77 matches
-
un reportaj de aproape despre vizita prințului Charles în România, reporterii EVENIMENTULUI ZILEI i-au făcut proces de intenție moștenitorului coroanei britanice acuzîndu-l că atunci cînd a vizitat castelul din Bonțida al conților Banffy nu s-a întîlnit cu o venerabilă urmașă a familiei acestora. Doamna cu pricina voia să-l întrebe pe Charles dacă nu cumva sînt rude, fiindcă nu-i venea să creadă că prințul bagă bani în restaurarea castelului Banffy doar de amorul monumentelor medievale. Curiozitatea doamnei e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
o posibilă cheie de lectură a istoriei lui Fric (călugărul armean, cel cu privirea rece, albastră, care îi umplea de fiori pe ceilalți călugări) și în egală măsură putem intui mișcarea dublu direcționată a unei proze prea puțin compatibile cu venerabilele (vulnerabile!) distincții de tipul adevăr/ ficțiune, realitate/vis, trecut/prezent etc. Ceea ce atrage atenția încă de la început este faptul că (nu altfel decît în cazul lui Tache de catifea), înainte de a fi “istoria” lui Fric (în sensul în care Baudolino
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
din pricina purtării neomenești și fără de milă a celor care s-au arătat mai târziu lipsiți de îndurare față de mădularele lui Hristos”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a cincea, II, 5-8, în PSB, vol. 13, p. 192) „Celelalte femei, anume venerabila Mercuria, cea înaintată în vârstă, precum și Dionisia, cea cu copii mulți, dar care nici pe copii nu-i iubea mai mult decât pe Domnul, au murit fără ca să fi fost schingiuite mai înainte, ci li s-a tăiat capul direct
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Maiorescu din Poeți și critici (1886) : "între natura poetului și natura criticului este o incompatibilitate radicală" - utilă, probabil, pentru a calma agresivități din lumea literară (cum a fost cea a junilor Delavrancea și Vlahuță contra lui Vasile Alecsandri) - seamănă unei venerabile și vetust născute prejudecăți. Doar pentru vina de a se fi impus, cu vreo treizeci de cărți, printre cei mai de seamă critici literari români, lui Gheorghe Grigurcu (născut în 1936) i-a fost pus la îndoială, vreme de decenii
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
Grigore Ureche) și scriitorii religioși, precum Antim Ivireanul, ale cărui Didahii au fost editate de Gabriel Ștrempel, la M. Blecher, Eugen Ionescu și Radu Rosetti, de la Creangă (Dicționarul personajelor sale, excelent, realizat de Valeriu Cristea), de la Dinu Pillat și de la venerabila Ioana Postelnicu, lansată la sfârșitul anilor ’30 de E. Lovinescu, la tânăra Carmen Brăgaru, aflată acum la debutul său. Pasionat cercetător al presei literare și al colecțiilor de manuscrise, Teodor Vârgolici manifestă un viu interes pentru studiile conținând contribuții documentare
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
Casă Regală,România avea alt statut în lume.Din păcate pietrele care le aruncă ,ne lovesc pe noi ca si popor. Sper că într-o bună zi, îi v-a cere scuze Maestatii sale Regele Mihai,măcar din respect pentru venerabila să vîrsta . Mulți spun că o institutie regală în România ar fi un lucru absurd sau chiar un concept depășit/înapoiat. Nu sunt de acord. Sunt Alex și locuiesc în Marea Britanie de aproape 4 ani. Iar în acești ani, pot
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
echivalează cu un fel de exorcizare a realității, sau, ca să folosesc termenul lui Leach însuși, cu o "anestezie" a ei, care purifica obiectele de orice semnificații indezirabile. Acest univers estetic și anesteziat este reprezentat perfect, crede Leach, urmînd o tradiție venerabila condusă întîi de oricine de Venturi și Baudrillard, de Las Vegas: tărîmul prin excelență al intoxicării estetice prin imensele billboarduri care te conduc în oraș și astfel în inima unui paradis artificial unde ți se promite evadarea din plictiseală cotidianului
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
Ah, pe-aci odată fluiera haiducul!" (ceea ce nu sună rău de tot, din contră n.n.) "... El încet cu flinta strânsă-n subtior... Își repezea plumbul brânci la țintă În potera deasă-si descarcă a flinta." Citesc din numărul 42 al venerabilei strămoșești, Bibliotecă pentru toți apărut în ianuarie 1896, închinat lui Alexandru Depărăteanu născut în 1834, 16 ani înainte de apariția lui Eminescu. Steaua lirica a vremii era Dimitrie Bolintineanu. Să n-avem pretenții. Poetul din Roșiorii de Vede era totuși un
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
