145 matches
-
vedea orașul de sus. Manga japoneză "Gunslinger Girl" de Yu Aida se peterece în Italia. Volumul 11 al seriei se învârte în principal în jurul teroriștilor care au atacat campanila și al luptei ulterioare cu autoritățile. Anime-ul japonez cu tematică venețiana "Aria the OVA: Arietta" prezintă o plimbare în partea de sus a Campanilei Sân Marco, printr-o rampă pietonala, care nu mai este accesibilă publicului larg.
Campanila San Marco () [Corola-website/Science/333503_a_334832]
-
italiană din familia Forti. Proiectul complexului impunător a fost încredințat arhitectului Ernst Wullekopf, care a realizat unul dintre cele mai mari exemple de arhitectură neogotică aplicată unei clădiri industriale. Clădirea surprinde prin proporțiile sale neobișnuite în comparație cu cele ale arhitecturii tradiționale venețiene prezente pe ambele părți ale Canalului Giudecca. Ideea originală de a înființa o moară în Laguna Venețiană i-a aparținut lui Giovanni Stucky pe la mijlocul secolului al XIX-lea după ce a studiat modul de funcționare al mai multor mori din țări
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
decis să construiască o nouă capitala și a ales locul unde se află astăzi orașul Semendria. Semendria, unde nu se aflase anterior nicio așezare umană, a fost ales din mai multe motive. În 1428, în timpul războiului Imperiului Otoman cu Republică Venețiana, ungurii și turcii au fost de acord să-l recunoască pe Branković în calitate de conducător independent al Șerbiei, transformând astfel Despotatul Șerbiei într-un stat tampon. Un tratat a stabilit, de asemenea, suzeranitatea otomană asupra Șerbiei, ce a rămas în continuare
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
și fotografice legate de viața lui De Maria și de evenimentele petrecute în această casă. Exemplu de arhitectură neogotică din prima decadă a secolului al XX-lea, Casa dei Tre Oci este rezultatul mai multor tendințe arhitectonice, de la cele tradiționale venețiene la cele avangardiste ale secolului al XX-lea. Clădirea are trei etaje, dar trebuie subliniată importanța primului etaj, cu trei enormi "oci" (termenul venețian pentru "ochi"), ferestre mari sub formă ogivală cu vedere la Canalul Giudecca și la Bazinul San
Casa dei Tre Oci () [Corola-website/Science/333374_a_334703]
-
(cca. 1525, Păros, insulele Ciclade, Republica Venețiana - 7 decembrie 1583) a fost soția legitimă a sultanului Selim al II-lea. A fost mama sultanului Murad III și a deținut titlul de Valide Sultan timp de nouă ani (din 1574 până în 1583). Sunt destul de clare poveștile ei dinaintea
Nurbanu Sultan () [Corola-website/Science/332444_a_333773]
-
Olivia , iar din altele Rachel a fost fiica lui Nicolo Venier și Violență Baffo . Viața ei este puțin neclară în această perioadă și nu se știu prea multe . Legături de familie Multe surse spun că Safiye Sultan , tot de origine venețiana ,întâmplător sau nu favorită fiului său ,Murad, este chiar o descendentă a familiei Venier Baffo.Unele surse spun că aceasta nu a fost pe deplin mulțumită și pe vremea când a fost Valide Sultan a încercat să schimbe concubină fiului
Nurbanu Sultan () [Corola-website/Science/332444_a_333773]
-
și să-l asculte pe ""Preotul roșu"", de la "Edward Wright" la violonistul "Pisendel", de la flautistul "J. J. Quantz", epistolarul "De Brosses" și până la regele "Friedrich al IV-lea" al Danemarcei. Există numeroase și prețioase mărturii asupra ceea ce reprezenta viața muzicală venețiana și asupra efectului electrizant al interpretării și creațiilor lui Vivaldi. Multe dintre partiturile lui publicate au fost dedicate unor personalitati ale vremii: Culegeri tipărite și copii în manuscris (mai ales concerte) ale lui Vivaldi au circulat în întreaga Europă până în
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
orășel brazilian sărac și periculos aflat la periferia orașului Montevideo, Uruguay. Filmul a fost filmat într-un cartier sărac uruguayan cu o Lady Di imitatoare din Sao Paulo, Brazilia și a fost ales printre cele mai bune lucrări de la Bienala Venețiană de către Asociația Italiană a Criticilor de Artă. În 2007, Vine a făcut o nouă serie de tablouri cu Diana pentru prima ei expoziție la galeria de Artă Modernă de la Oxford. Vine a spus că speră că noile tablouri vor evidenția
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
