145 matches
-
și înăuntru și în afara seraiului. Nu te lăsa biruit de mânie, soțule al meu iubit! Ascultă-mă și pe mine o dată. Aș vrea mai bine să mor eu decât să te văd atât de tulburat. Dă cartea! a poruncit sultanul. Venețiana s-a ferit și a lăsat la vedere, pe măsuța de abanos, cartea. Scena aceasta de tragedie s-a prelungit după toate rânduielile marei arte, până ce Soliman-Sultan a primit-o pe doamna sa în brațe și i-a șters lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a bucuriei mele dintăi, doamne. De atuncea, din noaptea neuitată, o păstrez. Cu sângele meu să înflorească din nou. I se desfăcu feregeaua, i se luminară sânii. Avea spre domnul său avântul cu care îl biruia totdeauna în luptele intimității. Venețiana calculase și abstinența împăratului în răstimpul tristei lui expediții. La un ceas după această întâlnire primejdioasă, în chioșcul din vreme pregătit, Soliman se desfăta în ospăț, pregătindu-se pentru alte plăceri mai mari. Pe când Mustafa și Gingir dormeau alături în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
florile s-au ofilit și lacrimile s-au zvântat, muții seraiului au îndeplinit lucrarea asupra lui Baiazid, întrebuințând juvățuri din matasa cea mai fină. N-a întârziat după aceea mult nici împăratul. S-a dus să găsească între hurii pe venețiană. Iar Selim bețivul a scris în catastif jertfa tuturor fraților săi din același sânge, după legea neclintită a acelui mormânt al zădărniciilor care se numește Seraiul Vechi. Iată, se face noapte. Asupra Bizanțului se va ridica luna. Prietinul meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asemenea teatru care nu acceptă să fie prizonierul unui text, prizonierul unor vorbe, Craig imaginează, în schimb, o materialitate la fel de masivă ca aceea a piramidelor, a palatelor, dar mult mai rafinată în privința materialelor folosite decât cea a edificiilor florentine sau venețiene. Această materialitate masivă și totodată prețioasă, rară urmează să se regăsească atât în elementele de decor, cât și în costume, iar „măreția impunătoare” a materialelor va trebui să fie strâns legată de valoarea lor simbolică. Pentru realizarea unor costume-simbol, Craig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de Marioritza. Dar Nicolae nu o putea uita atât de ușor. Și, între două răcituri, se aplecă spre ea. ― Nu știu dacă ai aflat, dar și noi am avut în familie o Comnenă. Mătușa Luminăției Sale, tatăl meu, se numea Venețiana Comnena. De la ea a învățat el limba italiană. Se opri, însă, țintuit de privirile arse de îngrijorare ale mamei și cumnatei sale, clucereasa Elenca. În familie nu vorbeau niciodată despre Venețiană. Nu țineau să rememoreze acel episod întunecat în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o Comnenă. Mătușa Luminăției Sale, tatăl meu, se numea Venețiana Comnena. De la ea a învățat el limba italiană. Se opri, însă, țintuit de privirile arse de îngrijorare ale mamei și cumnatei sale, clucereasa Elenca. În familie nu vorbeau niciodată despre Venețiană. Nu țineau să rememoreze acel episod întunecat în care fusese implicat soțul Elencăi, Alecu, om talentat, rafinat și inteligent, dar peste măsură de cheltuitor și mare amator de petreceri. Acuzat de asasinat și găsit vinovat de moartea mătușii Venețiana, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