mele, dinainte și de după '89. S-ar putea astfel discerne continuități și discontinuități semnificative; o oarecare plasare în panorama literaturii române contemporane, dincolo de cîteva cronici "punctiforme", amabile desigur, atunci cînd public o carte. Oare trebuie așteptată o vîrstă cu totul venerabilă pentru asta? Sau, cum spunea regretatul Cioculescu, "subitul"? Nu e o reacție de orgoliu, ci o constatare care privește scritori români din "diaspora" care își fac măcar minima datorie față de ei înșiși scriind literatură în românește ... și numai în românește
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
unui post de televiziune a vrut să descopere dacă oamenii de pe stradă știu ce semnificație are ziua de 15 ianuarie sau cine este Eminescu. Răspunsurile au fost șocante. O jună copilă bănuia că Eminescu a fost "un autor" iar o venerabilă locuitoare a capitalei n-avea idee de ce înseamnă data cu pricina, care, pentru o a treia persoană, tînără, de data aceasta, reprezenta aniversarea Unirii. Cînd dai peste asemenea anomalii, nu poți rămîne nepăsător față de discrepanța dintre nivelul cultural al elitei
Anchete literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16423_a_17748]
-
în viața oricărui organism, fie el social sau cultural), este ideea de predare a ștafetei sub o anumită cupolă, cu doza cuvenită de ceremonial, cu obligația de ordin etic mai întâi, de a respecta un standard valoric, atunci când pe frontispiciul venerabilei instituții care-și continuă mersul stă scris Ramuri.” Între punctele de interes ale numărului semnalăm prezența Gabrielei Gheorghișor ca titulară a cronicii literare și a unui alt tânăr critic literar craiovean, Cătălin Ghiță, cu o rubrică intitulată Cum vă place
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2791_a_4116]
-
BUREIBU ȘUTORI / BRAVE STORY), anime realizat după nuvelă fantastică de mare succes a lui Miyabe Miyuki. Manifestarea cuprinde și un film documentar recent, premiat la mai multe festivaluri internaționale: ROUA CERULUI (TEN NO SHIZUKU / DROPS OF HEAVEN), un omagiu adus venerabilei scriitoare și specialiste în gastronomie Yoshiko Tatsumi. În final va fi prezentat partea a treia a seriei SOARELE APUNE ÎN DISTRICTUL 64 (ALWAYS-SANCHOME NO YUHI 64 / ALWAYS-SUNSET ON THIRD STREET-3), o spumoasa comedie cu accente nostalgice despre Japonia anilor ’60
Zilele Filmului Japonez, la Cinemateca Română [Corola-blog/BlogPost/94279_a_95571]
-
Sapristi! E tîrziu! Te las! Mai am numai o jumătate de ceas. EFIMIȚA: Ei aș! RICĂ: Parol. (începe să se îmbrace iute) Bonsoar! LEONIDA (de sus prin somnul prefăcut): Alevoar! RICĂ: Pardon? EFIMIȚA: Rezon! Alevoar! RICĂ (arătînd spre Leonida): Bonsoar venerabile! EFIMIȚA (prin somn): Să-mi scrii! RICĂ (pupînd-o de rămas bun pe Efimița): Mersi, neica. Mi-a trecut! (iese uitînd legătura de gît) 18. Efimița vede legătura o ia, o privește, urcă iar în patul ei și scoate de sub pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
unei cavalcade de amănunte incomode, cititorul asistă la rememorarea unor destine pe care personajele le povestesc cu propria gura, sub imboldul catharctic al confesiunilor mîntuitoare. Și astfel, din mărturisire în mărturisire și din defulare în defulare, tensiunea dintre cele două venerabile doamne se risipește treptat, astfel că, din cît de dușmance și rivale erau la început, la sfîrșitul cărții se vor regăsi într-o concordie amicală și senină, așa cum le stă bine tuturor romanelor proaste a căror poveste trebuie, în mod
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
succes & lauri și alte posibile viitoare demersuri civico-etice-publicitare : să nu ucizi, să nu rîvnești la nevasta altuia, să nu-ți faci chip cioplit... În fond, pot fi la fel de nefolositoare. Văd, peste tot În țară, afișul unui spectacol bucureștean, montat de venerabila Olga Tudorache : Pește cu mazăre. Și mă-ntreb dacă nu cumva organizatorilor le-a venit idea să-l deplaseze și la Constanța...Adică, În orașul celebru prin cele două produse din titlu... Dintr-o carte dedicată cuplului Ingrid BergmanRoberto Rossellini
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
un pic, cu timpul nimic nu mai ajută. Trebuie doar să-ți duci povara pe calea aspră a autenticității. Așa am aflat eu că, din punctul lui de vedere - care era și punctul de vedere al muzeului, al bătrânei, dar venerabilei mele învățătoare, precum și al publicului cultivat -, trebuia să fiu considerat un fals. Ceea ce poate că e autentic la tine, mi-a spus el, este tocmai maniera ta de a te preface. Vă rog să mă iertați pentru ochii mei înroșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
documentarele de pe History Channel în compania unui pahar mare de gin. Să se uite pentru ca, la rândul său, să uite. Concomitent cu peregrinările lui Seth, undeva în High Plains, Texas, o localitate nu departe de Dallas, Abel Haggard, ajuns la venerabila (din perspectiva lui) vârstă de șaizeci și opt de ani, a devenit „ultimul mohican” al deținătorilor de pământ râvnit de marii dezvoltatori imobiliari. Dar zilele de „moșier” îi sunt numărate. Până acum a primit zeci de oferte de cumpărare, atât
