27 matches
-
de ani, doar ici-colo recent zugrăvite, înghesuite unele într-altele ca niște bunicuțe ce se țin de mână ca să traverseze pe la semafor, dădeau impresia că timpul uitase să mai treacă și pe-acolo, ca să le avertizeze despre sosirea altor vremuri, venetice. În vitrinele înguste, erau înghesuite mărfuri ce nu reușeau să mai atragă privirile. Nehotărându-se încă dacă să intre în vreun magazin, Smaranda ajunse în piața Sfatului. Pe băncile din jurul turnului, puhoi de lume. Oameni mulți, așezați unii lângă alții
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443725272.html [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
superioritate și cu un zâmbet de răutăcioasă satisfacție, pe care nu se mai străduia să o ascundă. Acum pentru el eram o infractoare, un element antisocial, un dușman al poporului. Ei erau oameni liberi, puternici. Eu eram o intrusă, o venetică, un vierme ce mai trăia doar din mila lor. - Stai acolo, mi‑a spus cu glas ridicat și m‑a împins ușor pe locul din spate al mașinii. Nu m‑a poftit să iau loc în față și nu mi
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bietul_om_sub_vremi_cap_iii_pr_dorina_stoica_1387609581.html [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
întinzi acum după roadele capitalismului, ai? Vrei să te cațări și tu de Copacul abundenței, ai? Dacă nu încetezi odată cu capitalismul ăsta sălbatic al tău și fără de mănuși, te calc în picioare, stărpitură de cățea roșie ce ești! Faraoancă blestemată! Venetică! Spurcăciune bolșevică! Baligă aristocrată de intelectuală balcanică cu pălărie roșie și veninoasă! Gură-spartă și limbă de lemn! Dacă nu taci odată, îți scot toate măruntaiele din tine, ai înțeles? Ș-apoi te leg iar de copacul tău uscat și a
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_int_constantin_milea_sandu_1340045536.html [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
o mai duce,-i bine? Ar dori să vin-acasă? Hrană, (uite iarna vine !) Are să pună pe masă? Curioasă, suparată, Neprimid răspuns, atunci Repeta (moară stricată !) : « -Barză, iarna ce mănânci? N-avea frică de nimica, Nici de barză, bunăoară, Însă barza, venetica, Răzbună o-ntreagă țară, Căci ostentativ privind, Enervată de-ntrebare Îi răspunse clămpănind: « O broască cu gura... mare! » Și făcând doi pași în spate, Speriată de-acum rău, Zise broasca pe-nfundate Către doamna barză : « Zău... ! » Prea târziu însă gândi
BROASCA ȘI BARZA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1433530558.html [Corola-blog/BlogPost/379733_a_381062]
-
Sân Teodoro, Sant'Agata di Militello, Sant'Alessio Siculo, Santa Domenica Vittoria, Santa Lucia del Mela, Santa Marină Salina, Santa Teresa di Riva, Sânto Stefano di Camastra, Saponara, Savoca, Scaletta Zanclea, Spadafora, Taormina, Terme Vigliatore, Torregrotta, Torrenova, Tripi, Tușa, Valdina, Venetico, Villafranca Tirrena." 1 JO L 172, 30.9.1966, p. 3025/66. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 865/2004 (JO L 161, 30.4.2004, p. 97). 2 JO L 208, 3.8
32004R1808-ro () [Corola-website/Law/293163_a_294492]
-
casa dupa moartea lui Aureliano, având grijă de toate până la propria-i moarte. Fernanda nu va fi niciodată pe deplin acceptată în casa Buendía, și cu toate că familia nu se va împotrivi conservatorismului ei excesiv, va fi întotdeauna privită ca o venetică și ca o persoană veșnic cu nasul pe sus. De-a lungul romanului, instablitatea psihologică și emoțională a Fernandei e descrisă ca paranoia, fiind zugrăvită prin scrisorile ei către „doctorii invizibili” și prin comportamentul ei inexplicabil în relația cu Aureliano
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
din București destupau sticle de șampanie în onoarea mironosițelor de strade și berării cari împluseră pe-atunci capitala. Erau ctitori d-nia lor de așezăminte de bună cuviință. Nu ni se mai citeze războiul. Nicicând deosebirea dintre rasa autohtonă și cea venetică nu s-a dovedit mai pe față decât atunci. Nicicând puterea de sacrificiu a populațiunii istorice n-a fost mai mare, mârșavele spoliațiuni ale Mihăleștilor și Chirițopolilor mai numeroase, mai inumane, mai vrednice de marele cordon al Sfintei Cânepe. Nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
superioritate și cu un zâmbet de răutăcioasă satisfacție, pe care nu se mai străduia să o ascundă. Acum pentru el eram o infractoare, un element antisocial, un dușman al poporului. Ei erau oameni liberi, puternici. Eu eram o intrusă, o venetică, un vierme ce mai trăia doar din mila lor. Stai acolo, mi a spus cu glas ridicat și m-a împins ușor pe locul din spate al mașinii. Nu m-a poftit să iau loc în față și nu mi-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
