65 matches
-
Sorescu sugera, forțâmd ingenuitatea limbajului, o mentalitate și o psihologie, teatralismul poeziei sale fiind mai degrabă o expresie a verosimilității, iar nu o convenție.Sorin Grecu, dimpotrivă se folosește de instrumentele reportericești și oralitatea exprimării pentru a sugera, prin deriziunea verbozității, precaritatea realului. Descoperim în aceste poezii înclinația poetului spre relatare și trăire, elemente ce trădează ziaristul, reporterul de televiziune Sorin Grecu. În acest volum, poetul impinge până la ultimile consecințe ambiguitatea dintre expresia ”realistă” a discursului poetic și aceea “ fictivă”, himerică
SORIN GRECU-POETUL FERICIRILOR APOCRIFE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/Sorin_grecu_poetul_fericirilor_apocrife_al_florin_tene_1331734847.html [Corola-blog/BlogPost/348360_a_349689]
-
fi unul elegant. În plus, nici nu este o acțiune răzbunătoare sau malițioasă, deoarece copilul agresiv nu suportă consecințe dacă își modifică purtarea în termen de opt săptămâni. Este deci un avertisment, foarte eficace. Școala românească are această meteahnă, a verbozității. Ea a zis, ei au răspuns, eu am adăugat... Profesorii completează multe hârtii inutile (salutăm entuziast recenta dispoziție de reducere a birocrației), nu și pe cele cu adevărat importante. Fără aceste consemnări, profesorii nu își protejează nici elevii, nici pe
Copii umiliți la școală. Ce puteți face dvs., ca părinți, și ce pot face eu, ca profesor, în cazul în care un copil este agresat de un coleg by https://republica.ro/copii-umiliti-la-scoala-ce-puteti-face-dvs-ca-parinti-si-ce-pot-face-eu-ca-profesor-in-cazul-in-care-un [Corola-blog/BlogPost/337893_a_339222]
-
IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 401 din 05 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.Florin ȚENE Liviu Ioan Stoiciu - poet al prezentului liric Caracterizate prin oralități ingenioase și deriziuni ale verbozității, cum ar spune Radu G. Țeposu, volumele de versuri, nouă la număr, ale lui Liviu Ioan Stoiciu, aduce în plus în lirica românească, spre deosebire de Sorescu, ambiguitatea dintre expresia "realistă" a discursului poetic și aceea "fictivă", himerică a cotidianului. Prin noul
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/Liviu_ioan_stoiciu_poet_al_prezentului_l_al_florin_tene_1328511550.html [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
versului, ciudățeniile manieriste, pozele (Mihail Dragomirescu), Lovinescu semnalează noutatea fondului și a expresiei poetice, dar și muzicalitatea. Perpessicius vede în poezia erotică minulesciană „cea mai personală din câte s-au perindat de la Eminescu încoace.” Chendi, din contră, vede în ea verbozitate, epatare, o anumita impostura, o sfidare a gustului contemporanilor. Arghezi îl desființează că poet în pamfletul „Seară”.”Zgomotul operei sale- arată Arghezi- nu a trecut pragul cenaclurilor și al cafenelei, din inspirație îi rămân exterioritățile disparate, firimiturile, pleava, mătreața unei
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1410413598.html [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
Eumeu" este pretențios, prolix și clișeizat, cultivă fraze lungi și întortocheate, apelând deseori fără justificare la aluzii livrești (de exemplu, aerul de după ploaie este purificat de „recenta trecere a lui Jupiter Pluvius”). Pe lângă oboseala psihică a protagoniștilor și atmosfera soporifică, verbozitatea excesivă a capitolului ar putea fi o condamnare a culturii alexandrine, de anticariat. Karen Lawrence consideră "Eumeu" un sabotaj intenționat al lui Joyce îndreptat împotriva a ceea ce ar fi putut fi punctul culminant al romanului. Aici, limbajul prozei confiscă discursul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
