145 matches
-
mai departe și să guste din rîvnitul vin de Amontillado! Sesizîndu-i obtuzitatea, Montresor își permite chiar să se joace puțin cu focul. Îi cere lui Fortunado să renunțe la efort, întrucît locul e prea umed (o altă bizarerie, să spunem, "venețiană": catacombele se află sub apă, sub un rîu mai precis, iar pereții lor sînt, ca atare, plini de igrasie!). Plusează ipocrit: "Ești bogat, respectat, admirat, iubit, ești fericit, cum am fost și eu odată." Să pretindem, și de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de partenerul lui Nicolas Cage din Joe, puștiul Tye Sheridan, pre care l-am văzut și în The Tree of Life, al lui Terence Malick. Cred că nu greșim dacă vom considera cea de a 70-a ediție a Mostrei venețiene ca una a țării gazdă: președintele juriului, deținătorul Leului de aur și o actriță laureată, toți italieni.
Veneția 2013: Leul de aur a rămas acasă by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/72632_a_73957]
-
Timișoara”: „demonstrații de bărci și schiuri pe apă; concursuri de înot și sărituri; duel pe apă și alte jocuri distractive; polo pe apă; surprize pentru concurenți și amatori; plimbări pe Bega cu șalupe și la Ștrand cu barca; seară iluminație venețiana și dans. Muzicile militare vor cânta tot timpul serbărei. Intrarea generală 15 lei de persoana, între orele 16-24”. Transportul publicului spre Ștrand se putea face cu tramvaiul sau cu șalupe pe Bega, cu puncte de îmbarcare la podurile Moară Mare
Agenda2006-22-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/285012_a_286341]
-
în frapiere cu gheață din Cișmigiu. Se-ncânta de proaspătă minune a Turnului Eiffel, dar se tem că acesta să nu se prăbușească precum odinioară Babelul. Înainte de Viață începe vineri, Ioana Pârvulescu a mai scris două române, nepublicate încă (Oglindă venețiana și Aurul pisicii). Dacă sunt măcar pe jumătate la fel de bune ca acesta, cred c-a greșit tinându-le în sertar.
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
peste faze care păreau să le ignore, în luxurianța mai tardivă a porțelanurilor, în dialogul lor apăsat cu muzeul. Astfel s-a petrecut, la lumină de fertile recunoașteri, întîlnirea lui Mircea Spătaru cu un public de aleasă notorietate, la Bienala Venețiană din 1990, unde Pavilionul românesc îi găzduia în fine recolta artistică și, cutremurătoare, defilarea sa de supliciați. Le aplicam, fără abuz, ca numitor comun, niște cuvinte de stringentă ontologie a suferinței, Patior ergo sum - Sufăr, deci exist -, o formulă mai
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
tandemul lor conferind filmului o aparte noblețe. Prin jocurile minții și ale senzualității, prin stilizarea ritualurilor și a idealurilor. într-o aspirație trufașa spre autoîmplinire. De unde și titlul original: A Destiny of Her Own/Un destin după propria voința. Frumoasă venețiana. Producție SUA Regency Enterprise - Twentieth Century Fox, 1998 * Regia: Marshall Herskovitz * Scenariul: Jeannine Dominy (după biografia "The Nonest Courtesan" de Margaret Rosenthal) * Imaginea: Bojan Bazelli *Scenografia: Norman Garwood *costumele: Gabriella Pescucci *Muzică: George Fenton * Cu: Catherine McCormack, Rufus Sewell, Oliver
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
Alex. Ștefănescu Încă 1270 de pagini despre lirica actuala Nu există critic care să fi citit mai atent și mai comprehensiv poezia română contemporană decât Gheorghe Grigurcu. Scrisul sau este oglindă venețiana în care s-au reflectat de-a lungul ultimelor decenii toate spectacolele lirice, de la cele aristocratice și până la cele populare. Fiind el însuși un poet hipersensibil, criticul retrăiește poezia altora, o iluminează din interior și o restituie pe deplin înțeleasă
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
îi par, la rândul lor foarte asemănători cu italienii "țărani (...) cu fața arsă de soare și fruntea palidă, îmbrăcați în negru cu haină și vestă, cu lanțul de la ceas petrecut peste pântece", fete "care ar fi putut fi luate drept venețiene sau din Abruzzi", dar intervin și detalii exotice, ca apariția cămilei (care, în paranteză fie spus l-ar fi surprins probabil și pe un călător român!). În ansamblu, Armistițiul este o carte ce reușește să captiveze nu numai prin forța
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
poate mai puțin răsunătoare, dar care diversifica imaginea desenului italian pe care colecția o prezintă, prin artiști nu întotdeauna de prim rang, dar cu lucrări de o calitate excepțională. Expoziția este structurată pe școli: emiliană, română, napolitana, toscana, lombarda, genoveza, venețiana. Primele trei șunt reprezentante remarcabil de artiști majori: școală emiliană prin Parmigianino, prezent cu un desen tipic în cretă roșie reprezentînd Fecioara cu Pruncul, prin Guercino (cu două desene), și doi dintre membrii familiei Caracci: Ludovico și Agostino. Dintre operele