intervenție artistică importantă, în cadrul Universității Ca' Foscari din Veneția, unde se va întoarce după douăzeci de ani, în 1956, pentru a-și modifica prima creație. În 1948, cu ocazia unei expoziții retrospective dedicată artistului Paul Klee începe colaborarea cu Bienalele Venețiene care îl afirmă ca maestru al artei de a prezenta arta. Scarpa participă la numeroase expoziții naționale și internaționale la Londra, New York, Madrid și Paris. În 1956, după obținerea Premiului Național Olivetti penrtru arhitectură, i se comisionează spațiul expozitiv Olivetti
Carlo Scarpa () [Corola-website/Science/325645_a_326974]
-
("în venețiană: rio de le Toresele; "canalul turnulețelor") este un canal din Veneția în sestiere Dorsoduro. Pe lunga sa porțiune sudică, el este uneori numit Rio Piccolo del Legname și pe porțiunea nordică, paralelă cu Canal Grande, Rio Pietre Bianche ("în venețiană
Rio delle Torreselle () [Corola-website/Science/333544_a_334873]
-
venețiană: rio de le Toresele; "canalul turnulețelor") este un canal din Veneția în sestiere Dorsoduro. Pe lunga sa porțiune sudică, el este uneori numit Rio Piccolo del Legname și pe porțiunea nordică, paralelă cu Canal Grande, Rio Pietre Bianche ("în venețiană Rio delle Piere Bianche). Un vechi palat cu un turn, în prezent distrus, se numea "dalla Torresella", ceea ce s-a transformat apoi în dalle Torreselle, poreclă a ramurii familiei "Venier", care i-a fost proprietară. Acest palat avea o fațadă
Rio delle Torreselle () [Corola-website/Science/333544_a_334873]
-
de la mijlocul secolului al XVIII-lea spațiul dintre cele două coloane a fost destinat să devină locul execuțiilor capitale, astfel încât persistă încă în rândul populației locale superstiția de a nu trece prin spațiul liber dintre coloane. De aici derivă expresia venețiana: "Te fasso vedar mi, che oră che xe" (O să-ți arăt eu ce oră este), derivată din faptul că cei condamnați la moarte, cu spatele la bazinul Sân Marco, ultimul lucru pe care-l vedeau fiind turnul cu ceas. Spațiul dintre cele
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
este o insulă artificială în Laguna Venețiana din nordul Italiei. Ea adăpostește o zonă rezidențială modernă. Insula a fost amenajată în anii 1960 prin asanarea unor ghioluri pre-existente și este, prin urmare, ca și alte sacca, o insulă artificială. Ea găzduiește un cartier popular de construcție relativ
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]
-
Marcandrea Canal, să îl viziteze la Veneția. Deși nu îl cunoaște personal pe Canal, iar invitația nu conține amănunte, Sagredo acceptă totuși să își lase familia și să plece la Veneția. Ajuns aici, el o întâlnește pe Serena, o tânără venețiană care îl cucerește de la prima privire și prin intermediul căreia Sagredo ia pulsul orașului construit pe ape. Ajuns la locuința lui Canal - o clădire veche și întortocheată, Sagredo este ajutat de majordomul Martino să se cazeze și este rugat să își
Cuibul de dincolo de umbră () [Corola-website/Science/327637_a_328966]
-
familii bogate. De asemenea, a mai lucrat și la ornarea cu mozaic a presbiteriului bisericii "Santa Maria Maggiore". În 1525 se mută la Veneția, unde rămâne cinci ani. Deși nu participă la decorarea palatului dogelui, participă activ la viață artistică venețiana, tablourile sale fiind apreciate de persoanele înstărite din regiune. Moartea, în 1531, a pictorului Vincenzo Catena pune problema administrării moștenirii rămase, fiind înființată o comisie în acest scop. La propunerea breslei pictorilor, alături de Titian, si Lotto devine membru al acestei
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
anul 1807. Se subdiviza în 20 "șoldi", iar aceștia fiecare în câte 12 "denari". Ducatul era egal cu 124 de "șoldi", în timp ce talerul era egal cu 7 lire. Lira italiană, introdusă sub Regatul Italiei impus de Napoleon, a înlocuit lira venețiana în 1807. Cel mai vechi document care menționează lira în Veneția datează din anul 953, cănd lira este menționată că „libra venetorum parvorum” sau „libra denariorum venetarum”. În secolul al XVIII-lea, un număr mare de monede de valori diferite
Liră venețiană () [Corola-website/Science/328567_a_329896]
-
din Genova, rivala Veneției. Cauzele întemnițării sale nu ne mai sunt cunoscute astăzi, dupa mai bine de șapte secole. Poate a participat la bătălia navală din 7 septembrie 1298, când, lângă coasta Dalmației, flota genoveză a zdrobit-o pe cea venețiană, luând numeroși prizonieri. Însă în ultima frază a prologului cărții se menționează că ea a fost finalizată în 1298. Ar trebui să admitem, în acest caz, că manuscrisul a fost terminat în mai puțin de trei luni, în spațiul unei
