145 matches
-
-lea doge al Veneției în anul 1343, înlocuindu-l pe Bartolomeo Gradenigo, care a decedat la sfârșitul lui 1342. Pregătit în domeniul istoriografiei și al studiilor juridice, a studiat la Universitatea din Padova. El descindea dintr-o veche familie nobilă venețiana care a jucat un rol de seamă în viața politică a cetății între secolul al XII-lea și al XV-lea, dând Veneției patru dogi (dintre care cel mai renumit a fost Enrico Dandolo), numeroși amirali și alte figuri proeminențe
Andrea Dandolo () [Corola-website/Science/314561_a_315890]
-
Republicii. A avut un schimb de scrisori cu Francesco Petrarca, care a scris despre Dandolo că era "un om drept, incoruptibil, plin de viață și dragoste față de patria să, erudit, convingător, afectuos și omenos." Cariera lui Dandolo în viața politică venețiana a început de la o vârstă precoce. În 1331, la vârsta de numai 25 de ani, a fost numit procurator al Basilicii Sân Marco. Apoi, la numai 37 de ani, a devenit chiar doge, poziția cea mai înaltă în stat. În timpul
Andrea Dandolo () [Corola-website/Science/314561_a_315890]
-
se suprapune pe motivele abordate într-un registru pe care pictorul demonstrează pe deplin că a fost „stăpânul” unei tușe nonconfigurative și dinamice, ce ține marginal de arealul „abstractului”. Așa cum a comentat criticul de artă Augustin Macarie despre ciclul de venețiene care înglobează peisaje ale Pieței San Marco, Canalului Grande, Ponte Vigo-Ghioggia, Veneția - Campanella, Veneția San Tropaso, Italia este datoare cu un monument pentru Valeriu Pantazi. La toate acestea se poate observa fascinantul joc al imaginii „reale sau oglindite în ape
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
soției acestuia, Magdalene Sybille de Brandenburg-Bayreuth. La fire a semănat cu tatăl său. Au împărtășit aceeași plăcere față de muzică italiană și teatru. În 1685, la vârsta de 38 de ani, Johann George al III-lea a întâlnit-o pe cântăreață venețiana de operă Mărgărita Salicola cu care a început o relație; el a adus-o la Dresda (nu numai pentru a lucra ci și ca metresa oficială). Ea a început o eră nouă pentru Opera din Saxonia, care înainte a fost
Johann Georg al III-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/332696_a_334025]
-
della Salute" face parte din parohia Gesuati și este cea mai recentă dintre așa-numitele biserici ale ciumei. În 1630, Veneția a trecut printr-o neobișnuită epidemie devastatoare de ciumă. Că o ofertă votiva pentru eliberarea orașului de ciumă, Republica Venețiana a promis să construiască și să dedice o biserică Sfintei Maria a Sănătății (sau a Salvării, în ). Biserică a fost proiectată în stil baroc (aflat pe atunci la modă) de Baldassare Longhena, care a studiat cu arhitectul Vincenzo Scamozzi. Construcția
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
unor opere ale lui Vivaldi, "Arsilda, regina din Pont" și "Încoronarea lui Darius". În același timp își încearcă talentul și ca pictor de șevalet și pictează vederi din Veneția, influențat de Marco Ricci și Carlevaris, prcursori ai "vedutelor" (vederi citadine ) venețiene. În anul 1719, Canaletto va pleca la Roma. Întâlnirea cu pictorii de aici îl hotărăște să renunțe la teatru pentru a se dedica exclusiv picturii. Odată cu revenirea în orașul său natal (1720) și primirea în corporația pictorilor, își va începe
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
degli Schiavoni și cu vedere la Bazinul Sân Marco. Ea se învecinează cu mai multe clădiri datând din secolele al XIV-lea și al XV-lea. Clădirea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de către Dandolo, o familie venețiana nobilă. În secolul al XVI-lea, clădirea a fost împărțită în trei secțiuni pentru diferiții membri ai familiei. Edificul bogat decorat, care are din exterior aspectul unei singure unități, a fost apoi locul în care s-au organizat întruniri sociale
Palatul Dandolo () [Corola-website/Science/333421_a_334750]
-
Rio di Sân Salvadore ("în venețiana ; "canalul Preasfântului Mântuitor") sau rio del Lovo" este un canal din Veneția în sestiere Sân Marco. Acest canal este o cale foarte uzitata de gondolieri. El are o lungime de 217 metri și prelungește rio dei Ferali, rio dei Bareteri
Rio de San Salvador () [Corola-website/Science/333469_a_334798]
-
Rio dell'Albero (sau de l'Alboro în venețiana), semnificând "canalul arborelui", este un canal din Veneția în sestiere Sân Marco. Numele canalului provine de la "calle delle Ostreghe", care unește "calle largă XXII marzo" la est și campo de "Santa Maria del Giglio" la vest. are o lungime de