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
În tariful din 1727 alcătuit de austrieci pentru Oltenia, dar care arată mărfurile ce se importau și în restul țării, deci în primul rînd în București - tarif redactat în latinește - sunt trecute printre articole și cofeturi (confecturae) de trei feluri: venețiene, nemțești și turcești. (p. 637)" Din păcate, cu cît firul epic al evocării se apropie de epoca modernă - de la Cuza și Carol I pînă la abdicarea regelui Mihai, teascul ideologiei își arată apăsarea, autorul plătind tribut constrîngerilor vremii. Din acest
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
uneori martor direct), Frunzetti a ocupat funcții de răspundere, s-a bucurat de felurite demnități, a călătorit de multe ori în Occident și chiar peste ocean, în Cuba, a fost ani de-a rândul comisarul participărilor noastre expoziționale la Bienalele Venețiene și ne-a reprezentat în tot felul de comisii și comitete internaționale, mai ales în cele cu caracter muzeal. Nu are rost să insist, decât în măsura în care el ilustrează într-adevăr un caz, ale cărui particularități nu pot fi și nu
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
unghiuri neașteptate, în ficțiuni pline de fantezie, de spirit ludic sau de stranietate. Primul roman aparține unui scriitor englez, Fecioara din piatră de Barry Unsworths, iar celălalt unui prozator italian, Taverna Dogelui Loredan de Alberto Ongaro. Dincolo de asemănarea de substanță ...venețiană a cărților (ambele construite ca palimpsest narativ), se văd și similitudini conjuncturale interesante: apar la noi în același an, 2007, la aceeași editură, Leda / Corint, cu "amprenta" aceleiași traducătoare: Claudia Dumitriu! Singura deosebire o dă "Prefața", concisă, consistentă, la Fecioara
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
și o uniformă seninătate, prin libertatea de exprimare sporită adusă de ulei în raport cu tempera, prin „palpabila” irealitate a peisajelor din fundal. Cele două portrete de bărbați incluse în expoziție demonstrează nu numai binecunoscuta influență a picturii lui Memling asupra portretisticii venețiene - Antonello da Messina, Giovanni Bellini - ci și, încă mai devreme, asupra picturii florentine din vremea lui Domenico Ghirlandaio. Atunci când expoziția a fost prezentată, în vara anului 2011, la Bode Museum din Berlin, una dintre principalele puncte de atracție a fost
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
de la Buenos Aires” de Ăstor Piazzolla (aranjament Franș Wagner). “Anotimpurile... timpurile anului... Întotdeauna mi-a plăcut să caut sensul dincolo de suprafață cuvintelor sau a lucrurilor, interogândule până la transparență. Timpul este reflectat în această oglindă curgătoare a eternității, în două viziuni: școală venețiana a barocului târziu de secol XIII cu Vivaldi și Buenos Aires-ul acelui straniu secol XX, atât de frumos descris de Borges cu Piazzolla. Muzică, fiind un exercițiu al libertății, face să îmi fie imposibil să evit asocierea cu vedutele lui
Concerte extraordinare by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/84309_a_85634]
-
Manolescu, Nottara, V. Leonescu, Ernesto Rossi, Luchian, Costache Bălănescu, Gh. CÎrje, N.A. Bogdan, Petre Sturdza, Liciu, Napoleon Borelli, Elena Teodorini, Al. Mavrodi, ), roluri grele jucate, chiar din primii ani de scenă ( Ofelia Hamlet, Getta din FÎntîna Blanduziei, Julietta din Kean, Venețiana, Regina din Don Carlos, Amalia din Hoții, Portia În Shylock, Luluța din Chirița..., Emilia Galotti, Sonia din Crimă și pedeapsă, Sapho - Daudet, Luise Müller din Intrigă și iubire, Dama cu camelii, Karenina, Nora lui Ibsen, Hermiona - Andromaca lui Racine, Rosine
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ei olfactive, i-a atras vremelnic porecla Sconcsul Puturel și i-a transformat popoul într-un ciur ca urmare a injecțiilor. Apoi, fapt neegalat de vreun predecesor ori de un membru mai tânăr al familiei, a spart trei oglinzi, toate venețiene, în decurs de nici jumătate de an. A nimerit cu o bilă mică, neagră și grea de la un joc de popice oglinda unui dulap care aparținuse cândva străbunicii mamei, pe urmă a țintit cu un biet hopa-Mitică oglinda unei mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de toate averile ce le luase cu sine și-l proscriseră la Almiro în Tessalia. După modul de împărțeală stabilit prin tratat între biruitori, împăratul Balduin primi numai a patra parte din împărăția bizantină sub stăpânirea lui, sub numele Romania; venețianii căpătară una și jumătate pătrime a împărăției romeice și un cuartal al orașului Constantinopol, adică partea leului, iar cei mai de frunte cavaleri aveau să-mpartă egal între sine celealte două sferturi cari mai rămăseseră. Marchionul Bonifaciu de Montferrat schimbă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
