1,184 matches
-
a simțit că i se taie picioarele de emoție. Se sprijinea de brațul lui Mircea să nu cadă. Nu mai putea articula nici un cuvânt. Era intimidată și neputincioasă de a mai păși mai departe spre amfitrionii ce o așteptau sub veranda încadrată de geamurile ornamentale de culoarea safirului. Și-a dat seama că locul ei nu-i printre aceste personaje impunătoare pe fața cărora se citea trufia omului ce face parte din clasa selectă a societății. Mircea o sprijini de braț
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393143772.html [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
cu cnutul, Ca să ne ducă oi și cai, juninci, Porumb și grâu, merinde și pălinci, Sovrom-Tractor -acesta le-a fost scutul. Sovrom-Cărbune, apoi Sovrom-Metal, Sovrom-Kwarțit și, pentru propagandă, Un Sovrom-Film c-un Stalin genial, Trăgând la pipa veche-ntr-o verandă... Un Sovrom-Bank, la urmă, amical Leul sub rublă, ultima ofrandă. VENIREA RUȘILOR LA ȘTEI „Ia vas liubliu”, „spasiba”, „dobrîi deni”, Au răsunat cândva prin satul Ștei, Atunci când Rusia, cu pașii grei, În Munții Apuseni înțărcă renii. ´N omienouăsutecin´ș´doi
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 by http://confluente.ro/Sonetele_frunzei_negre_de_uraniu_1_.html [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
și unele case lăsate în paragină vorbindu-ți de neputințele anilor împovărați de acele greutăți și boli care nu știu și nu pot să fugă singure pe cele pustietăți. Apar la sate foarte multe case cu etaj, cu balcoane și verande, case construite cu mult bun gust, cu canalizare și dotate cu tehnică nouă necesară în gospodărie. Trecând prin satele românești nu-ți poți stăpâni admirația pentru ceea ce vezi și te simți cuprins de o satisfacție de parcă ai avea și tu
IMPRESII DIN ROMÂNIA DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Impresii_din_romania_de_elena_buica_al_florin_tene_1350017294.html [Corola-blog/BlogPost/346383_a_347712]
-
pietrelor de a fi încălzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Știm numai că, sori ori pietre, suntem cu toții fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalți." (Panait Istrati) Dragi prieteni, Duminică dimineața, la ora opt, veranda casei din Sirnea, unde locuiesc în provizorat, era înghețată bocnă. Am deschis ușa casei să ies afară să curăț zăpada și mi s-a lipit mâna de clanță de metal. Sâmbătă noapte a nins în Sirnea de o jumătate de
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1355908750.html [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
a simțit că i se taie picioarele de emoție. Se sprijinea de brațul lui Mircea să nu cadă. Nu mai putea articula nici un cuvânt. Era intimidată și neputincioasă de a mai păși mai departe spre amfitrionii ce o așteptau sub veranda încadrată de geamurile ornamentale de culoarea safirului. Și-a dat seama că locul ei nu-i printre aceste personaje impunătoare pe fața cărora se citea trufia omului ce face parte din clasa selectă a societății. Mircea o sprijini de braț
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ploaia_care_ucide.html [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
munții slujiți de căderea serii. INACURATE ‘Come, come’ you may say off - target. ‘Come and join uș în the golden field of dust.’ LANDSCAPE Unde este casa este și seara. Unde este ficusul este și umbră. Unde ploua se udă verandă, unde sunt copaci este foc în sobă. INTUITION The correct letter is on the paper waiting. It says: ‘On the edge is what you searched for. Now the weather is fine, try to find me.’ MOARĂ DE APĂ Cât de
BETWEEN de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_cristescu_1426333164.html [Corola-blog/BlogPost/377803_a_379132]
-