Rio de l'Alboro () [Corola-website/Science/333453_a_334782]
-
Marco, în sestiere Sân Marco, între piazzetta omonima și molo di Palazzo Ducale, lângă Bazilica Sân Marco. Caracterizat printr-un stil inspirat de arhitectură și bizantina și de cea orientala ca urmare a intenselor relații comerciale și culturale dintre Republică Venețiana și alte țări europene, el este de o frumusețe bazată pe un paradox estetic inteligent și fizic, legat de faptul ca masa grea a corpului principal este susținut de coloane zvelte incrustate. Interiorul, acum parțial privat de operel care-l
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
- în română Tițian - (n. între 1488 și 1490, Pieve di Cadore, Republica Venețiană - d. 27 august 1576, Veneția) a fost un vestit pictor italian din secolul al XVI-lea, aparținând școlii venețiene. Nu se cunoaște data exactă a nașterii artistului; se presupune că s-ar fi născut între 1488 și 1490 la Pieve di Cadore, în Munții Dolomiți. Tatăl său avea diverse funcții publice, printre care aceea de căpitan al miliției locale
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
care era condus de Guillaume de Champlitte, apoi de casa Villehardouin. Dar primul patriarh latin al Constantinopolului era Thomas Morosini căci, dacă împăratul era ales în rangurile de cavalerie, tratatul din martie stipula că noul patriarh va fi ales din partea venețiană. Ar fi o greșeală să credem că descrierile înfiorătoare ale jafurilor ar fi rodul fanteziei cronicarilor ortodocși înfuriați. Însuși Innocentius III, aflând amănuntele cuceririi capitalei grecești (bineînțeles, cel mai mult l-au alarmat sacrilegiile comise de cavaleri), i-a adresat
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
(numită uneori Tresse sau Batteria ) este o mică insulă (5.226 m² sau 5.257 m²) în Laguna Venețiana din nordul Italiei. Ea este situată pe canalul Vittorio Emanuele, imediat la vest de Tronchetto. A fost una dintre cele opt insule fortificate care, încă din perioada Republicii Venețiene, iar apoi sub administrațiile franceză, austriacă și italiană, au avut sarcina
Trezze () [Corola-website/Science/333385_a_334714]
-
i-a oferit adesea sfaturi. Curtea ei de la Ježevo era formată din nobili sârbi exilați. Potrivit lui Nicol, Marei i s-a alăturat la „Ježevo” sora ei „Cantacuzina” în 1469. Cele două doamne au acționat că intermediari între Mahomed și Republică Venețiana în timpul celui de-al doilea război otomano-venețian (1463-1479). În 1471, Branković a însoțit personal un ambasador venețian la Poarta pentru a purta negocieri cu sultanul. Ea și-a păstrat influență în numirea conducătorilor Bisericii Ortodoxe și a rămas influență în timpul
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
Sân Giorgio Maggiore este o insulă în Laguna Venețiana din nordul Italiei, situată la est de Giudecca și la sud de grupul de insule principale. Insula este înconjurată de "Canale della Grazia", "Canale della Giudecca", "Bazinul Sân Marco", "Canale di Sân Marco" și sudul lagunei. Ea face parte din
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
dar acesta refuză, iar un conflict izbucnește între cele două părți (1122-1126). Venețienii atacă și cuceresc mai multe insule grecești, ajungând să amenințe chiar Constantinopolul, moment în care, Ioan II Comnenul, neavând o flotă puternică pentru a țină față celei venețiene, cedează și acceptă reînnoirea privilegiilor. Manuel I a considerat că Veneția poate deveni un aliat împotriva normanzilor, în 1148.Această alianță nu avea să funcționeze (cel puțin nu așa cum și-ar fi închipuit împăratul bizantin). Venețienii își urmează interesele proprii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
asupra armatelor latine reunite în 1259 la Pelagonia. Însă, un alt asediu eșuat al Cosntantinopolului în 1260 i-a demonstrat împăratului că are nevoie de o flotă mult mai puternică decât cea niceeană pentru a putea să se opună celei venețiene. Începe să caute aliați. Cel mai bun aliat era Genova care era nemulțumită de faptul că Veneția controla strâmtorile și vasele sale nu aveau acces în Marea Neagră, fiind atrasă de perspectivele comerțului pontic. În 1261 Imperiul de la Niceea și Genova
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
