88 matches
-
din Occident se grefează acum pe un discurs al puterii destul de imprecis, nevoit să recurgă la legitimări literare și la figuri retorice 4. Nu întâmplător, se va constata mai târziu că melanjul de noțiuni politice și memorie literară degenerează în verbiaj sau în ceea ce se va defini, destul de precis, prin termenul de "politicianism". Necesitatea inițierii în treburile statului se desprinde nu numai din idealul emancipării și cultivării claselor de jos, cât mai ales din idealul profesionalizării, în vederea ocupării noului aparat administrativ
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nu se vor găsi alții care să te desființeze? și atunci ce faci? lași numai postările pupincuriste? regards, Dragoș, păi atunci înseamnă că mai respirăm și noi un pic. E atat de epuizant uneori să urmărești temele, făcând slalom prin verbiaj. Hmmm, e timpul să mai facem curățenie în lista blogurilor citite. Păcat că asta se învață din utilizarea internetului. Dacă te deranjează un comentariu... sterge-l. Tu faci un show din asta, unul inutil. La revedere. Pe lîngă infantilismul gilgiitor
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
În locul unei știri folositoare, corecte și fără emfază, care să identifice timpul, locul și natura unui anumit eveniment cultural, mediile oferă, într-o cantitate îngrijorătoare, păreri personale emise de către persoane inexistente în esență. Iar semnele sigure ale acestei inexistențe sînt verbiajul, delirul ideatic, agresiunea gramaticală, incontinența frazeologică. Să fie responsabilă de această stare de lucruri o conștiință colectivă sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemenea banalități, ci doar hrană incantatorie
Opinia și Informația by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15199_a_16524]
-
prin traducerea și caracterul bilingv, care sunt fi rești într-o cultură care se respectă, cât mai ales prin „auxiliarele” textului, datorate lui Dragoș Mîrșanu, care dau o ținută mai științifică acestuia - tabel cronologic (p. 13-15), studiu introductiv lipsit de verbiajul exaltat, exclusiv teologic, al editorilor de formație clericală, foarte util pentru cunoașterea vieții, operei și pregătirii literare și teologice a lui Lactanțiu și a aspectelor particulare ridicate de De mortibus persecutorum (DMP) (titlu, datare, conținut, izvoare, valoare literară) (p. 17-39
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
tonale”. În ce acordaj al acestui LA (de exemplu)? Știm prea bine că sistemul tonal temperat s-a raportat în istorie la un număr diferit de Hz alocați acestui sunet de referință; idei nedigerate, preluate și dezvoltate „după ureche” în verbiajul curent despre muzică...] Problema mentalului deci, astfel cum apare în Logica Lumilor Posibile privește altfel și radical altfel implicarea persoanei în configurarea enunțului muzical și se referă strict la această problemă. Ca un act de voință artistică structurală. Ca un
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
diferențe minore, în chestiunile cu adevarat esențiale ele trădează o convergență alarmantă. De pildă, toate mutilează pînă la desfigurare o serie de scriitori însemnați. Trec peste autorii turnantei artistice, sociale și politice miraculoase de la 1848, înecați de manuale într-un verbiaj fie liricoid-plîngăcios, fie lozincard-lătrător. Sau peste pilduitorul caz intelectual Maiorescu, încorsetat în formule procustiene, papagalicite silnic de elevi. Trec deci peste aceștia, ca să mă opresc din nou la Eminescu, mumificat cu vigilenta pioasa de profesori și transformat în sperietoare rituala
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
la alta. În aceste goluri se inserează puterea fabulatorie a cititorului, iar emoția artistică din aceasta chiar ia naștere: din capacitatea-i umplătoare a intervalelor". Dar libertate nu înseamnă dezordine, abuz, desubstanțiere. Soranei Coroamă-Stanca i se prescrie "părăsirea totală a verbiajului așa-zis tineresc-jovial-ștrengăresc, cu aluzii și trimiteri la preocupări ale prezentului mărunt". În aceeași direcție, pe marginea unui volum al lui Mircea Nedelciu, e înscris următorul avertisment: "Grația și dezinvoltura se cer neconfundate cu ușurința și frivolitatea. Satira, ca să aibă
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
păcate, abolirea cenzurii n-a coincis cu dispariția unui mental viciat, dominat de conservatorismul postideologic, de un "centralism" al opiniei ce nu îngăduie variațiuni, id est, spre a pune degetul pe rană, de un dogmatism care, chiar îngropat într-un verbiaj "democratic", nu e mai puțin constrîngător. Revizuirile - termen ajuns aproape peiorativ, din pricină că a fost răsucit la infinit de atîția pledanți ai stagnării - sînt frecvent refuzate, pe motivul că ar tulbura "stabilitatea", cultul valorilor, spiritul istoriei. Astfel disprețul totalitar față de public
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