pe misterioasa, ațâțându-i înadins curiozitatea. - Tocăniță?... încercă Matei să ghicească. - ... de ceapă ... cu carne de pui, dezvălui ea totul, renunțând să mai lungească suspansul. Hai!... fugi de te spală și te schimbă, până pun eu pe masă! Intră pe verandă - o încăpere lungă, ce se întindea pe toată partea din față a casei - și-și agăță în cuierul-pom de lângă ușă, geanta neagră și cam uzată, în care Ica-i punea, în fiecare dimineață, pachetul cu mâncare. Își dezbrăcă apoi bluza
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cercelul.html [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
neagră și cam uzată, în care Ica-i punea, în fiecare dimineață, pachetul cu mâncare. Își dezbrăcă apoi bluza de trening bleumarin , ce-i ținea loc de giacă subțire de toamnă și o atârnă de același cui, peste geantă. Din verandă, pe o ușă din lemn, lăcuită și nu prea înaltă (Matei trebuia să aplece capul când pășea prin deschizătura ei), situată deasupra a două trepte turnate din ciment, se intră într-un hol interior, lung și îngust, ce se termină
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cercelul.html [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
de copil de noua ani, atunci, nu înmagazinase prea multe informații. Amintirile legate de acele momente, constau doar dintr-o succesiune de flash-uri mentale ... cu imagini rupte, discontinue: bunica în haine cernite ... două sicrie, pe-o masă mare în verandă ... preot, biserică, lume multă, miros de tămâie și lumânări aprinse ... lacrimi ... Ce se întâmplase de fapt, avea să afle și să înțeleagă mult mai târziu, pe la vreo paisprezece-cincisprezece ani. Se simțea și acum, după atâția ani, cuprins de o imensă
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cercelul.html [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
strident al acesteia, îi reaminti că trebuie s-o ungă neapărat. O închise cu același zgomot nesuferit, apoi se întoarse și porni către intrarea în casă. Abia acum realiză faptul că în curtea lui se aflau persoane străine. Ușa de la verandă e deschisă și în pragul ei stă tanti Sofia lu' nea Mitică Burghelea, care locuia trei case mai la vale, iar fiică-sa cea mare, Anișoara - care, la cei douăzeci și doi de ani, se măritase și „dezmăritase” de vreo
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cercelul.html [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
de vară, ocolind-o cu abilitate pe baba Voica, prietena de-o viață a bunicii lui Matei, care tocmai părăsise respectiva încăpere. Sesiză, nedumerit la început, faptul că toate acele persoane erau îmbrăcate în negru, apoi, apropiindu-se, observă pe verandă, înapoia femeii din prag, sfeșnicul înalt în care ardeau cu flăcări liniștite, câteva lumânări de ceară. Se opri brusc ... Înțelese ... A ajuns prea târziu ... Stătea încremenit. Ar fi vrut să înainteze, dar picioarele nu-i mai dădeau ascultare. O văzu
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cercelul.html [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
pe marginea acoperită cu pânză albă brodată a sicriului. Ca și când i-ar fi ghicit dorința de a rămâne câteva clipe singur la căpătâiul moartei, sau poate la semnul discret al vreuneia dintre ele, femeile începură a părăsi, una câte una, veranda. La urmă, ștergându-și o lacrimă pe care nu și-o putuse stăpâni, ieși și Ica, apreciind probabil că nici prezența ei nu este oportună. Rămas singur, Matei își puse mâna dreaptă peste mâinile suprapuse pe piept, ale celei ce
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cercelul.html [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
o ținea el minte, iar covorul era atât de rărit pe margini, încât acum arăta ca o rogojină. Pendula veche se mișca mecanic, măsurând timpul sec, cu un zgomot liniștitor. Pierduse deja noțiunea timpului când se auzi o voce din veranda lungă: - Am venit, tanti Florica! Radu putu vedea cum mama lui își șterse imediat ochii. Părea că vocea cristalină, de femeie tânără, era tot ce așteptase. El se întoarse pe scaun într-o poziție din care să poată vedea mai
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1414978702.html [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