despre Venețiană. Nu țineau să rememoreze acel episod întunecat în care fusese implicat soțul Elencăi, Alecu, om talentat, rafinat și inteligent, dar peste măsură de cheltuitor și mare amator de petreceri. Acuzat de asasinat și găsit vinovat de moartea mătușii Venețiana, se mai alesese și cu povestea unei iubiri nefericite pentru Maria, fiica mătușii. Simple zvonuri, ziceau unii. Însă cei mai mulți credeau că numai iubirea fusese, de fapt, adevăratul mobil al crimei. Din fericire, chiar atunci sosiră spectaculos sarmalele înecate în smântână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dar era de ajuns o clipă pentru ca acea imagine să dispară fără urmă. Și el coborâse mereu, mereu mai jos, până la crimă chiar. Degeaba făcuse plângeri și cereri pe la toate mărimile. Ea știa bine că el, Alecu, o ucisese pe Venețiană; el, Alecu, o sugrumase acolo, la moșia ei, pentru că bătrâna nu acceptase să-și dea fiica neprihănită pe mâinile demonului. Venețiana îl cunoștea prea bine. Și, la fel ca tatăl lui, Ienăchiță, nu-l lăsa nici măcar pragul casei să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
crimă chiar. Degeaba făcuse plângeri și cereri pe la toate mărimile. Ea știa bine că el, Alecu, o ucisese pe Venețiană; el, Alecu, o sugrumase acolo, la moșia ei, pentru că bătrâna nu acceptase să-și dea fiica neprihănită pe mâinile demonului. Venețiana îl cunoștea prea bine. Și, la fel ca tatăl lui, Ienăchiță, nu-l lăsa nici măcar pragul casei să-i calce. În ultimele luni de viață, devenise tot mai conștient de forța cuvântului scris. O folosea tot mai des ca să mintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
puterea vântului cât și pe cea a vâslelor, sosise certitudinea că vor fi salvați. O salvă de Întâmpinare se auzise la orizont, iar marinarul de cart strigase cuvintele pe care le așteptau cu toții Încă de când ieșiseră din strâmtoarea Bosfor: - Flotă venețiană la douăzeci de grade tribord! Patru galere și două fregate, În desfășurare de escortă! Abia terminase anunțul, că cele șase nave de război deschiseseră focul simultan, cu toate tunurile de la bord. Lui Alexandru i se păruse că marea se cutremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vârfurile arborilor aplecându-se sub puterea furtunii. Și vei ști că am ajuns... Alexandru Își aminti brusc de aceste cuvinte. Achingii care Îl țineau prizonier priveau din ce În ce mai speriați În jurul lor. - Djinii... murmură unul dintre ei. Alexandru Înțelese. În studiile lui venețiene aflase că djinii sunt duhurile rele ale pădurii. Nici un muritor nu se putea opune unei asemenea forțe. Ceva se Întâmpla cu acea pădure. Prevestirile sihastrului se adevereau. - Mai repede! porunci șeful grupului. Luminăția sa așteaptă prizonierul! Alexandru Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
schimbat tonul vocii, l-a curățat de răgușeală. Vorbește cu gemenele, „Scuipițelele“, cum le zici tu. Foarte blonde, foarte frumoase, foarte antipatice. Nu seamănă deloc cu el. Manlio este brunet, îndesat, cu siguranță simpatic. Seamănă cu mama lor, cu Bambi. Venețiana cu trupul diafan de manechin și sufletul dur, de țărancă. L-a obligat să părăsească orașul și să se mute pe o moșie cu cai, căprioare, măslini, unde ea se lasă fotografiată, pentru reviste country, în fața grajdurilor, îmbrăcată ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-i atât de la modă acum, o nebunie. De la eșecul cu Ali MacGraw, care i-a provocat o depresie legată de modă, Julie refuza să se mai îmbrace în ton cu o temă anume. Nici eu nu prea aduceam cu o venețiană, dar toată viața așteptasem rochia de seară drapată, bleumarin, pe care mi-a trimis-o Carolina. Ar fi fost o tragedie să trebuiască s-o returnez. —AAAS? am întrebat nedumerită, căci uneori vocabularul lui Julie e mult prea abreviat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și în secolul XX. Carnavalul de la Veneția care a fost uitat o vreme, a fost reorganizat din anii 1980, ceea ce a dat un nou avânt turismului de aici, făcând din Veneția un centru major de conferințe și festivaluri internaționale (Bienala Venețiană, Festivalul Internațional de Film), care atrag vizitatori din întreaga planetă. În 2006 orașul Veneția a fost vizitat de aproape 3 milioane turiști străini, iar în 2007 media zilnică a turiștilor care au venit aici a fost de 50.000. Partea
