54 matches
-
petarde care, explodând în aerul tensionat, îmi dădeau ocazia să lovesc din nou în dictaturi și dictatori. Am avut grijă să lămuresc că sunt împotriva tuturor regimurilor totalitare, atât de dreapta, cât și de stânga.) Față de toate acestea robustul polițist verde-cenușiu continua să stea la postul său, fără să-și ia ochii de la mine. I-am observat pe chip o expresie care mi s-a părut de o afecțiune aproape maternă.
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
pot aduce"). Spaniolii i se par morocănoși și neprietenoși, dar la Santiago de Compostella simte, pentru prima oară, "pulsul viu al credinței din secole trecute". Descrierea peisajelor e inspirată. "Intrând în Bretania vezi îndată deosebirea între zâmbitoarea Loară și austeritatea verde-cenușie, posomorât-melancolică a Bretaniei". În Bavaria și Franconia, peisajul "e atât de curat, încât pare spălat, ordonat, curățat". La Veneția, cercetătorul este siderat: romanicul bizantin "se revarsă într-un borțos stil arabo-indian". Spiritualitatea e doar cumințică. Verona, în schimb, îl farmecă
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
Îndepărtate, cuvintele scrise acolo părând a avea forța de-a le ține răsfirate, iar Într-o bună zi iese din ascunziș și-mi trece ușor prin fața ochilor. Mă văd, deci, intrând Într-o cameră cu pereții acoperiți de un tapet verde-cenușiu cu niște modele aurii, ca niște tăieței. În dreapta mea, lângă bibliotecă, este o masă lungă din lemn masiv. Înaintez un pas sau doi, iar lumea Își schimbă Încet perspectiva. Un vas cu fructe de ceară, mascat până atunci de latura
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scară, Adrian se chinuiește să schimbe un bec. A desfăcut două șuruburi de la aplică și-acum lucrează la celelalte. - Salut... S-a înțepenit... Vino aici, ține astea... Le deșurubează până la urmă și pe celelalte cu briceagul și, când scoate globul verde-cenușiu, ne cad în cap țânțari, muște, molii și alți bărzăuni uscați în ultimii ani pe-acolo. - Ce porcărie... Ia și ăsta... Mă umplu de praf. Strănut. Gata, coboară, își șterge mâinile de turul pantalonilor. - Prinde scara, o dăm deocamdată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ceva care se numea cer senin și bucurie, și prietenie, și iubire dar toate astea fuseseră demult. Era bine să fie uitate și uitate să rămână, ca să nu-i împiedice la lucru. Trebuiau să adune fâșiile de ceață, fâșii lungi, verzi-cenușii, care, strânse în mormane, erau duse la adăpostul zidurilor, ele însele cenușii. Nu știau la ce folosesc. Datoria lor era doar să lucreze. Și nu trebuiau să se gândească. Doar se știe: cine gândește, cine simte, cine iubește, nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
În 1912, la uniforma militară românească s-a observat o simplificare și în același timp o aliniere la modelele partenerilor din alianța secretă a Regelui Carol: impunându-se adaptarea costumului la condițiile de luptă, s-a introdus uniforma de campanie verde-cenușiu (în 1909 Austro-Ungaria adopta uniforma de campanie simplă, culorile fiind greu sesizabile - gri-albăstrui, Germania adopta o astfel de uniformă în 1910, iar în 1912 Franța reglementa o ținută mignonette, verde pal)". Cum se marcau distinctiv gradele? În distincția gradelor s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7634_a_8959]
-
smulgând umbrelele de soare din pai din jurul piscinei hotelului. Greutatea lui de oțel nu se potrivea cu acel micuț paradis tropical pentru turiști. Când am urcat, am văzut pe fuselaj urme de coliziune, unele camuflate sub un strat de vopsea verde-cenușie, altele recente, având strălucirea metalului gol. Suflul decolării a aruncat la pământ umbrelele de soare și o prelată albastră de lângă piscină, părând că împinge rapid înapoi, dincolo de hublou, plaja, marea, clădirea hotelului deja năpădită de fum. Am încercat să nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vechi de mai multe decenii, care amintește în mod naiv de o epocă depășită? Mai erau, de asemenea, în zilele alea ucigașe ale prăpădului, mici fragmente inutile care te împiedicau uneori să te concentrezi, să te gândești doar la silueta verde-cenușie de pe linia de ochire. Câinele rănit de o schijă, care gemea răsucindu-se pe loc și se uita înspre ei cu o privire înlăcrimată. Abandonaseră mai mulți camarazi, fugind din satul incendiat, dar cel care le trecea necontenit prin fața ochilor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nou - are un chip intact, e