caz de trebuință foarte de preț și pentru că putea fi în vecinătate cu cumnatul său, regele maghiar Andrei II, de vreme ce se căsătorise cu sora acestuia, anume Margareta, văduva împăratului Isaac Angelos. Nici tronul bisericesc nu rămase multă vreme neocupat, de vreme ce venețianii umplură curând cu clerul lor biserica Sf. Sofii, alegând din mijlocul lor patriarh ecumenic pe Toma Morozini, coborâtor dintr-o familie din cele mai nobile de ale lor. Oștenii greci, cei mai mulți de origine din Tesalia, și mulți între dânșii cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cucerit cetatea Belgrad, considerată „poarta de intrare” în Europa Centrală și a pus stăpânire pe întreaga Peninsula Balcanică. Piri Mehmed Pașa a fost înlocuit cu Ibrahim Pașa, cunoscut și sub numele de Maktul, Makbul sau Frenk. Era de origine ori venețiană, ori grecească sau croată. A copilărit cu sultanul Soliman, fiind cam de aceeși vârstă. Din acest motiv, Magnificul conducător al Imperiului Otoman, se consulta cu acesta încă din perioada în care era pașă, atât în problemele militare, cât și politice
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
ajung chiar și în Persia și India. Rada portului, amenințată neîncetat de înnămolire, dar mereu curățată, devine una dintre escalele cele mai importante din întreg ansamblul târgurilor flamande. începând din 1227, aici acostează vasele genoveze; apoi, din 1314, și cele venețiene. în oraș se instalează negustori italieni, ce participă la comerțul cu mirodenii aduse din Levant, din India și din China, pe care le dau în schimbul oțelului, lânii, sticlei și bijuteriilor din Flandra. Diferențele dintre nivelul de viață al meșteșugarilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
-și răspândi ideile de-a lungul și de-a latul Europei. Catolic fiind, orașul se distanțează totuși de Roma și nu lasă să i se impună nici o morală. Veneția domină Europa: la sfârșitul secolului al XIV-lea, casele de schimb venețiene controlează toate piețele financiare ale continentului, din Franța până în Flandra și din Castilia până în Germania. Decalajul de putere este enorm: nivelul de trai venețian este de cincisprezece ori mai ridicat decât cel de la Paris, Madrid, Anvers, Amsterdam sau Londra. Veneția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
devenit destul de enigmatic atunci când a fost înfățișată lui Soliman-Sultan. De două veacuri generațiile succesive de roabe împărătești izbutiseră a da lumii cele mai splendide exemplare bărbătești. Au fost sultani frumoși ca niște zei. Dintre acești măreți feciori se ridicase Soliman. Venețiana i-a zâmbit cu plăcere și a avut ambiția să-l cucerească. Era un destin de împărăteasă. —Ce dorești? a întrebat-o împăratul. —Prea strălucite domn, i-a răspuns ea, aș dori să nu mai văd mutra lui câzlar-aga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de matasă. Când l-a primit, bărbatul a găsit în ea mai mult decât nădăjduia, a luat mai puțin decât voia; a revenit ca la un izvor ce se înoiește necontenit. Pe lângă taina ei, pe care o administra cu viclenie, venețiana răspândea în juru-i, în harem, o veselie de tinereță și de primăvară, care a cucerit pe cadânele bătrâne și pe câzlar-aga. În scurtă vreme și-a făcutprietini și partizani devotați. Evenimentul cel mai neașteptat se produsese în împărăția osmanlâilor: padișahul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-și fruntea și cuprinzând acel trup care vibra de câte ori ea se alipea de el. Dându-i impresia pasiunii amoroase, Roxelana a rugat pe marele stăpân s-o ierte că-i pricinuiește tulburare și mâhnire. — Am pierdut un bun scump, gâfâia venețiana șoptit. Doresc altul tot de la cel ce mi-a dăruit pe întăiul. Măritul împărat i-a cuprins tâmplele: —Alină-te, iubirea mea, a zis el grav. Trist sunt și totuși mă faci fericit. Fi-vom pururi amândoi și în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acopere cartea cu ladurile feregelei. Nu, nu! a strigat ea spăimântat, cu palmele împreunate. —Iubita mea doamnă, a rostit el grav, mărturisește-mi ce se întâmplă. Nu-mi ascunde nimic. Am văzut cartea. Copilul nu poate fi vinovat! a strigat venețiana. E sânge din sângele măriei tale. Cruță-l. Soliman-Sultan s-a apropiat și a mângâiat-o. — Vreau să văd cartea. Domnul și stăpânul meu, se zbătea ea, sunt încredințată că e o carte plăsmuită. Dușmanii noștri se ascund pretutindeni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]