșteșugarii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]