ideologice, António Duarte Gomes Leal (1848-1921) este unicul rival al lui Junqueiro, prin virulenta să satirica. S-a remarcat în 1875 cu "Claridades do Sul" (Lumini din sud). În poezia să există multe locuri comune, stilul său este de o verbozitate difuza, o cultură prost asimilată duce la grave confuzii de idei, dar el își are momentele sale de geniu pe care, din păcate, niciun alt portughez din epoca să nu le-a atins. Virulenta să satirica manifestată în unele din
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
neapărat patetice, căreia îi lipsește însă virulența. E ca într-o procesiune verbală în care tropii, cu cît sînt mai zgomotoși, cu atît sînt mai inofensivi. Deformarea aceasta de ton o capeți dacă te lași molipsit de stridența gureșă a verbozității galice, acel piuit înflăcărat căruia, dacă i se ia sunetul, legătura cu realitatea dispare de la sine. Așadar, o emfază narativă fără tăiș ideatic și o eleganță sintactică fără profunzime de gînd. Căci emfaza exclude gravitatea, iar calofilia împiedică profunzimea. Nefiind
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
de a vorbi din cărți, și nu numai atunci când se găsea sub bolta unei capele. Lou a priceput pe dată că a prins peștele cel mare“. Deșteaptă fată. Cât despre Botul, sper doar că taximetriștii l-au taxat și pentru verbozitatea lui nesuferită, cu care n-ar fi fost în stare să cucerească nici cea mai slabă de înger dintre midinete. Farmecul discret al unui irlandez Ana-Maria Onisei Irlandezii sunt tipii aceia roșcovani (cu trăsături aspre și ochi alungiți, joviali, iscoditori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
că dobândește pentru prima dată conștiința menirii sale și, meditând asupra condiției creatorului de artă, se confesează într-un registru ce amintește dilemele, neliniștile multor confrați iluștri (În ajun). Cizelarea fonică și concizia, dar mai ales abandonarea retorismului și a verbozității duc la realizarea unor piese remarcabile, ce lasă să se întrevadă mai mult ca oricând înclinația poetului spre meditație, spre introspecția propriului destin de artist. Vis și simetrie (1973), fără să fie o antologie în sensul propriu al cuvântului, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288785_a_290114]
-
ce gust de criză de stomac, / Ce fiere verde în chiuvetă”; „Telefoane umplute cu nisip. Deșert / la care nu răspunde nimeni”; „Nu mai ține păcăleala, tăticule, / hai să ne strângem din valea asta circul.” De acum înainte versurile capătă o verbozitate nervoasă, care maschează cu greu neputința de a rosti adevărul. C. nu poate fi asimilată pe deplin nici uneia dintre direcțiile poetice cărora le-a fost contemporană în România. Versurile ei se remarcă prin siguranța mânuirii abstracțiunii într-o formulă poetică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
troleibuze, alături de oameni obosiți, veșnic nervoși etc. Și aici, ca și în povestiri, întâmplările sunt polarizate de un moment de cumpănă din viața unei tinere femei. Din punct de vedere arhitectonic, romanul este mai puțin izbutit decât prozele scurte, din cauza verbozității și a unor largi acolade-lest, chiar dacă și acum atenția acordată detaliilor, stilul alert dau impresia de naturalețe. Abandonând ficțiunea, S. dă în Dosarul „Marin Preda”, subintitulat „viața și moartea unui scriitor în procese-verbale, declarații, arhive ale Securității, mărturii și fotodocumente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
amor, libații bahice, un caz de arivism politic (al unui cadru universitar) etc. - toate supuse comentariului auctorial. Susținut de un patos omniprezent, venit dintr-o oximoronică jubilație decepționistă suscitată de confruntarea cu marasmul, și de un stil uneori de o verbozitate excesivă, cu derapaje ludice nu întotdeauna legitimate estetic, acest roman - ce pare să fi fost scris înainte de Vestitorul - e bogat în accente neoexpresioniste, dar și raliat la practicile textuale optzeciste. SCRIERI: Vestitorul, București, 1997; Epopeea celestă, Craiova, 1999; Șah orb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