un alt neamț. Gloanțele lovesc spuma, brăzdează malul. Un soldat se oprește, se așază, parcă spre a se odihni. Pavel îi dă ocol alergând, îi aruncă o înjurătură, apoi pricepe... În depărtare, o pată verde-cenușie de uniforme se revarsă printre barăci - întăririle nemților. La stânga, legat de stâlp, un prizonier pare că zâmbește, fără îndoială, e deja mort. Primul rând de sârmă ghimpată. Soldatul care aleargă în fața lui Pavel sare și se ridică brusc, își pipăie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lui era în Boston cu Janie și am recunoscut faptul că, orice s-ar întâmpla, se va întoarce întotdeauna la ea și ea îl va primi întotdeauna înapoi. Aveau un trecut prea îndelungat împreună, prea multe lucruri în comun. Era verde-cenușiu de neliniște și, în taxiul care ne-a condus de la aeroport, m-a ținut de mână așa strâns încât mă dureau degetele. Căuta o cale de a-mi spune că totul s-a terminat, dar nu era nevoie, știam prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dimineață. Arată ca picat dintr-o reclamă la Ralph Lauren. Nu-mi vine să cred că e irlandez. — Sigur. Îi zâmbesc și eu, dar sunt așa de obosită încât mă întreb dacă nu cumva visez. Tipul ăsta, cu ochii lui verzi-cenușii sclipitori, cred că e cel mai frumos pe care l-am văzut în seara asta. De fapt, cred că e cel mai arătos bărbat pe care l-am văzut în viața mea. Apoi îmi aduc aminte că nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
memorie ca o lume În care un glonte e un glonte, ori că te ferești de el, ori că te nimerește, iar cele două tabere se conturau net una În fața celeilalte, purtând culorile distincte roșu și negru, sau kaki și verde-cenușiu, fără echivocuri - sau, cel puțin, atunci așa i se părea. Un mort era un mort era un mort era un mort. Nu un colonel Ardenti, dispărut În mod scârbavnic. M-am gândit că, poate, trebuia să-i vorbesc de sinarhie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ce-oți fi având de văzut acolo ? Nu vă spusei că musafirii vin toți diseară ? Musafirii vin toți diseară, dar o trăsură s-a ivit pe strada lor, uite-o tocmai în capăt, hurducându-se, ocolind grămezile de piatră cubică verde-cenușie, puse ca să se repare strada, oare de ce să-i fi spus Sophie lui Titi Ialomițeanu vino mai devreme mâine ? Și de ce este Sophie atât de plină de nacafale și toți nervii și-i varsă pe ea ? — Cum poți să stai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la care se mai adaugă în plus agitația și căldura... Trăsura se hurduca prin hopurile prăfoase, navigând aiurea, când spre un trotuar, când spre celălalt, gata-gata să se ciocnească ba de o mașină de făcut asfalt, ba de o grămadă verde-cenușie de piatră cubică, rămasă aici de când a început să se paveze strada. Iar el se sufoca în umbra îmbâcsită, cu broboane uleioase de transpirație care îl gâdilau sub guler, la rădăcina părului pomădat, între firele țepene, roșcate din mustață ; astfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sticlei de ochelari cu dioptrii sporite, da, trăsura nu a fost o halucinație. Uite-o... O trăsură obișnuită, de piață, cu coșul tras, se îndreaptă acum spre capătul străzii, dând cu roțile prin hârtoape, ocolind mașina de făcut asfalt, grămezile verzi-cenușii de piatră cubică. Dinăuntru, cineva dirijează, împingând spinarea muscalului cu bastonul - parcă. Nu sunt chiar sigur pe detaliile ce le văd, nu sunt sigur dacă ele sunt exacte sau deformate de un ochi bolnav. Sau numai închipuite. Ca de obicei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
totodată că era spre binele nostru fiindcă pușcăriașii erau oameni răi și care ar fi putut să ne facă și nouă rău dacă am fi trecut prea aproape de zidurile închisorii. Dar ce ziduri! Aș fi putut jura că o scursoare verde-cenușie se prelingea pe zidurile acelea. Și că mirosea urât. Dar iată că pușcăriașii nu erau înăuntru, în închisoare. Ci treceau în coloană pe stradă. Coloana de pușcăriași. Îmbrăcați în zeghe, pe patru rânduri cred, ocupând aproape toată lățimea străzii, își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sus spre movilele și bolovanii lui Ben Rua. Thaw se văzu dintr-odată ca și cum s-ar fi privit din cer - o figură măruntă începîndu-și drumul peste mlaștină, ca un păduche traversînd o plapumă. Stătu nemișcat și contemplă muntele. Pe vîrful verde-cenușiu păru să zărească chiar o siluetă, o pată albă, verticală care se mișca și gesticula, deși mișcarea probabil că era pricinuită de scînteierea aerului cald dintre vîrful