cu mânie, Mult sfâșiat de ramurile sale În vremea stinsei vârste vegetale... Unul din păcatele de timpuriu prezente în poezia mea, nelipsind nici din volumul Bunavestire, este o anume înclinație spre Ťnarațiunea liricăť. L-am micșorat prin severe retezări de verbiaj, dar fără a fi convins că remediul scurtării este mereu eficace. Să spunem lucrurilor pe nume: povestirea ține de proză, recursul la ea seamănă cu o fugă din poem. În ŤAstoriať, eul liric se prezintă drept clown avansând pe un
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
vânătorii mor asmuțind. (Paolo Uccello) La fel, număr "Trec lumi prin lumi" (1966) și "Fără somn, auzind" (1964) printre poeziile mele definitorii. Al 19-lea și ultimul poem din Clepsidra a dat și titlul restrânsei culegeri; inițial, el suferea de verbiaj, de unde severele scurtări ale discursului liric ce mi-au părut necesare: 33 de versuri, în loc de cele 89 ale originalului. Cu asemenea prilejuri, învățam nu doar să retez stihuri zadarnice și Ťbateri de câmpť discursive, ci și cum să Ťțin distanțať
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
neprielnic acesteia, cum e posibil că "numai Bacovia și Nichita Stănescu reușesc să depășească bariera limbajului"! În ce direcție s-o "depășească"? Speculația vădește și în destule alte locuri un echivoc mascat și nu prea de proliferarea nesecată a unui verbiaj care parcă dorește să scape de constrîngerile dogmatice la care-l obligă intențiile auctoriale, să zburde în contradictorii, extrem de riscante aproximații... Dar examenul cel mai important pe care-l are de trecut o scriere de un astfel de tip este
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
adulmecarea sufletului omenesc. Nu-i vorbă, l-am urmat cu pioșenie în sincronicitatea lui perfectă, mi-am reglat pulsul la ritmurile, acordajele și atacurile lui ireproșabile; am savurat golurile și plinurile din Eight Colors a lui Tan Dun, reflexele unui verbiaj abundent însoțit de un gestualism analog din Cvartetul nr.4-Alphabet in Whirly Music a lui Dan Dediu ori efectele concertate de suprapuneri, decalaje, regrupări a unui joc de domino ce pune în cauză caracterul compact al muzicii și sub semnul
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
celor ce muncesc - acesta este adevăratul conținut al cosmopolitismului burghez". Grotescul acestor primitive speculații se amplifică prin aceea că înșiși zelatorii specificului național sunt țintuiți la stîlpul infamiei în numele cosmopolitismului: Lucian Blaga, ale cărui teorii "ascund putregaiul cosmopolit în carapacea verbiajului despre specificul național" și Nae Ionescu, în ideile căruia "se ascundea una din cele mai periculoase forme ale cosmopolitismului", după care sunt osîndiți "Vl. Străinul" (sic!) și Șerban Cioculescu, ultimul pentru o "încercare cosmopolită de a înstrăina și a prezenta
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
nonșalanță - se adresează, tacit, unor necesități de lectură mai apropiate de domeniul criticii, ceea ce face Dan C. Mihăilescu aici, uzând de același algoritm, vizează fără ocolișuri publicul amator de istorie literară. Oricât de elegante stilistic și oricât de sprintene în verbiajul lor, aceste texte își mențin intactă intenția unificatoare. Indirect, o recunoaște chiar autorul și chiar aici, în mai multe rânduri. Uneori cu bun umor paseist: "Asta-mi aduce - a câta oară? - aminte de o seară teribil de efervescentă dinspre finele
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
e același pe care-l puteam aproxima încă din primele poeme publicate, din Căderea și din Georgice. Un ins senin, ale cărui momente de descurajare au, totdeauna, un nucleu stenic, un vizionar până la carnalitate, lipsit, în imaginile sale, de tentația verbiajului, un, în sfârșit, foarte bun cititor de literatură (asupra căreia nu-și negociază punctele de vedere). I s-a reproșat, apoi, lipsa de nerv publicistic. (Nemulțumirea aceasta venind din partea unor critici literari care fac, ei înșiși, în revistele culturale, un
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
proprie. Chiar și pe acelea care mai mult (mult mai mult !) vorbesc decât acționează, mai mult se explică și ne explică ce e cu lumea, chiar și pe acelea izbutește să le încarce cu viață proprie. Jiquidi, Mârzea, cu tot verbiajul lor, sunt prezențe umane puternice, vii. De fapt sunt printre cele mai puternice, printre cele mai vii din tetralogie, cu neputință de uitat. Alex Ștefănescu vorbește pe drept cuvânt în prefața la Jiquidi despre "plasticitatea decisă" a portretelor brebaniene, în
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
îl găsim în fișa din Wikipedia? Poate fi considerat "conservator" un autor care dezvăluie posibile antecedente totalitare ale retoricii europene de astăzi, care privește cu ochi critic războaiele, în bună măsură inutile, duse de americani, precum și instanțele lor legitimatoare? Spre deosebire de verbiajul triumfalist privitor la numeroasele binefaceri legate de Uniunea Europeană, istoria ideii europene este văzută în răspăr cu propaganda. Autorul aduce numeroase argumente în favoarea ideii că, în bună măsură, construcția europeană a făcut parte din ideologia nazistă (pp. 53-55; fie amintit, de