de tradiția apostolică a Bisericii. Pentru a înțelege virtuțile unui algoritm matematic, dificultățile ecuației nu se cad a fi subestimate. Atașată doar unor propoziții dogmatice, izolată de stilistica și ritmul unei vieți duhovnicești adăpate la izvoarele tradiției, Ortodoxia degenerează în verbozitate. Expresie a adevărului personal și comunitar al Revelației, Ortodoxia este în primul rând un mod de a fi, un etos și o viziune. Prin urmare, limbajul teologic al acestei Ortodoxii nu poate fi decât „o melodie”1. Nimeni nu își
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
verva excesivă” proprii unor articole sunt menite „obținerii, și cu silnicie, a audienței” -, ci dislocarea, posibilă doar prin comparație exagerată, a prestigiosului și strivitorului model cultural maiorescian: eforturile Junimii de a „organiza” și „înfrumuseța”, scrie P., ieșite din dezgustul față de „verbozitatea metisă” și „mahalagismul cultural” ale epocii postpașoptiste au condus, odată cu tendința de supraevaluare a „caligrafiei stilistice”, la „sacrificarea autenticului, a pateticului, a străfundurilor psihologice”, ajungând să se osifice apoi în criterii axiologice dogmatice, atotprezente atât în sistemul educațional, cât și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
se întrevadă doar câteva dintre virtualitățile relevate în cărțile ulterioare. Preocupat de viața tinerilor în mijlocul cărora trăiește, autorul încearcă să dea la iveală resorturile ce le generează comportamentul și să pătrundă dincolo de aparența întâmplărilor. Predispoziția pentru tonul anecdotic, jovialitatea și verbozitatea se manifestă însă chiar și acolo unde subiectul abordat ar fi cerut un ton grav. Nedumerit în Atlantida (1968) este o culegere de nuvele foarte deosebite ca scriitură de povestirile din cartea anterioară. Stilul eliptic, nervos, care sugerează fără să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
scurtă. Romanul Văzând și făcând, scris înainte de 1989, dar apărut în 1994, este mai reușit decât Idolii peșterii, Alergie (1973), Fără identitate (1982) și Pentru toate vine o zi (1986). Propunând un subiect polițist destul de alert, debarasat de balastul de verbozitate, scrierea se sprijină pe o intrigă centrată pe teoria hipnozei, care se dovedește în final și o alegorie a manipulării persoanei în regimul comunist. SCRIERI: Idolii peșterii, București, 1969; Alergie, București, 1973; Fără identitate, București, 1982; Pentru toate vine o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287845_a_289174]
-
oraș populat în general cu oameni cumsecade. Îmbrăcată într-o frumoasă retorică romantică, poezia sa n-a alcătuit totuși o operă consistentă. Un loc mai solid în conștiința ieșenilor și-l asigurase proza lui Istrati, eșuată din păcate într-o verbozitate care nu ținea de limba literară ci de un soi de jargon pe care un confrate rus, Semeon Babaevski, îl poreclise „dorohoian”. Uzând de șabloanele realismului socialist, în istoria literaturii, proza lui Ion Istrati își află un loc, în cel
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
s-a decernat la Madrid Premiul „Cervantes”. A fost căsătorit cu Mariana Vartic, iar apoi cu Marta Petreu. Nucleul generator al criticii lui V. îl constituie spectacularul. Nu e vorba însă de gustul pentru patetism și melodramă, pentru declamație și verbozitate, cu care se asociază teatrul în percepția comună. Dimpotrivă, încă de la debutul cu Spectacol interior criticul se grăbește să opereze, pornind de la Luigi Pirandello, o disjuncție esențială: „Dramă și teatru nu coincid. Am putea spune că drama e un fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