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
urmărite până atunci, care lega unilateral Bizanțul de una dintre cele două republici maritime și se făcea dușmanul celeilalte, alianța simultană cu genovezii și venețienii constituia un câștig în măsura în care diminua pericolul unei coaliții, fie a flotei genoveze, fie a celei venețiene, cu puterile occidentale ostile Bizanțului, dând posibilitatea împăratului de a continua exploatarea rivalității republicilor maritime italiene. În occident se produc mari evenimente. Contele de Provence, Carol I de Anjou, răspunzând apelului papei, sosise în Italia și luase locul lui Manfred
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Sanudo, de unde a condus cu titlul de Duce de Naxia, sau Duce al Arhipelagului. Douăzeci și unu de duci în două dinaștii a condus Arhipelagul, până în 1566. Regulile venețiene au continuat să existe în insulele împrăștiate din Marea Egee până în 1714. Sub conducerea venețiana insula a fost numită după numele ei italian, si anume "Nasso". Administrația otomană a rămas, în esență, în mâinile venețienilor, preocuparea Porții a fost îndeplinită prin revinea la impozite. Foarte puțini turci s-au stabilit pe Naxos, astfel influență turcă
Naxos () [Corola-website/Science/330827_a_332156]
-
(în venețiană "San Làzaro dei Armeni", "Sfântul Lazăr al Armenilor", în "Surb Ghazar") este o mică insulă în Laguna Venețiană din nordul Italiei, situată imediat la vest de Lido. Ea a fost ocupată de o mănăstire armeano-catolică, care este sediul central al
San Lazzaro degli Armeni () [Corola-website/Science/333514_a_334843]
-
1972, la Milano), a fost un jurnalist, scriitor și pictor italian cunoscut în principal pentru românul Deșertul Tătarilor. Traverso se naște la 16 octombrie 1906 la Sân Pellegrino (Belluno). Părinții săi, Giulio Cesare Buzzati și Albă Mantovani sunt de origine venețiana având domiciliul stabil la Milano, Piața Sân Marco nr. 12. Dino este al doilea născut din 4 copii: Augusto (1903-?), Angelina (1904-2004) și Adriano (1913-1983). Tatăl său este jurist și profesor de drept internațional la Universitatea din Pavia și la
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
ca nume al țării. La sfârșitul secolului al XIV-lea, partea de sud a Muntenegrului (Zeta) a intrat sub conducerea familiei nobiliare Balšić, apoi a , și până în secolul al XV-lea, Zeta era deja mai frecvent denumită "Crna Gora" (în venețiană: ""). Mari porțiuni a căzut sub controlul Imperiului Otoman din anul 1496 până la 1878. Unele părți au fost controlate de Veneția și apoi de succesorii ei, Primul Imperiu Francez și Austro-Ungaria. Din 1515 până în 1851, conducătorii statului au fost domnii-episcopi (vlădicii
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
rezultat o puternică creștere economică - mult mai puternică decât în teritoriile anatoliene ale imperiului. După cruciada a patra și căderea Constantinopolului în fața „latinilor” în 1204, mare parte din Grecia a căzut rapid sub dominație francă (perioada a fost denumită "") sau venețiană în cazul unora dintre insule. Reînființarea Imperiului Bizantin la Constantinopol în 1261 a fost însoțită de recuperarea a mare parte din teritoriul peninsulei grecești, deși din Peloponez a rămas o importantă putere regională până în secolul al XIV-lea, în timp ce insulele
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Creta rămăseseră teritoriu venețian și nu au căzut în mâinile otomanilor decât în 1571, respectiv în 1670. Singura parte a lumii vorbitoare de limba greacă ce a scăpat de o îndelungată stăpânire otomană au fost Insulele Ionice, care au rămas venețiene până la cucerirea lor de către Prima Republică Franceză în 1797, după care au trecut în mâinile Regatului Unit în 1809 până la reunificarea cu Grecia în 1864. În timp ce grecii din Insulele Ionice și cei din Constantinopol trăiau în prosperitate, cei din urmă
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
comerț venețiene care se sustrăgeau controlului (1350). Veneția se înțelegea cu Petru al IV-lea de Aragon și cu Cantacuzino care se alătura alianței. La 13 februarie 1352, o mare bătălie se desfășura în Bosfor între flota genoveză și nvele venețiene și aragoneze, plus o mcă escadră de 14 nave echipate de Cantacuzino cu ajutorul venețienilor. Bătălia se prelungea până noaptea, fără a aduce finalul, ceea ce permitea celor două tabere să-și adjudece victoria. Lupta continua în apele occidentale, epuizarea celor doi
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]