O poveste de dragoste by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5423_a_6748]
-
Centenarul venerabilei edituri Gallimard, sărbătorit în aprilie, n-a ocolit erorile comise de-a lungul sutei de ani de când Gaston, fondatorul, si urmașii săi s-au aflat în primul plan al vieții literare franceze. Erorile au fost pe masura meritelor. Își au
Și erorile fac parte din istorie () [Corola-journal/Journalistic/5587_a_6912]
-
supraviețuitoare a vechiului București. Puțin - sau chiar deloc - amintită în zilele noastre este strădania ei - foarte pasionată - în preajma lui Romeo Drăghici, de a organiza Muzeul George Enescu din Calea Victoriei. Am bucuria de a fi fost martor direct la entuziasmul acestei venerabile și fermecătoare doamne față de istoria muzicii românești, cu deosebire față de cultivarea memoriei lui George Enescu. A finalizat acest interes al ei printr-o carte despre tinerețea marelui compozitor, publicată în colaborare cu Ileana Rațiu. Nu este de mirare că o
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]
-
cât timp? Probabil că poziția conservatoare e legată de persoana legendarului editor, intrat în al nouălea deceniu de viață. Dar e aproape sigur că urmașii săi se vor adapta nevoilor clipei. Datorită istoriei zbuciumate din ultimele două decenii, până și venerabila „The New Republic”, înființată în 1914 de Herbert Croly și Walter Lippmann, a trecut prin mai multe încercări disperate de a se reinventa. Cea mai recentă e și cea mai radicală. Intrată în proprietatea lui Chris Hughes, unul dintre co-fondatorii
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]
-
beneficiară în viață - Vera Popescu, soția profesorului Tudor Popescu - care în 1938 a fost îngrijită la Văratec de nimic altceva decât de tuberculoză, care atunci, încă, nu avea leac. Ce ar fi mai palpabil pentru exemplificarea triadei tradiție-continuitate-înnoire decât prezența venerabilei persoane la un atare eveniment? Domnule profesor Scurtu, închei aceste rânduri prilejuite de un loc, o carte și o personalitate rară - stavrofora Iosefina Giosanu - gândindu-mă la oazele de bună- cuviință și credință în viața morală elementară care se asociază
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
aflate în nișe valorice distincte. Scriitoare de calibru (Hortensia Papadat-Bengescu, Henriette-Yvonne Stahl, Georgeta Mircea Cancicov, Dana Dumitriu, Ileana Vulpescu), promisiuni literare interbelice deturnate de instalarea comunismului (Ioana Postelnicu, Lucia Demetrius, Cella Serghi) și autoare, așa zicând, înduioșătoare ca Sofia Nădejde, venerabilă ,bunică a literaturii feminine de la noi". Ce strânge la un loc aceste nume, care este firul conducător urmat și expus de cercetătoare? Materia volumului iese de fapt dintr-un curs universitar ținut de Elena Zaharia-Filipaș, profesoară eminentă la Facultatea de
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
lui Vodă. — Deși nu te văd și nu te voi vedea în veci, măreția ta o simt, mărite Doamne, ca și când aș avea nu doi, ci mult mai mulți ochi în cap - spuse Samoilă îngenunchind. — Vorbele tale îmi merg la inimă, venerabile Samoilă - răspunse mulțumit Sima-Vodă. — Căci eu te văd cu ochii minții, a căror lumină mai de preț este, pe când ceilalți te văd cu ochii din găvane, în care poate oricând intra câte o suliță - mai zise Samoilă. — Adevărat grăit-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gem - răspunse cu amabilitate Metodiu. Doamna Potoțki trase de șnur. Se auzi clopotul cel grav bătând în altă încăpere. Instinctiv, cei doi călugări își făcură cruce. într-un târziu, stârnind praful, apăru bătrânul Piotr. Episodul 118 AL TREILEA DIALOG GOTIC — Venerabile Piotr - spuse doamna Potoțki către majordom - te rog adu-ne trei gemuri însoțite de apa aferentă. — Gemuri? - exclamă bătrânul Piotr - ați spus gemuri? — Da! - răspunse cu hotărâre doamna. — Păi n-am mai desfăcut un gem de la sediul Vienei! - zise Piotr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și mi-a spus cum a tăinuit o crimă oribilă, pe care a comis-o soțul ei, Andrei: ”Sevastița, surioară, surioară!... numai tu poți să te rogi pentru mine în fața Domnului ca să-mi ierte păcatul...” Măicuța Sevastia i-a spus venerabilei starețe cum l-a omorât Andrei pe Costică pădurarul, și anii de chin petrecuți de Leana, care se temea și de umbra ei, ca să nu se dea de gol, ducând cu ea în mormânt tăinuirea unei crime oribile. - I-a
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]