spiritual al lui Dan Deșliu, despre care spune că s-a "născut ca un poet perimat, iar astăzi ne apare ca un scriitor desuet", un creator care, de la infraliteratură, a traversat un spațiu liric "de o banalitate sufocantă", cu o "verbozitate vîscoasă și nesemnificantă". Sau, comentînd versurile lui Marin Sorescu, constata un manierism "ludic, hazos, antisentimental, antipoetic prin raportarea la creația lirică tradițională", iar dizarmonia dintre fond și formă, dezacordul dintre cuvint și idee, dintre sentiment și expresie ar fi alcătuit
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nici cel mai mic efort de reflexie, ci doar expresia unei iritabi- lități, a unei excitații de centru vid. Aflăm că Nae așteaptă un copil, iar soția lui se află în durerile facerii, un posibil motiv al nervozității tradusă în verbozitate a personajului. Nașterea și Apocalipsa se regăsesc ca volete ale aceluiași diptic. Extrema excitabilitate, aplicată domeniului abstract al determinărilor politice, economice, face un contrast puternic cu lipsa de compasiune, de emoție față de dificul- tățile fiziologice traversate de consoarta, aborbite în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și ce impetuos a fost omul ! Cât e de rece în tot ce-a scris și ce torente de lavă n-a revărsat în jurul său !...” Victor Eftimiu pune în evidență dimensiunea excesivă a unei personalități accen- tuate, caracterizată deopotrivă prin verbozitate și colocvia- litate, iar cei care l-au cunsocut subliniază spiritul causeur al scriitorului în căutarea mai puțin al lui mot juste, cât a lui mot d’esprit. Anticalofilismul caragialian este articulat pe un temperament năvalnic, a cărui revărsare este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deloc în germană și flamandă, aceasta din urmă îmi sună chiar destul de exotic), însă jocul actorilor mă impresionează mult. Sunt mai buni decât cei din spectacolul urmărit aseară la Théâtre du Nord din Lille, care au exasperat pe toată lumea cu verbozitatea lor excesivă. Muzica veche ne transportă în alt timp. Mă interesez, la sfârșitul spectacolului, unde aș putea găsi un CD cu melodii de același fel? Nimeni nu mă poate lămuri - persoana care a făcut compilația muzicală pentru spectacol lipsește. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ritmică și strofică variată: el introduce alegra strofă 7-3-7//7-3-7, folosită de Ronsard, Hugo, Th. Gautier, iar în rimă, pentru a realiza o sonoritate deosebită, plasează nume proprii exotice. Dar calitățile formale și instinctul poetic i-au fost copleșite de verbozitate și de greaua încărcătură neologică, franțuzită ori italienizantă. Drama sa Grigorie Vodă, domnul Moldovei (1864), prolixă, construită în manieră hugoliană, este una dintre primele piese istorice românești. Un vodevil, Don Gulică sau Pantofii miraculoși, apărut postum în „Revista literară” din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
D. scade estetic, pe de o parte, fiindcă scriitorul încearcă să se plieze exigențelor oficiale politico-propagandiste ale regimului, pe de altă parte, pentru că ține să-și diversifice paleta, iar în registrele nou abordate (evocarea pitorească și sfătoasă, fantasticul, straniul) eșuează. Verbozitatea se accentuează, incisivitatea scade, textele sunt fără poantă ori cu poantă slabă. Scriitorul rămâne interesant și lizibil în posteritate mai ales prin primele două volume. E notabil și rolul său de editor al poeziei lui B. Fundoianu. SCRIERI: Republica Barbă-Rasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
astfel de carte se alcătuiește de regulă la amurgul unei vieți în cultură, și nu la începutul ei: eludării acestei reguli nescrise, ca și absenței unei autoironii rezonabile, i se datorează într-o măsură prețiozitatea stilistică, accentele de superbie juvenilă, verbozitatea filosofică, inseminarea cu sens cvasitranscendent a unor episoade comune, mobilizarea subiectului narator sub mistica unui „destin”, a unei „viziuni”. Astfel de stridențe își găsesc în planul cărții, în special în ce privește termenii din urmă, o legitimare cel puțin surprinzătoare. E vorba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]