numai pe ogorul său se nasc și azi În sat copii care Îi seamănă: ochi albaștri, piele albă, păr galben cârlionțat. Nu, să nu-ți treacă prin cap cine știe ce! Eu toate astea le moștenesc de la bunica din partea mamei, care e venetică În sat și În nici un caz n-avea cum să mă conceapă cu altul de pe aici... Florea Cucu, pentru păcatele lui, a fost pedepsit cu moarte timpurie. Fiul său cu acte, Marin Foiște, a primit și el pedeapsă tot pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plante de cultură astfel Încât, odată cu via sunt obligat să culeg și păpușoiul, plantă de pripas, „grâu turcesc“, și odată cu secerișul trebuie să prășesc același venetic păpușoi. Culmea e că asta mi-a intrat În sânge precum, În doar un secol, venetica mușcată În folclor... Asta se cheamă entropizare, omogenizare, ceva care roade vechea distincție dintre popoare sau comunități, adică diversitatea, negentropia. Revin la firul povestirii, spunând că entropizarea a fost gradată. Vechile și micile seniorii care protejau o producție locală, chiar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu fac nici un zgomot; nici mațele nu-mi ghiorăie... Și plec la vânătoare, eu văzându-le - cam În negru -, ele deloc. Reușită sută la sută. Nu degeaba activitatea mea maximă e pe la orele 18 21... De n’ar fi așa, venetica de vrabie ar deveni un alt Colorado: acela care decimează cartoful... Din nefericire pentru ziua de astăzi, dar din fericire pentru cea de mâine, nu le pot extermina pe toate. „Păcat“ de care suferă toți vânătorii - nu ăia cu pușcă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Printre oameni, Chișinău, 1973; Pădurea năzdrăvană, Chișinău, 1973; Ștrengarii, Chișinău, 1974; Năzdrăvanii, Chișinău, 1977; Șoapta viorilor, Chișinău, 1977; Năsturel, Chișinău, 1979; Alerguș, Chișinău, 1981; Tăceri răscolite, Chișinău, 1982; Scrieri alese, îngr. și pref. Ion Ciocanu, Chișinău, 1983; Labirintul, Chișinău, 1990; Venetica, Chișinău, 1998. Repere bibliografice: Eliza Botezatu, Observații pe marginea formei artistice a prozei Ariadnei Șalari, RLSL, 1967, 1; Nicolae Bilețchi, Ariadna Șalari, în Profiluri literare, Chișinău, 1972, 597-602; Anatol Gavrilov, Reflecții asupra romanului, Chișinău, 1984, 34-44; Ion Ciocanu, Măsura adevărului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289443_a_290772]
-
comuniștii, ține o cuvântare În care un anumit pasaj a fost interpretat ca mesaj antisemit. Atacându-i pe fruntașii Partidului Comunist, ultimul premier democrat al României a amintit de „cei fără neam și fără lege”, iar apoi, personalizându-i pe aceștia: „venetica Ana șsubl. - L.R.ț și ungurul xe "Vasile Luca"Vasile Luca”1. E greu de stabilit ce a gândit ultimul premier necomunist al României, dar e clar că opinia publică a receptat discursul său ca pe un mesaj xenofob. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
care, ce-i drept, trăiau în altă localitate. Această puternică apropiere între noră și soacră stârnește o ură foarte puternică ale celor două fiice ale lui Ion și Ruxanda, Marița și Ileana asupra Mariei lui Costache, zicând : Ce caută această venetică în casa părinților noștri, de ce se dă ea mai bună ca noi, în fața părinților noștri ? ». Părinții, Ion și Ruxanda, la rândul lor, nu le înghit pe cele două fiice, pe motivul lipsei lor de afecțiune față de proprii părinți, ajungând până
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care, deși locuiau în apropiere, nu veneau să-și vadă zile întregi părinții bătrâni și atinși de beteșugurile vârstei. Unde mai pui că nu puteau să o sufere pe Maria, în special cumnata mai mare, Marița, care bombănea ce „caută venetica asta din Cursești pe aici”. Prinsese ciudă pe fratele ei, Costache și pe cei din familia lui, socotind că a fost nedreptățită de părinții ei la împărțirea averii. Bătrânul Ion Gheorghiu era de loc din satul Cuci, aproape de Băcești, dintr-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că va fi bine pentru toți. Ea gândea că de se vor întocmi actele pe numele lui Ghiță, va putea să-i joace cum va dori ea și sufletul ei negru pe cei „didilavale” și în deosebi pe nesuferita de venetică, Maria, care alături de Costache, ce nu mai prididea să muncească făcând cărăușie și lucrând cu chibzuială pământul, se străduiau să răzbească greutățile ce se iveau în numeroasa lor familie. în afară de planul acesta, mintea ei drăcească mai avea și alte gânduri
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