gândea Ana, interval în care el a fost chemat la masă, iar ea a plecat numaidecât. Mătușile, din casa de pe colț, o răsfățau cu atenția lor, îi povesteau despre secretele mușcatelor crescute cu coroane bogate până la cer... le plăcea pe verandă unde nu bătea soarele direct... altă dată o serveau cu șampanie de soc... dar eu nu beau băutură, se scuza fata... stai liniștită Ana, nu e băutură, e socată... a fost nemaipomenită, nicăieri nu a mai băut așa un suc
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gandaceii_mici.html [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
perdelele ușoare ale încăperilor răcoroase. „If you smile through your pain and sorrow/Smile and maybe tomorrow /You'll see the sun come shining through /For you.” Cineva câștiga jocul și știam că recompensă ne va duce pe toți în verandă, pentru un coniac și ceva poezie, într-un snapshot al pădurii din depărtare, ca peisaj înalt și major în căutarea metaforei misticismului, inițierea spiritului prin elan vital. Îmi lăsăm încă imaginația liberă, dantelă și catifeaua încăperilor mă proiecta în trecut
LIMITA CARE TINDE LA INFINIT de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 by http://confluente.ro/Limita_care_tinde_la_infinit.html [Corola-blog/BlogPost/360925_a_362254]
-
fiu pus de martor, îi zise căruțașul și, în câteva minute, cei doi se aflau la o sută de metri depărtare de conac. Năică, rămas în plină noapte singur, privea spre conac, când a văzut că se aprinde lumina în veranda dinspre grădină, și nu după mult timp a apărut Didina care-și zmulgea părul din cap, strigând ca din gură de șarpe. - Nenorocire!!!... Conița s-a împușcat. EPILOG „Boieroaica Bărbulescu Corina s-a stins din viață după zece zile de
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_xi_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1360225742.html [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
cu o intrare dublă într-un vestibul, de unde se intra spre dreapta și spre stânga în două săli de restaurant a câte cincizeci de mese, în bucătărie drept în față, și la etaj, pe o scară destul de lată, unde o verandă largă, un apartament de două camere și alte cinci încăperi, toate prevăzute cu instalații sanitare și de încălzire, erau deja gata să găzduiască pe cine ar fi dorit. În fața restaurantului, sub o salcie pletoasă ce fusese păstrată și menajată, era
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 by http://revistaderecenzii.ro/sfarsitul-lui-andrei-murgescu-fragment-din-romanul-ingerii-de-la-casa-morarului-de-ion-r-popa-ed-autograf-craiova-2011/ [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
ci doar strânge resturile, credea Sandu. Andrei deja se simțea obosit. A găsit un scaun liber și s-a așezat. Sandu a încercat să întrețină discuția cu el, dar Andrei i-a cerut să-l ajute să ajungă sus, pe verandă, de unde să privească cum se desfășoară lucrurile. Cum au ajuns în vestibul, a început să plângă: -Bine că apucai să gust oleacă din această bucurie. Simt cum mă părăsesc puterile. S-a dus un an din ce mi-au dat
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 by http://revistaderecenzii.ro/sfarsitul-lui-andrei-murgescu-fragment-din-romanul-ingerii-de-la-casa-morarului-de-ion-r-popa-ed-autograf-craiova-2011/ [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
ieșit din acel neam. Un savant fără ale cărui invenții și descoperiri lumea ar fi astăzi mai înapoi cu peste un secol”. Gândurile lui au fost întrerupte de telefon. S-a ridicat și s-a îndreptat spre partea opusă a verandei. -Da, Pepe!...Îmi pare bine că te aud.... Mulțumesc! Da... Am să le transmit și lor...Cum ai spus?... Paolo Mandrini?... Nu, nu-mi spune nimic... Almerinda ai spus?... E o amintire din tinerețea mea care a fugit de mine
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 by http://revistaderecenzii.ro/sfarsitul-lui-andrei-murgescu-fragment-din-romanul-ingerii-de-la-casa-morarului-de-ion-r-popa-ed-autograf-craiova-2011/ [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
