4 matches
-
fântână etc., marea majoritate a verbelor au și corespondent substantival: a călători - călătorie, a exista - existență, a muri - moarte, a visa - vis. În sensul comentariilor lui S. Pușcariu 2, în cea de-a doua categorie de unități lexicale, dezvoltând corelația verb-substantiv, se înscrie exprimarea lingvistică a unei aceleiași idei prin două aspecte gramaticale diferite: lumină - substantiv a (se) lumina - verb întuneric - substantiv a se întuneca - verb cântec - substantiv a cânta - verb În dinamica permanentă a vocabularului limbii, familiile lexicale se caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a supinului, mai rar, și a gerunziului, în situații excepționale, dar cu o mutație semantică importantă (de la numele acțiunii: a suferi la „obiectul” caracterizat prin această acțiune: suferind) ca substantive întărește interpretarea lui S. Pușcariu, impunând concluzia existenței unei corelații verb-substantiv. Cei doi termeni ai opoziției au un conținut semantic abstract comun: exprimarea acțiunii (în sens general) și același conținut lexical concret, dar se opun sub aspectul conținutului categorial: • perspectivă dinamică: verbul: a pleca, a răsări • perspectivă statică: substantivul: plecarea, răsărit
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
definitorie, în complementaritate cu topica, a atributului circumstanțial: Mihaela, așa bolnavă, s-a dus totuși la școală. Articolul În legătură cu funcția lui morfologică, de morfem al gradului maxim de determinare a substantivului, articolul hotărât fixează caracterul de interdependență pentru o relație verb-substantiv, marcând totodată și identitatea funcțională, de subiect, a substantivului articulat (în absența altor determinanți ai substantivului.) În enunțul „Oamenii caută.”, substantivul este subiect, în timp ce în enunțul „Oameni caută.”, același substantiv este complement direct; subiectul rămâne subînțeles. Mărcile se reliefează în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
referențial al celor doi termeni implicați (Venus este Luceafărul de dimineață). Concluzia lui Frege este următoarea: celor două tipuri de propoziții le corespund două verbe diferite a fi. Goblot (1952)2 arată că a fi are două valori complet diferite: verb-substantiv (raționament de tip existențial) și copulă (raționament de tip categorial). Deși din punct de vedere metafizic este o mare diferență între cele două tipuri de raționament, din punct de vedere logic (deci și lingvistic) nu există nicio diferență între ele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]