muntelui și ochii lui. Lui Thaw mișcarea îi sugera o femeie într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urmărind potopul cu ochii minții, îndărăt, în mersul lui de la rîul de unde pornise, la rîul care își lățea albia spre mare. Obrazul îi fu atins de ceva care se mișca în vînt, o rămurică neagră cu muguri ascuțiți rozalii și verzi-cenușii. Culorile lucrurilor păreau să devină mai intense, deși lumina incendiară de deasupra acoperișurilor căpătase tonuri de gri străbătute de fuioare de un roz delicat. Orizontul era marcat de o linie argintie. Acoperișurile întunecate căpătau soliditate în lumina crescîndă. Erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ea și Întinzându-se peste pilaful aburind, i-a șoptit mătușii nebune: — Ei, ce e? Mătușa Feride s-a aplecat la rândul ei spre Asya, s-a Întins peste pilaful aburind și apoi, cu niște luciri excentrice În ochii ei verzi-cenușii, a șoptit: — Am auzit tot felul de povești despre armeni care se Întorc la vechile lor case ca să dezgroape cuferele pe care le-au ascuns bunicii lor Înainte să fugă. A mijit ochii, ridicând puțin vocea. — Aur și bijuterii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în ele, ieșind din ape sau intrând, cum vrei s-o iei, scările, podul. Și așa se trece dincolo, printre vârfurile de copaci răsturnați în luciul apei. Priceput? Așa îi vorbește sticletele de pe ramura unei răchite sufletului unui înecat. Moroiul, verde-cenușiu, stă pe marginea apei, mototolit și nehotărât. Chiar și așa se vede că era beat când a murit, beat pulbere. ─ Ce zi urâtă! oftează. Dar n-a fost urâtă de la început. Nu, la început... Soarele a strălucit, au picurat streșinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
culoarea verzuie, deoarece, când se aplică, este curat și pur”. - „Fără Îndoială”, replică tânărul. - „Dar explicația mi se pare a fi cu totul alta, și anume: uleiul, ținut În stare pură și transparentă, Îngăduie să se vadă foarte clar culoarea verde-cenușiu, În vreme ce alte lichide o estompează.” - „Prea bine, prietene, zise Theon, dar dacă Îmi Îngădui să examinăm și explicația dată de Aristotel...” (F) „Cum să nu, sigur că sunt de acord”, spuse el. - „Iată cum stau lucrurile. Aristotel pretinde că finețea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
două ipoteze. „Aerul care este atât de ușor”, zise el, „poate părea că este În contrast cu consistența care Îi este recunoscută. Dar nu este neapărat necesar să admitem această contradicție. Bronzul Însuși, o dată cu trecerea timpului, poate degaja de la sine și produceacel verde-cenușiu influențat de consistența aerului. Culoarea iese În evidență treptat În așa fel Încât propria-i cantitate Îl face să devină vizibil”. Theon reluă atunci firul conversației. „Ce ne Împiedică”, spuse el, „oaspete drag, să admitem că unul și același lucru
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
tot ce am fost și de tot ce mă așteaptă. Acum Faulques Își amintea de vorbele ei și de ea În acele zile, mergând pe străzile Înguste, lunecoase pe sub zăpadă, cu gondole acoperite de nea și lapoviță, de clipocitul apei verzi-cenușii, și de frigul intens, de turiștii japonezi ghemuiți prin cafenele, de holul hotelului cu scări centenare, acoperite de sărbătoare cu brocarturi, de candelabrele mari din salonul Împodobit cu un pom de Crăciun uriaș și absurd, de directorul și bătrânii portari
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
te rog, nu le căuta pe surorile tale, nu vorbi cu nimeni. Așteaptă. Îl mângâie; simțea că tremură de ură. Îi zise: — Ai niște ochi superbi; lasă-mă să-i privesc. El deschise ochii; ea șopti: — Ca ai tatălui tău, verzi-cenușii, mai mult verzi decât cenușii... Simți însă că privirea lui era intensă, greu de susținut, aproape hipnotică. Murmură: — Ai o privire foarte puternică. El miji pleoapele și zâmbi. Ea îi spuse: — Mai îndură puțin; sângele lui Germanicus ești tu. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din imperiu. Tiberius a lăsat Roma în mâinile lui... Antonia surâse. — Asta e problema pe care va trebui s-o înfrunte Tiberius. Nimeni n-o va face mai bine decât el. Pleoapele lui se deschiseră larg, dând la iveală irisurile verzi-cenușii, ca ale lui Germanicus. Antonia văzu ce sentimente se dezlănțuiau în sufletul lui și-l mângâie. — Acum du-te, șopti. Toți or să se întrebe de ce te-am chemat aici. În legătură cu acea scrisoare, care avea să schimbe viitorul imperiului, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]