A. Menovino, Francesco Sansovino -"Historia universale dell'origine et imperio de'Turchi: Con le guerre successe în Persia, în Ongaria, în Transilvania, Valachia, șino l'anno 1600". Luigi Ferdinando Marsigli, care a participat la trasarea frontierei dintre Imperiul Otoman, Republica Venețiana și Imperiul Româno-German, a scris lucrarea "L'Etat militaire de l'empire ottoman" (Amsterdam, 1732). Istorici francezi că Guillaume Postel, ce a făcut comparații între protestantism și islam, a scris "" De la République des Turcs"", făcând o descriere pozitivă a societății
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
(în venețiană "Fontego dei Tedeschi") este o clădire istorică din Veneția (nordul Italiei), situată pe malul Canal Grande lângă Podul Rialto. Ea a fost sediul și un spațiu restrictiv de locuit pentru negustorii germani din oraș. Potrivit unei definiții contemporane, termenul german
Fondaco dei Tedeschi () [Corola-website/Science/333442_a_334771]
-
puterea vântului cât și pe cea a vâslelor, sosise certitudinea că vor fi salvați. O salvă de Întâmpinare se auzise la orizont, iar marinarul de cart strigase cuvintele pe care le așteptau cu toții Încă de când ieșiseră din strâmtoarea Bosfor: - Flotă venețiană la douăzeci de grade tribord! Patru galere și două fregate, În desfășurare de escortă! Abia terminase anunțul, că cele șase nave de război deschiseseră focul simultan, cu toate tunurile de la bord. Lui Alexandru i se păruse că marea se cutremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vârfurile arborilor aplecându-se sub puterea furtunii. Și vei ști că am ajuns... Alexandru Își aminti brusc de aceste cuvinte. Achingii care Îl țineau prizonier priveau din ce În ce mai speriați În jurul lor. - Djinii... murmură unul dintre ei. Alexandru Înțelese. În studiile lui venețiene aflase că djinii sunt duhurile rele ale pădurii. Nici un muritor nu se putea opune unei asemenea forțe. Ceva se Întâmpla cu acea pădure. Prevestirile sihastrului se adevereau. - Mai repede! porunci șeful grupului. Luminăția sa așteaptă prizonierul! Alexandru Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare, Domni stăpânitori de la munte și pân-la marea cea mare, cum se întitulau ei. Pierzând încă din secolul al Xv-lea și al Xvi-lea cetățile de pe Dunăre cătră atotputernicia otomană, coloniile genoveze și venețiane cari se formaseră, sub sceptrul protector al voivozilor români, la Moncastro (Cetatea Albă), la Proilabum (Brăila) și la San-giorgio (Giurgiu), au încetat de-a fi românești, negoțul nostru a trebuit să dea îndărăt și să dispară. {EminescuOpXII 396} Cine deschide
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
împotriva lui Osman Pasvantoglu. Din anul 1798 datează o jalbă a lui către domnitorul Constantin Hangerli: el se plânge de calomniile răspândite de vistierul Scarlat Câmpineanu, care insinuase că este vinovat de crimă, punându-i în seamă moartea mătușii sale, Venețiana Văcărescu, asasinată la moșia Jilavele din Ialomița. V. cere domnitorului cercetarea cazului și pedepsirea calomniatorului. Îndrăgostit de fiica Venețianei și acuzat de omor în scopuri ,,necuviincioase”, se dezvinovățește cu tărie: pledoaria sa aduce argumente de logică și de bun-simț, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
magice și cărți de magie, și se dedă plăcerilor trupești. După primul denunț Bruno este ridicat din casa lui Mocenigo și dus la sediul Inchiziției venețiene. După aceasta putem urmări trei etape principale ale procesului lui Bruno. Prima este cea venețiană în care acuzatul este cercetat pe baza denunțurilor realizate de către nobilul venețian, dar care nu putea fi considerat ca martor viabil deoarece Bruno îl numește ca dușman de moarte. Pe lângă denunțurile acestuia s-au mai adăugat și depozițiile martorilor, printre
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de la Marea Adriatică, înconjurat de terenuri agricole fertile, a devenit "centru" pentru toți cei care plecau în "cruciade" spre "locurile sfinte". A preluat controlul comerțului dintre Orient și Europa, a devenit magnet pentru negustori, bancheri, arhitecți, poeți, filosofi. Casele de schimb venețiene controlau piețele financiare, nivelul de trai al locuitorilor a devenit de cincisprezece ori mai ridicat decât al celor din Paris, Londra, Madrid, Amsterdam sau Anvers. Spre anul 1500 însă din cauze interne și externe, Veneția pierde controlul maritim asupra Adriaticii
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]