două surori. Maria, cu vocea ei sfioasă, le mulțumi cu recunoștință că s-au gândit și la ea, făcându-i parte, și-i trecu prin minte cum se vor strofoca cumnatele ei, care o batjocoreau fără să contenească, numind-o „venetica și țiganca de la Cursești”. Ca să nu stea degeaba schimbă așternutul din paturile bătrânilor și le strânse pe cele vechi, să le ducă acasă pentru a le spăla. Deși de felul ei nu era prea vorbăreață, Maria se hotărî să rostească
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
castelul în fruntea unei armate de mercenari, l-a făcut pe Przerembski să capituleze, a recucerit castelul și a primit jurămintele de credință ale vasalilor. Przerembski, învins de o femeie, umilit, ofensat, și-a canalizat atacurile spre totala discreditare a veneticei, o „plebere” expulzată de o „Moldovă întunecată”, o persoană aflată departe de canoanele nobilității, o văduvă a unui ins care combătuse asupra Poloniei în calitatea sa de supus al Imperiului Otoman. Prin aceste scrisori, Maximilian Przerembski îi cerea regelui ca
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Puțul Spînzuratului. Senatorul se uită la cei șase copii sfrijiți. - Ce s-a întîmplat cu bărbatul tău? - întrebă. - S-a dus să-și caute norocul în insula Aruba - răspunse femeia cu voioșie -, și peste ce a dat a fost o venetică din cele care își pun diamante în dinți. Răspunsul stîrni hohote răsunătoare. - Bine - hotărî senatorul -, vei avea măgarul. La puțină vreme, un aghiotant de-al său aduse acasă la femeie un măgar de povară, pe spinarea căruia stătea scris cu
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
da infernului, bolii, vacarmului ei desăvârșit. De secole mă prosternez în fața altarelor ei. Demult nu m-am născut din altceva. Da. Întunericul m-a învins. Slavă, slavă, slavă, Doamne, spun în gura mare. Și fug mâncând pământul: eu - pacostea, catastrofa, venetica, proscrisa, străina. Fug, neștiind încotro. Ținta e fuga însăși. Fuga și tăcerea urnesc antice plante din blocuri de antracit. Ritmul cui îl urmez, îl ascult? Ce lege-și secretă nectarul în mine? Mă lipesc de rottweilerul meu, Conte - însoțitorul meu
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
locul aici e bântuit și câte și mai câte. — Ce ai, Marico, de ce te supărași? Ea se îmbujorase ca un trandafir: — Măria ta, îți spun ca să afli: doamna Maria sunt eu, neam de domn și soață de domn, nu oricare venetică ce trage ițele ca să nvrăjbească boierii. Atunci am înțeles supărarea ei. Plângea în hohote și vorbea repezit: — Țara-i mică, Oltenia-i plină de austriecii lui Veterani, și la București două curți domnești, una aci și alta în casa beizadelelor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și ale copiilor. Simion? Se-nvîrtește ca un trântor și mănâncă. Dumneata ești avocat, dar păcat de cartea pe care o învățați. Te lăudai că faci și dregi. Cum? Averea părinților mei să cadă, din cauza unui frate nebun, în mâinile unei venetice? Lege e asta? - Stai, iubită mamă, stai, zise teatral și cu gesticulație studiată Stănică. Așa ar fi dacă n-am fi și noi pe aici. Dar ginerele dumitale ce face? Aleargă, săracul, câteodată fără un ban în buzunar (căci dumneata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
atât de bogată ca să poată forma un studiu aparte și totuși prea importantă pentru a o elimina cu totul sau a o anina într-alt loc, unde ar găsi poate și mai puțină înrudire decât în metafizică. Este așadar o venetică primită de câtva timp, pînă-și va găsi căpătâiul într-o antropologie detaliată (acest pendant al științei naturale empirice). Aceasta este așadar ideea generală a metafizicei, de la care exigîndu-se în început mult mai mult decum i se putea cere cu dreptul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fie florentin, nici chiar să semene cu Cezar Borgia. Oamenii trecutului nu au extraordinar decât prestigiul depărtărei. - N-are suflet! zise Lina, despre Mika-Le. Da, Mika n-avea suflet! ,, M-a bătut șopârla, nășică!" - așa îmi spunea de mamă-sa, venetica! - Venetica? se miră Mini. - Iarbă rea! Mai bine o strângea de gât de atunci. Cum ar fi vrut Lenora! Acum o omoară ea! - Dar adevăratul cap de operă . . . Tu, Mini! Ascultă! Nu zău, dacă victima nu ar fi Elena mea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
florentin, nici chiar să semene cu Cezar Borgia. Oamenii trecutului nu au extraordinar decât prestigiul depărtărei. - N-are suflet! zise Lina, despre Mika-Le. Da, Mika n-avea suflet! ,, M-a bătut șopârla, nășică!" - așa îmi spunea de mamă-sa, venetica! - Venetica? se miră Mini. - Iarbă rea! Mai bine o strângea de gât de atunci. Cum ar fi vrut Lenora! Acum o omoară ea! - Dar adevăratul cap de operă . . . Tu, Mini! Ascultă! Nu zău, dacă victima nu ar fi Elena mea, m-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]