ca atunci. Nu a putut să mai deschidă gura să-l întrebe pe Andrei de ce ține el atât de mult la această pereche de tineri. Spre seară, când clienții, cu câteva excepții, plecaseră, Andrei a spus Irinei să aibă pe verandă o masă pentru paisprezece persoane, la care va aduce și preparatele culinare cu băutura pregătite cu o zi înainte. -Nu ar fi mai bine să aranjăm masa asta într-una din sălile de jos ca să nu mai urcăm cu mesele
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 by http://revistaderecenzii.ro/sfarsitul-lui-andrei-murgescu-fragment-din-romanul-ingerii-de-la-casa-morarului-de-ion-r-popa-ed-autograf-craiova-2011/ [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎN ARȘIȚA NOPȚII Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Soarele apusese de mult. Nici o adiere de vânt nu răcorea atmosfera încărcată a serii de vară. Bărbatul stătea pe verandă, cu umărul sprijinit de stâlpul scării. Privea gânditor,scrutând cu ochii negri, bolta cerului. Era o liniște nefirească, doar greierii se auzeau încet. Coborî treptele și se îndreptă spre lacul ascuns de desișul copacilor, care adăposteau taine de nepătruns. Semeția
ÎN ARŞIŢA NOPŢII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/In_arsita_noptii.html [Corola-blog/BlogPost/358971_a_360300]
-
intensitate ... i-a înghițit nesățioasă. Printr-o minune totul a devenit ca la început. Lacul era liniștit și limpede, părea că nimic, nu se întâmplase de multă vreme. Regina nopții era martoră la ritualul străvechi al trecerii in nemurire. Pe verandă, balansoarul, încă se legăna ușor. În fiece noapte cu lună plină, oamenii auzeau două voci, bărbat și femeie. Își cântau dragostea și durerea în miez de noapte. Atunci, adâncurile tainice ale pământului se deschid, secretele din cutia Pandorei ies la
ÎN ARŞIŢA NOPŢII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/In_arsita_noptii.html [Corola-blog/BlogPost/358971_a_360300]
-
se înalță la cer, Iar în sălcii bătrâne rămân urme de ger. Mă întorc friguroasă dintr-un gând rătăcit, Te aștept iar la masă însă nu eșți venit, Viața trece alene strânsă-n straie de dor Și îmi lasă-n verandă, un parfum trecător. Referință Bibliografică: Azi mă doare iubirea / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul VII, 02 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela Jerlăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
AZI MĂ DOARE IUBIREA de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1486058845.html [Corola-blog/BlogPost/380266_a_381595]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOATĂ ARMONIA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 566 din 19 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Luna pe verandă Gânduri dau buluc Birul pe ofrandă, Capul pe butuc Sevele din oase Poartă handicapul Zidurile groase Nu le spargi cu capul Câtă osteneală Cheltuie un faur Să dea la iveală Doar un bob de aur! Fețele plecate Fiecărui zbor Drumurile
TOATĂ ARMONIA de ION UNTARU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 by http://confluente.ro/Toata_armonia_ion_untaru_1342696249.html [Corola-blog/BlogPost/355079_a_356408]
-
frumusețe religioasă, de parcă aș băut din apa tare a sfințeniei! Ce să admir mai întâi? Bolțile de la intrare, cărările pietruite și albite de atâția pași ce le-au traversat, însoțite de flori și arbori, ghivecele cu flori multicolore de pe prichiciul verandelor văruite în alb, arhitectura pașnică a clădirilor cu ziduri groase, temeinice, adăpostind chilii ce înconjoară biserica mânăstirească, ori înseși bisericile mânăstirești ce răsar în mijlocul lăcașului ca inegalabile tezaure spirituale, istorice, arhitectonice și de artă ale neamului, atât de greu încercat
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408343196.html [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]