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
ca producîndu-se între, știu eu... japonezi, tailandezi, coreeni. Pe Strada Nuova, în schimb, prăvăliașii, între ei, schimbă vorbe doar în glissando-uri de operetă, cu epurarea cvasi-completă a consoanelor. Italiana lui Montale? Da, rar. Cînd, iată, rasat-frumoasa și eleganta asta venețiană ca o altă Eleonora Duse ieșind din Teatrul La Fenice, e condusă, temperat-colocvial, de ireproșabilul venețian. 29 iunie Spiritul gregar are oricît ar părea de riscată observația și ceva fascinant în actele lui demonstrativ-vizibile. Au, și numărul, și cantitatea, și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru a atrage atenția, de cele mai multe ori, doar pentru asta. Dedesubt aflîndu-se, nu? vidul lipsei de vocație. Excepțiile puține, dar cu atît mai elocvente se sufocă sub magma uniformizatoare, sub isteriile soluțiilor aliniate. Care? Păi, ultimul salon românesc la bienala venețiană a propus chiar vidul, imensul pavilion oferindu-se, fără slip, eventualilor rătăcitori prin hăul său.. Evident, n-ar fi fost o soluie mai fericită umplînd spațiul cu Sălașa, dar, oricum, din moment ce tot ne frăsuim că nu avem audiență internațională, poanta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un spectacol strident, nici o zonă a globului neputîndu-se sustrage epidemiei. E o rețea fumegoasă de indivizi lipsiți de talent nu și proști care manipulează, cu o perspicacitate prompt mercantilă, proiecte panstatale, de o vacuitate evidentă, mergînd de la găselnița ultimei bienale venețiene, cu unul din saloanele ei naționale realmente gol, pînă la fojgăieli locale vrute, în ochii acelorași globtrotteri de proiecte, să racodeze, vezi doamne, insuportabila desuetudine periferică la alămurile globale ale nimicului. E o poftă smintită în a pulveriza, a artificializa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pirați și vândute sultanilor și vizirilor ca sclave. Dintre acestea, cele mai frumoase și mai ambițioase ajungeau soții / sultane ori concubine favorite, le dăruiau urmași și perseverau în a-și impune fiii pe tron. Spre exemplu, sultana Safiye, o tânără venețiană din familia Baffa, ajunsă în harem prin răpire, a devenit favorita sultanului Murad al III-lea (1574-1595) căruia i-a urmat la tron fiul lor, Mehmed al II-lea. Tânăra nobilă franceză Aimée Debucq, răpită, adusă în harem și devenită
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
oferit, cu dedicație, filosofului francez Michel de Montaigne (1533-1592). În posteritate a rămas prin notorietatea creată în protipendada venețiană și prin talentul scriitoricesc, dovadă fiind intrarea creațiilor ei în antologii de poezie și de literatură epistolară. Un film contemporan Frumoasa venețiană a fost inspirat din viața curtezanei și scriitoarei Veronica Franco. În perioada ciumei din 1575, Veronica și-a pierdut averea și a plecat din Veneția. A fost și victima Inchiziției care se angajase să lupte cu necredința, blasfemia și vrăjitoria
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Gilby, Ransom, Stace) subliniază în mod unanim caracterul particular ad poeziei. Stace spune că piesa Othello nu zugrăvește gelozia în general, ci gelozia lui Othello, felul special de gelozie pe care poate s-o simtă un maur căsătorit cu o venețiană. *4 Teoria și apologetica literară pot pune accentul fie pe caracterul tipic al literaturii, fie pe caracterul ei particular; pentru că literatura, putem spune, este moi generală decît istoria și biografia, dar mai particularizată decât psihologia sau sociologia. Dar asemenea schimbări
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]