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
în locul unei știri folositoare, corecte și fără emfază, care să identifice timpul, locul și natura unui anumit eveniment cultural, mediile oferă, într-o cantitate îngrijorătoare, păreri personale emise de către persoane inexistente în esență. Iar semnele sigure ale acestei inexistențe sînt verbiajul, delirul ideatic, agresiunea gramaticală, incontinența frazeologică. Să fie responsabilă de această stare de lucruri o conștiință colectivă sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemnea banalități, ci doar hrană incantatorie
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
s-ar reduce la o manipulare de prost gust. Trebuie recunoscut că Nae Ionescu avea tact pedagogic. Prelegerile nu sunt complicate, sunt bine dozate, formularea este ușoară și vie, nelipsită de farmec. Nu sunt deloc îmbâcsite; nu cad nici pradă verbiajului, nici nu solicită pretenția unei vorbiri tehnice greoaie, tehnică în care se târâie de obicei sobrietatea sterilă a filozofilor. Nae Ionescu, profesorul, pare simplu și elastic, condus liber de gândul pe care-l expune virtuos, fără să-l încarce cu
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
a viitorului. Sfincși, Pythii și Mafalde ai lumii noastre în derut..., ei sunt simultan vorb...reți ca niște înțelepți de cafenea și misterioși ca niște astrologi, umplând talk-show-urile, împreun... cu alti profeți ai prezentului proveniți din lumea jurnaliștilor, cu un verbiaj gongoric și prea puțin folositor pentru înțelegerea lumii în care tr...im, deși în anumite cazuri distractiv, chiar delectabil (Mircea Dinescu este campionul acestui ultim registru). În mod curios, la români, trecutul r...mane cel mai opac, datorit... penuriei relative
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
are o vervă îndrăcită, introducând, în aproape fiecare frază, glume, jocuri de cuvinte și aluzii la diverse informații din memoria noastră colectivă. Cu aceeași dezinvoltură, folosește în treacăt cuvinte străine, creează momente de pitorească oralitate, improvizează versuri etc. Tot acest verbiaj vulgar-simpatic te ia pe sus în timpul lecturii, ca un taifun, și te duce... nu se știe unde: „Ie-te-te un brașovean!... BV-75 RAO... imposibil! dar adevărat... asta e... Porsche!... nu se poate, o singură mașină ar trebui să existe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
au servit și teoriile unui alt filosof burghez, la modă în anii dinaintea celui de al doilea război mondial: Lucian Blaga. În publicistica noastră s-a mai scris despre fondul real al teoriilor sale, care ascund putregaiul cosmopolit în carapacea verbiajului despre specificul național. (...) Această teorie a contribuit și ea la pregătirea atmosferei politice și morale propice pentru înscăunarea dictaturii fasciste, pentru transformarea României într-un satelit al Germaniei hitleriste și împingerea poporului român în dezastruosul și criminalul război antisovietic. Teoria
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
sunt puternic, căci pătimesc de tuse. Vulpea era aproape: Ce-are a face! răspunse, înălțimea ta ești Oricît de slab poftești". (Dreptatea leului). Compunînd astfel de scenete-fabule, poetul român amplifică, de regulă, textul original. într-o compoziție de factură dramatică, verbiajul joacă rol important. încă de la prima sa experiență de fabulist (cu Vulpea, calul și lupul, preluată din La Fontaine și supusă de către Heliade unei critici distrugătoare și absurde), Alexandrescu își trădase cifrul adaptării: cele 33 de versuri ale lui La
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
situației, discuția despre rosturile unui viitor Papă, pe trendurile de dezvoltare ale lumii contemporane merită purtată. Scrisul lui Dan Stanca a înregistrat un foarte vizibil progres în vremea din urmă. Dacă în romanele mai vechi deranja o anumită prolixitate, un verbiaj scăpat de sub control care, fără să ajute cu ceva în economia romanului, sporea semnificativ numărul de pagini și cota de plictiseală a cititorilor, acum fraza este limpede, semnificațiile sunt bine puse în evidență, cartea are cursivitate și se citește cu
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
pe gură incendiile din priviri// Punctul de adorație e ora de aur e ora de dor e dorul din zori/ e ora Adora." (pag. 48) De la finalul acesta cantabil până la bufoneriile cu care volumul e presărat, nu mai e mult. Verbiajul lăsat în legea lui nu-i întotdeauna prilej de dicteu automat. Când se întâmplă să fie, lui Tănase îi ies pagini sclipitoare.) Dovadă Poemul cifrului și-al cifrei: "O cifră s-a îndrăgostit de-un cifru. Cifra vorbea franceza, cifrul
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]